Moştenire

Am primit iubirea
miilor de neamuri.
Port în sânge valul
Dunării ce, mută,
curge fără somn.
Duc în ochi grăbitul,
cenuşiu oraş, ce stă
prag la fluviu.
Ca toţi bunii mei,
în pumnul strâns,
ascuns, ţin
sufletul naiv.

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stare

Curge noaptea prin
plete de lună.
E parcul pustiit
de toamnă, de absenţa ta.
Curge negura.
Curge, gândul pe roată trăgând,
Clipele timide, până ieri
herghelii de sărutări,
de jurăminte.
Învârtoşata iubire
cade în inima mea
adâncă, peşteră fără fund.
Pieptul străvezind neştiut,
expiră umbra bolnavă a
iubirii tale.

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul celor de pe mare

Loveşte valul şi se sparge
În promontoriul cenuşiu,
Din vârfurile de catarge
Se vede-n jur numai pustiu...

Soarele s-ascunde sângeriu
În apa mării printre alge...
Loveşte valul şi se sparge
În promontoriul cenuşiu.

Noian de rele vor învinge,
Cei de pe punte bine ştiu,
Ei au vreme să se roage
Pe-ntinsul verde-azuriu...

Loveşte valul şi se sparge.

rondel de Ioan Friciu (17 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul a fost asemuit cu un fluviu, dar deosebirile sunt mari - nu poţi, de pildă, să-l traversezi, e cenuşiu şi curge molcom, e imens cât însăşi lumea, n-are poduri şi nici trecere prin vad; şi totuşi, din câte spun filozofii, poate curge şi înainte şi îndărăt; calendarul îl urmează însă într-un singur sens.

John Galsworthy în Sfârşit de capitol
Adăugat de only_andrada
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naivitatea... tot ce e adevărat, nu e naiv, dar tot ce e naiv, e adevărat, de un adevăr izbitor, original, rar... Naivitatea poate fi găsită în orice condiţie: poţi fi în mod naiv erou, în mod naiv cucernic, în mod naiv frumos, în mod naiv orator, în mod naiv filozof... fără naivitate nu există adevărate frumuseţi.

citat celebru din Denis Diderot
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea care va veni

Rozul sfârcului viclean
Să-l visezi, să mă doreşti.
Să tai negurile nopţii
Zburător, tu, din poveşti.

Să mă vrei aşa cum sunt,
Desculţă, fără cămaşă,
Cu gânduri plutind pe vânt,
Fără ruj, aşa, golaşă.

Să îmi pierd în mâna ta
Panglicile părului.
Tu, pe flori de liliac,
Să m-aşterni covorului.

În lumina dimineţii,
Când se-ngână surorile,
Să ieşi din iubirea nopţii,
Sărutându-mi buzele.

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neputinţă

Îmi curge timpul prin vene,
tăind drum prin carnea mea.
În inimă se zbat păsări ce
ţipau şi se înălţau.
Ochii dor rău
şi caută copilul ce eram.
Izvorul de putere
a fost curs de timp,
iar soarele gonit de ploi.

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul XIV

Umblăm cu floare, fruct, frunză din vie.
Ci nu spun doar a anului oraţie.
Smălţat, din beznă suie-o revelaţie
şi în sclipirea-i poate-o gelozie

a morţilor ce pun tărie-n lut.
Ce ştim noi cât se-mpărtăşesc din toate?
E felul lor, cu slobod semn a bate
hotarul ţărnii, de la început.

Te-ntrebi atât: cu drag o fac ei oare?
Şi acest fruct, a robilor lucrare,
nu suie strâns, ca pumnul, înspre domn?

Sau domnii-s ei, la rădăcini, în somn,
şi din prinos ne-acordă-o-mbinare
de vlagă mută şi de sărutare?

sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ta

Tâmplă lângă tâmplă,
simţeam pulsând iubirea,
prin braţe şi prin vene
gonea fierbându-mi firea.
Gustul iubirii tale,
dulceag, ameţitor
cade în săruturi, pe gura mea, uşor.
Ca o aripă întinsă, inima ta mă poarta
Pe valuri de credinţă, precisă ca o soartă.

