Excelsior, Domine!
(O nouă simplă rugă)
Excelsior! (în latină) = Tot mai sus!
Mă luminează, Doamne, pe craca de-ntuneric
Și luminează-mi viața prin fiecare gând,
Căci m-am pierdut prin umbre și-ncerc să mă desferic;
Îmbracă-mă cu raze și dă-mi spre Tine-avânt!
La marginile vieții mă zbat în ne-nțelesuri,
La rugurile milei Ți-aduc închinăciuni -
Și-atunci cu-o pace calmă presimt că mă împresuri,
Și-atunci mă-nalț spre soare, mă smulgi din văgăuni!
Cu trupul meu de ceață pot să-mi revăd din urmă
Balast de minereuri din care-am fost compus:
Gunoi și solzi de aur, miei albi și lupi în turmă,
Mlaștini cu nuferi candizi. Dar fost-au!... Și-acum nu-s!...
Iertate fie, fie! Și iar, pe veci, iertate!
Roșii scântei de-o clipă, sorbite-n galaxii -
Să-mi arzi perlele negre și fă-mi-le uitate,
Și tot mai sus mă-nalță! Și nu mă părăsi!
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.