Nu se pot despărți
oamenii de amintiri fără sânge
mult roșu
pe paleta dimineții de iulie când
și tu și eu
am plecat în țările noastre mai reci de
cât zilele ce
le-am trăit împreună tu nu
plânge și nu
mă fă și pe mine să plâng
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Nu plânge, mamă...
Nu plânge, mamă, pentru mine,
Nu plânge, zău nu are rost,
Sunt val ce strigă ziua lumii
Și noaptea uitå de ninsori
Nu plânge, mamă, nu e bine,
O lacrimă de-a ta, e mult
Mai bine lasă-mă pe mine
Să-mi duc necazul început!
Nu plânge, mamă, trece toamna
Și frunzele se pierd pe drum,
Simt rodul dragostei în mine
Ce-ascunde amintiri de mult!
Nu plânge, mamă, n-am så mor,
Când vântul bate dinspre nord
Și sufletul mi-e înghețat
De dorul mare ce îl am!
Nu plânge, mamă, lasă așa...
Sau hai să plângem împreună,
Ne ștergem lacrimile-n zori
Și până-n seară se usucă!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilele
ah, zilele noastre zilele lor
lovite de nulitate în urma îmbrățișării
norului răpitor - de
materie neagră (?!) - așa cum ne place din
totdeauna să iubim uni-versul...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau
să te înduioșez știi că nu
e iubire
vreau totuși să plâng ca o rață cu lacrimile
glisând pe oranj ba pe cioc
ca o rață
să plâng eu zilele noastre
pe balta măreață
ca și cum nu am fi ba am fi
numai noi
numai trestii pe gri
și un poet
poetul ci
rcumspect
poetul ci
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia proastă
era să reușim împreună
tu ai plecat înainte să te asiguri
nu
era vremea prea bună deși
ploua fără stropi
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plânge marea
Plânge marea, plânge țărmul,
Albatroșii plâng și ei,
Vântul și-a-ntețit vacarmul
Biciuit fiind de zei.
Plâng și crestele-nspumate,
Plâng catargele... se frâng,
Pentru cei plecați departe
Ochii celor dragi, azi, plâng.
Și natura toată plânge
Lacrimi podidesc și curg,
Matrozi uzi cu rece sânge
Trimit gândul lor în burg.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă lăsa iar pradă în gheara dimineții
Să nu mă dai uitării când noaptea va pleca
Să-nghită alte vieți și alți iubiți să strângă
În bratele pusti, unde mi-am pus eu soarta,
Și unde i-am spus plânsului, să uite să mai plângă.
Nu mă lăsa iar pradă în gheara dimineții,
Că rupe fără milă din mine atâtea clipe,
Ce le-am trăit cu tine, tot în pustiul vietii
Căci viața ta în mine, a învățat să tipe.
Nu-mi lua de pe obraji puțina mângâiere
Pe care tu, străine, cândva mi-ai dăruit-o,
Pe când priveai spre ceruri mirat și cu plăcere
Și îmi șopteai suav, "nu mă lăsa, iubito".
Însă din ochi, te las să-mi iei tot răsăritul,
Căci mie îmi ajunge pustiul nopții reci,
Și îmi ajunge clipa, când te jucai tu de-a iubitul
Și mă mințeai frumos, că mâine nu mai pleci!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
False suveniruri - I
Un gol fertil se surpă-n mine
Iluzii ard fără de păcat
Martire gânduri mint păcat:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Suveniruiri rămân încă-n sipet
Metaforele-n lire înalte tac
Îngerii din ceruri plâng și înțeleg
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Adâncuri de ceruri vii divine
Întorc aripile în zborul scindat
Mă-ntreb cine sunt eu fără tine:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Mă uit la inelele de rouă-n care
Un anotimp captiv mai este căutat
Când arde aurul petale de-ntrebare:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
Și, vezi o picătură de sânge curge
Rubinul vieții pare în noi iar înstelat
Cu timpul regăsirii ce-n amurg e:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O îmbrăcăminte foarte specială
Mama deja nu mai este,
mama a plecat într-un nor alb, cu un porumbel alb.
Ultima zi înainte de a se duce
s-a trezit fără durerea pe care o avea în fiecare dimineață,
în ziua aceea nu a mai plâns,
ne-am jucat și am râs împreună toată dimineața.
Mama a plecat acum treisprezece ani,
dar eu mereu o aștept,
pentru că ea vine în fiecare noapte,
se apucă să tricoteze și vorbește cu mine despre tata și depre cer,
ca atunci când nu plângea de durere.
Mama mi-a spus că deja nu mai plânge,
dar este o minciună, eu îmi fac totdeauna somnul
și ea plânge înainte de a pleca din nou,
să nu-i spuneți ce v-am povestit.
Iar eu plâng când ea pleacă,
pentru că nu o mai văd în salon,
deja nu mai citește biblia
pentru că vorbește cu Dumnezeu, mereu îmi vorbește de Dumnezeu.
Eu încă nu pot să merg la Dumnezeu,
Mă rog în fiecare seară,
dar mama spune că trebuie să aștept ca el să mă cheme,
că atunci când va termina de tricotat o îmbrăcăminte specială, trebuie să o facă
Dumnezeu o va trimite după mine
și vom merge împreună pentru a ne juca din nou,
și asta va fi pentru totdeauna.
poezie de Josue Trejos Campos din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
România
nu te vor plânge
cu lacrimi de sânge nu vor
murdări dosul palmei pe care
ți-au dat-o
spre folosință
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apele ploilor
lacrimi de crocodil sau de sânge
uite cum plânge în bațele noastre nerv
oase ultima toamnă trăită mes
chin (?!) pe dinăuntru
colții zilelor ne fac tăiței kilometrici bătăile
inimii foarte foarte aproape
de întrupare la firul apelor ploilor
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strămoșii noștrii plâng cu sânge
Strămoșii noștrii plâng cu sânge
Când văd că proștii ne tămâie,
Iar viața noastră bâlbâie
Și lanțul sărăciei strânge!
