România

nu te vor plânge
cu lacrimi de sânge nu vor
murdări dosul palmei pe care
ţi-au dat-o
spre folosinţă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apele ploilor

lacrimi de crocodil sau de sânge
uite cum plânge în baţele noastre nerv
oase ultima toamnă trăită mes
chin (?!) pe dinăuntru
colţii zilelor ne fac tăiţei kilometrici bătăile
inimii foarte foarte aproape
de întrupare la firul apelor ploilor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

am vrut să-mi duc mâna la gură
dar n-am înghiţit-o -
mănuşa de unică folosinţă
nu m-a atras

catren de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu se pot despărţi

oamenii de amintiri fără sânge
mult roşu
pe paleta dimineţii de iulie când
şi tu şi eu
am plecat în ţările noastre mai reci de
cât zilele ce
le-am trăit împreună – tu nu
plânge şi nu
mă fă şi pe mine să plâng

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg antic

Havuzul din dosul palatului mort
Mai aruncă, mai plouă, mai plânge -
Şi stropii căzând, în amurg, iau culori:
De sineală, de aur, de sânge.

Pluteşte un lanţ de lebede albe,
Iar visul din parc în lac se răsfrânge -
Amurgul pe lebede pune culori:
De sineală, de aur, de sânge.

Uitate, statuiele albe privesc,
Albe visând c-un aer ce plânge -
Şi lasă amurgul pe ele culori:
De sineală, de aur, de sânge.

poezie celebră de George Bacovia din volumul Plumb - 1916
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filosofia

iubita mea mă plânge din dragoste
apoi mă plânge din dragoste
apoi mă plânge
apoi
iubita mea nu mai plânge
doar dă cu umerii fălcilor de pereţi
cum ar plânge pe gură ca proasta din prea
mută filosofie
apoi
se pierde ca idioata
în detaliii ciudate

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pumnul

Şi-am dat la o parte norul acela cu dosul palmei.
Şi-am dat la o parte aerul acela cu buricul degetului.
Şi-am dat la o parte mâna de iarbă cu o mângâiere.
Şi-am dat la o parte pământul
cu pumnul strâns!
Şi ce să vezi?
Ce să vezi?
Eram la o parte dat de o parte din mine
de nor de aer
de iarbă şi pământ
cu dosul palmei degetul se mângâia strâns
într-un alt pumn ce venea de departe...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ai curaj

nu plânge
nu-ţi fie frică
mergi la doamnedoamnedoamne
el te ridică
până la înălţimea privirii
(?!)
îţi şi spune
ce ar mai fi de văzut
de umblat
în excursia
infinită. nu
plânge

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu plânge

râurile de lacrimi întorc a miros
iarba cu vârful de verde în jos
vei şti
dacă te-am iubit despicat şi
după cum te îngrop nemilos
(?!) - vei afla
că n-a fost bine să stingi o ama
ră ţigară pe limba ce te(-n)cânta
vei şti
tot ce eu poate nu încă nu
am cunoscut cu adevărat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puişorul cu barbă

nimic din el nu a emigrat, nu
mai puful înşurubat

în dosul urechii duios aplecată spre g

raniţa dintre bine şi râu - re
marcată cu pietricele şi piuit

în folosul urmăritorului cu prea lungă (?!) prea lungă

coadă la ouă de prepeliţă:
semne de carte flecite-n cenaclul

despre care se zice c-ar fi

o întreprindere socialistă la trei
zeci de ani de istorie,-n roz

trasă ca untul rânced pe pâinea

memoriei piu-piu-piu
memoriei gri-gri-gri

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre toate lucrurile murdare pe care le-a fabricat omul pentru a murdări pământul şi a se murdări pe sine, moneda e poate cea mai murdară.

citat clasic din Giovanni Papini
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dureri de toamnă

Cerul varsă lacrimi cenuşii,
Pământul pare-a fi de sânge;
Totu-n jur pare pustiu...
Totul plânge.

