Tu...
Știu că sunt pietre pe care calc,
ciobite și calde,
Apa prin care se pierd
este revărsată din sufletul tău,
îmi spală călcâiele sângerânde.
Îmi spune să merg înainte,
să nu mă uit înapoi,
doar înainte, spre locul de unde se naște.
Mi-am atins obrajii și tâmplele
și apoi am sorbit-o încet din căușul palmelor
în care o strânsesem.
Liniște,
culoare densă,
bătaie de inimă,
petale,
viu,
respirație,
atingere,
vârtej,
amintire...
Am ajuns la izvor pe înserat
și m-am lăsat în voia brațelor
pe care le-am căutat atât de mult.
poezie de Alin Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Alin Popa. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.