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocelul

a răsărit pustiul în oraş
vântul ţipă şi bate
e frig în cetate
nu-i nimeni pe stradă acum
ce tristă e viaţa pe drum
la apusul luminii, risipit între gânduri
rătăcit printre rânduri
pierdut în absenţe
păşeam pe ţărmuri de suflet
valul s-a izbit de prag în ăst trist meleag
plângea depărtarea, ţipa marea
la rădăcina timpului pribeag
în ochi curgea ninsoarea ultimului veac
ce lungă era aşteptarea
în trup se scurgeau
fulgi albi de zăpadă
în palmă am strâns un bulgăre de viaţă
verde crud, verde pur
l-am aşezat în glastră
acolo, la fereastră
a doua zi, a înflorit un ghiocel

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secvenţă

E un animal sălbatic
Ce-mi străpunge sufletul,
Fug din calea lui alene,
Şi m-adoarme cântecul.
Mă omor pe stratul vieţii,
Închid ochii şi creez,
Înfloresc câmpia morţii,
Trezesc vise - mă visez.

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Far - away

Pe la poarta mea
nu mai trece gândul zâmbitor.
L-am strigat de sute de ori,
dar se vede însă
că a îmbătrânit
şi nu mai aude
cum inima mea îl cheamă
să-mi fie el primul surâs.

Pe aripile vântului
am scrijelat numele tău
ca, începând
de azi,
pasul lui domol
să te ducă tot mai departe
de sufletul meu singur.

Plec de sub basmul
în care te-am cunoscut
ca pe cel mai bun vis
şi fără să privesc înapoi,
mă gândesc tot mai pierdută
şi mai fără tine.
Chiar dacă pleci,
în sufletul meu vei rămâne
ca un mugure nou,
nemaivăzut până anul acesta.

Departe de toate,
pasul meu greu
apasă visarea
din care târziu,
mă voi mai ridica iar eu.

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe viitor

Or să te ningă în suflet
gândurile mele,
or să ţi se prăbuşească peste ochi
munţii de pe toate hărţile,
or să aterizeze toate stolurile de nori
deasupra ta.
Şi ţie nu o să-ţi pese. Tu o să
continui să te joci cu marea şi
să asculţi semnalele transmise de balene.

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul cel de noapte

Aduc iubire, sunt visul cel de noapte
Somnul dulce si sufletul ţi-l cuprind
Intr-un trup inert cu ploape obosite
Inima pustie în somn eu ti-o desmierd

Te port cu mine în lumea mea de vis
Eu te-am găsit, erai trist si dezamagit
Iti dau puterea vieţii, plutim in paradis
iubirea îţi amestec cu sângele grăbit

Mă cauţi ziua in raza răsăritul de soare
Eu te ating când dormi pe valul legănat
La amiază in lanul crud de floarea-soare
Iar la apus ajung in patul tău cel elegan

Eu te voi iubi mereu, suflet frumos si fin
Voi fi cu tine-n viaţa si după al ei final
Asează-mă in gând, eu nu îţi sânt străin
Te veghez în somn de apus ancestral

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea respiraţie

curge sânge/cuget-sânge...

Nu vă speriaţi,
arborii acestor codrii vor dăinui,
vor chema Domnul, vor alina...

curge sânge în Sahara mea de negeneraţie
ca o cascadă între Canada şi SUA
din vorbe goale...

curge sânge viu în obrajii noştri,
în rărunchi,
pete de oxigen&dorinţă
căutând un sens azi...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt tristă

Sunt tristă în sufletul meu...
Chiar dacă vă zâbesc,
Nu sunt eu.
Durerea doare,
Se strânge inima-n piept,
Sunt o furtună,
Plâng şi aştept...
Multă iubire regret...
Se sting irişii, caută spre început,
Lacrima curge tăcut,
Somn uşor!
Port în suflet atâta iubire
Că nu pt să uit,
Nici cine sunt eu...
Scormonesc după iertare,
Căci am iubit fără hotar,
Inima doare şi plânge...
Dar e-n zadar!
Amnar îmi e sufletul,
Dar mulţi l-au pus să ardă pe jar...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecut...