Durerea inima imi frânge
Și storși de vlagă, ca lămâe,
Strămoșii noștrii plâng cu sânge,
Când văd că proștii ne tămâie!
Iar nouă inima ne plânge,
Că azi ne-au oferit pe tavă
O cupă plină cu otravă
Și lanțul sărăciei strânge...
Strămoșii noștrii plâng cu sânge!
rondel de Marilena Dumitrescu
Adăugat de Marilena Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăsați-mă vă rog să plâng
Să mă lăsați vă rog să plâng...
Să mă lăsați vă rog să plâng
Cum plâng doar florile din crâng,
Când gerul le ucide orice speranță,
Și nu au nici o șansă de a reveni la viață.
Sa mă lăsați vă rog să plâng
Văzându-mi zilele cum trec pe rând
Iar înapoi să le aduc nu pot
Clepsidra s-a umplut de tot
La jgheab de amintiri privesc
Nimic ce să-mi surâdă nu zăresc,
Doar sufletul rănit până la sânge,
Prea plin cu lacrima ce încă curge.
Doar un regret mai am când am să plec
Și doar un gând mă însoțește permanent,
Regretul ca trecând prin asta viață
Clipa de fericire să o simt n-am avut șansă...
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia din mine
la orele două din noapte
ea face baie, face sinteze: mă
întreabă pe unde-am umblat
așa nespălat
în zilele și nopțile din urmă
fără să priceapă că bărbatul
din mine are nevoie
de femeia afemeiată din mine (?!) cu
tot penisul în
zorzonat
cu scâncete mici într-o plasă cu licurici
de kaufland -
de sân
ge plas
tificat
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine-i străinul?
Te plimbi prin mine, iubire
Prin râuri fără poduri
Prin orizonturi străine
Cu umbrele reci ascuțite
În furci tăcute și caudine
Călugăr mirean delirând
Te lapezi de aripi și din lumini
Zvârlești schelete de cuvinte
Pe care le-am uitat, flămând
Ți-e trupul izbit de sânge viu
Din noaptea ta faci bisturiu
Și-ți tai aripile din matricea vieții
Să te naști încă o dată din alba
Lumină verticală a dimineții
Fără răni cântătoare,
Pururea eternă mirare
Pasăre rară fără cușcă
Praful de pușcă, cuvintelor
Rană le fac, când pasăre
Și piatră tac, cine-i străinul
Ce se hrănește cu stele
Și umblă pe câmpia inimii mele?
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierzanie
Eu râd și plâng... și plâng... și râd,
Alerg și mă ascund
În norul călător.
Vine un vânt, tot gol,
Ce împinge norul, sfărâmându-l în bucăți.
Alerg spre zarea caldă, dar mă opresc.
Mă ascund în mare
Și sparg un val,
Privesc prin stropii de apă, spre mal.
Prind un fir de nisip
Pe care îl trag în apă.
Alerg și râd... și râd... și plâng,
Ajung la apusul din amurg
Și aștept un răsărit de Lună.
Nici nu simt când, cu razele reci,
Mă străpunge. Din mine curge sânge,
Dar râd... nu plâng.
Colina nopții mă cuprinde
Și mă afund,
Dar tac... nu plâng...
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiul cicălitor
te rog să am grijă de mine
fii cu băgare de teamă odată
am plecat puțin de acar
păunii din curbe nu mă salută când trag
la racle pe calea ferată
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cer și pământ
Plâng în tine,
plângi în mine,
plâng pistiluri în stamine,
plânge melodia vieții,
de se zguduie pereții,
în aroma dimineții...
Deasă-i ceața,
plânge viața,
pe mosor se strânge ața,
în pelin găsim dulceața,
plânge până și paiața,
lălâia și nătăfleața,
lacrimile-i sapă fața...
Plânge-n taler adevărul,
de ni se zburlește părul,
plin de must, plânge ciubărul,
viața-i stranie de-a pururi,
dorul bântuie-n azururi,
moartea prinde, clar, contururi,
morții nu-i cătăm cusururi...
Zborul zbor ne este frânt,
el nu are crezământ,
trădează sub jurământ,
totu-i Cer și-apoi Pământ!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când
m-am căsătorit eu cu o femeie pe vremea lui ceaușescu
eram utecist fără voie tovarășii
s-au gândit să mă bage și în partid abia am scăpat pe motiv
că la vremea aceea pictam nuduri de femei fără cap
care de altfel s-au vândut foarte bine (?!)
și atunci și după căsătoria de-atunci care nu
mai dăinuie și în zilele noastre - o altă
femeie mă ține acum în viață cu capul
pe umerii mei
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci când trăiau cocostârci pe casele noastre, erau și ei suflet din sufletul nostru, și când venea toamna, îi petreceam, ne duceam și noi cu sufletul până hăt departe, prin țările calde. Iarna tânjeam fără dânșii, spre primăvară începea a ne suge ochii depărtarea, și când se întorceau era o mare sărbătoare, pentru că împreună cu dânșii se întorceau și sufletele noastre zbuciumate.
Ion Druță în Păsările tinereții noastre (1971)
Adăugat de Illy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Balada celor cinci motanasi" de Ion Druță este disponibilă pentru comandă online la numai 20.00 lei.Furtuna
cât de mult s-au iubit
au rămas împreună
cruce și răstignit
cât de mult s-au ro(s)tit
în aceeași furtună
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!