În fagi le sângerează toamna
Şi-n van vrea cerul să îi spele.
Mult prea adâncă-i rana...
Totul geme.

Toamnă-i. O toamnă-nsângerată;
Din copaci cad lacrimi de sânge.
Lumea-i îndurerată...
Totul plânge.

Pe case, gemete de toamnă;
Prin păduri, mii de vizuine;
Peste tot o rană...
Totul geme.

poezie de Cezar C. Viziniuck din Agata literară (2 octombrie 2013)
Adăugat de Georgeta Vişovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito

dacă îţi dau
un pumn vei simţi un săpun
cheia cum te spală pe cap
deşi nu
vreau să încap azi în op
eraţiunea de mare amploare, de
frumoasă uluire, întâm
plătoare... – ce
ai fi vrut să te mângâi în ciuda
serifelor as
perităţilor palmei?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vii

dinspre mare să vii
grăitor călător pe vapoare
pur sânge
albastru să vii dinspre mare
nu plânge
e doar o glumă... maritimă - vino
oricum nu
sunt astăzi neapărat împărat
peste
acest nume uscat
oricum nu
ne-am înecat încă
în saliva cunoaşterii
celuilalt continent

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arpacaşu

ce gură mare
ce lacrimi mici
aici
să nu umbli cu secere
grâul
abia de se plânge
prin aplecare
grâul
abia de se frânge
prin mestecare
aici şi aici

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi m-am muşcat pe dosul
palmei să îmi fac ceas
cu orele copilăriei.
Şi nici un semn nu a rămas!

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge marea

Plânge marea, plânge ţărmul,
Albatroşii plâng şi ei,
Vântul şi-a-nteţit vacarmul
Biciuit fiind de zei.

Plâng şi crestele-nspumate,
Plâng catargele... se frâng,
Pentru cei plecaţi departe
Ochii celor dragi, azi, plâng.

Şi natura toată plânge
Lacrimi podidesc şi curg,
Matrozi uzi cu rece sânge
Trimit gândul lor în burg.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A murit poetul (În memoria lui Grigore Vieru)

În miez de noapte,
Venind de departe,
A murit poetul
Pe un drum care ducea spre moarte.

A murit poetul,
Un geniu nepereche.
El s-a dus ceruri,
Să stea de veghe,

Peste neamul lui care atât de mult l-a iubit,
A cărui soartă dură
Cu dânsul a împărţit,
A murit poetul cel mai iubit!

Şi toată lumea plânge
Cu lacrimi amare,
Cu lacrimi de sânge,
Căci nu a murit poetul!

A murit un înger...

poezie de Vladimir Potlog (18 ianuarie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eclipsa atomică

hai, nu plânge, vor mai fi eclipse
nu plânge, vor mai fi eclipse
vor mai fi eclipse
chiar mai grozave eclipse vor fi

la locul lor (?!) al eclipselor

de lună vor fi şi oamenii printre care ne-am întâlnit
fiecare cu fiecare:
atom puţin obosit obosit obosit
cu atom aproape obişnuit

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele sânge

mai întâi trebuie să te laud
pentru marele sânge!
apoi
pentru ochii întorşi înapoi (?!) iar
apoi
nimic să nu ne mai certe decât
pleoapele inimii coborând
ca şi cum ar urca

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mi-e pana

Şi mi-e pana... numai sânge,
Numai lacrimi, numai vise,
Însă n-o să poată plânge
Lângă uşi, mereu, închise.

Şi mi-e pana numai soare,
Doar speranţă şi -adevăr,
Arma, de la cingătoare,
Este floarea mea... de măr.

Şi mi-e pana... cer cu stele,
Luna-n cumpăna fântânii,
Un himeric... dans de iele
Sau un lup... în dosul stânii.

Şi mi-e pana... ca pelinul
Prins în poarta unui dor,
Gândurile ce-şi fac plinul
În răcoarea... de izvor.

Şi mi-e pana... nebunie
Când săgeată, când amor,
Tainică... filozofie...
Clipa-n care mă-nfăşor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!