Trecutul nu-mi dă pace,
Amintirile mă pun ca pe ace,
Fizic par indiferent,
Dar sufletul e dus la amanet.
Prezentul îmi zice că ai murit,
Dar amintirea ta încă e vie,
Trecutul îmi aminteşte că m-ai iubit,
Dar sufletul nu ştie.
Umbre din trecut încă se arată,
Noaptea, când inima cade îngândurată,
Cioburi de amintiri se sparg,
Tăindu-mi sufletul adânc,
Iubirea îmi curge pe prag,
Iar eu adorm plângând.

poezie de Miron Iustin (28 octombrie 2015)
Adăugat de Miron Iustin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice val... un ideal

Apa curge între maluri,
Spumegând de idealuri.
Orice val, un ideal,
Doar tu îl poţi ţine în frâu,
Încălecându-l ca pe-un cal.
De ai un ţel, un scop,
Urcă la cârma bărcii,
Pornind pe drumul vieţii!
Căci ţie-n vene îţi curge sânge, nu nisip!
Şi eu aud decât un pescăruş
Plângând trecuta zi.
Apa şi valul,
Eu şi tu, mereu împreună
Trăind clipele şi iubirea
Pe acelaşi mal al apei curgătoare.
Eu cânt nepăsător cântecul zilei,
Spunându-ţi: "vâsleşte, barcagiule!"
 

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceruri de mătase

Ascultă cum curge luna
peste obrajii mei
îmbujoraţi de aşteptarea ta.

Ascultă cu timpul împietreşte
în pupilele moarte
de dor, de aşteptare.

Ascultă cum gutuile ard,
candelabre pentru cer,
sunt gândurile noastre.

Ascultă cum Dumnezeu suflă
sentimente ce se încurcă,
dansând în ceruri de mătase.

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din suflet...

Am înţeles că orice clipă doare
Atunci când nu-nţelegi ce simţi, ce eşti,
Că inima în viaţă-i muritoare
Dacă n-o mângâi, dacă n-o respecţi.

Preocupaţi de ziua ce-o să vină
Doar alergăm pe drumuri, fără rost,
Şi-n goana noastră prindem doar furtună
Şi iar uităm ce suntem, ce am fost.

Uităm de noi, de tot ce ne-nconjoară
De sufletul robit, ce-aşteaptă trist,
Şi ne-amintim târziu că o să doară
Toţi ani-n care l-am ţinut închis.

Cel mai frumos cadou primit din stele
Purtăm ascuns în noi, inconştienţi,
Un diamant pierdut printre mărgele
Ce-ar ajuta-n lumină să priveşti...

Să poţi vedea dincolo de ochi şi minte,
Să laşi să curgă universu-ntreg,
S-asculţi tăcerea gândurilor mute,
Să simţi iubirea... ca pe un întreg...

poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opriţi-mi căderea!

Opriţi-mi căderea!
În vale, Iarna
îşi întinde braţele,
gata să mă acopere
cu venele ei albe
ce se preling lasciv
de-a lungul
corpului meu,
prefăcându-mă
în stană de gheaţă.

Nimic nu-mi poate opri
împietrirea,
nimeni nu mă poate salva.
Privind înapoi,
nostalgic,
mă preschimb
într-o tristă statuie
ca femeia lui Lot.

Opriţi-mi căderea!
Valul acesta de frig
care-a năvălit
intempestiv în mine,
îmi solidifică
tot sângele.
În capilarele dilatate
curgerea s-a oprit,
ţintuindu-mă locului,
într-o nemişcare
mută şi surdă.

Mă cuprinde un somn
tandru,
de uitare
de mine,
şi de toţi.

În sfârşit,
nu mai sunt!
Ba nu, sunt Sus,
Sus de tot!
Urc...
Mă înalţ...
În mine pătrunde,
încet,
tot Înaltul,
căderii mele.

poezie de Daniela Reghina Onu din Paşi printre pietrele Sionului (octombrie 2011, Bucureşti)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!