Cuvântul meu

Cuvântul meu, în calma lui candoare,
Ca pe o clapă de pian străveche,
Îmi scrie-o partitură nepereche,
Ce-aşteaptă o-nţeleaptă descifrare.

Cernitele consoane-s mult prea triste,
Dar din străfunduri izbândesc vocale,
Ce-nchină scrierii, de preţ pocale,
Pentru-ntregiri de sens antagoniste.

Curg paşii lor pe palidele file
Şi răsuflarea lor la viaţă-mbie.
Proorociri de antice sibile,

Le-au deslegat din corzi de apatie
Şi azvârlind veşminte infertile,
S-au contopit în mări de empatie.

sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea noastră, tom cu multe file

Iubirea noastră, tom cu multe file,
Cu scoarţe prăfuite de rutină,
Se va sfârşi sub fălci de ghilotină,-
A timpului strivit între feştile.

Ca dependentul vechi de cocaină,
Gustu-ţi mi-e încă proaspăt în papile.
Ca Leonidas mor laTermopile,
Doar să te-alint în ritm de sonatină.

Din trandafirul buzelor m-adapă.
Sub mâini febrile trupul ţi se frânge,
Când cânt frenetic Bach, pe orice clapă.

În tine-un demon însetat mai plânge.
Cu ultimul sărut, uitat pe pleoapă,
Un înger vama timpului va-nfrânge.

sonet de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruşinate scăunele ( După Somnoroase păsărele de Eminescu )

Ruşinate scăunele,
Stau departe de tribună,
Schimbând vorbe între ele:
- Cum s-o spună?!

Parlamentu-i de duzină,
Cu apucături rapace.
Ce-a văzut a lor retină,
Câte cloace!

Le-au trecut atâtea ape
Că ar scrie cât Neculce,
Şi-au făcut la multe ţoape,
Somnul dulce...

- Vom ieşi din apatie!
Şi-ncep fapte să expună:
La hoţii şi cârdăşie,
Ceasul sună!

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocale şi consoane

Curg consoanele întruna
Cavaleri pentru vocale
Limpezind în vechi pocale
Vinul ce-ncălzeşte struna
Punct şi virgulă. În parte,
Semn mirarea lasă-n urmă
Ca mioarele-ntr-o turmă
Când ciobanul le desparte

Un zig-zag mărunt de slove
Lanţul de silabe trece
O pădure verde, rece
Orizontul que si muove

Şi văzută şi ascunsă
Ne rămâne numai cheia
Un mister cum e femeia
Ce te pune în derută

Cin'le paşte, nu-şi mai frânge
Vag dorinţele de zbor
Semnele ce înfior
Întunericul din sânge

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strig cuvântul în pustiu

Strig cuvântul în pustiu
Pe sub cerul siniliu,
Şi te-ntreb: E prea târziu?
Prea târziu e să mai sper
Să dezleg al tău mister,
Sau pierd vorba în eter?
Vorba în eter s-a dus
Cât ai răsuci un fus.
E tăcerea mai presus?
Mai presus să fie-apoi
Inima ta ca de sloi,
Când iubirea mea-i în toi?
Strig cuvântul în pustiu,
Guraliv ca un scatiu,
Şi te-ntreb: E prea târziu?

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce urme de urieşi au lăsat legionarii lui Traian pe unde au trecut! Paşii lor se cunosc prin desfundăturile munţilor. Toate li s-au supus. Stâncile s-au dat la o parte şi le-au făcut loc, apele s-au plecat speriate de umbra şi zgomotul celor dintâi poduri ce le-au încălecat. Dunărea, însăşi măreaţa şi năpraznica Dunăre, s-a îmblânzit şi s-a dat învinsă în mâinile lor.

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Turnu-Severin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi dă în dar rubinul ce inimii-i e frate,
Ce face să-mi pulseze regrete-nsingurate.
Şi toarnă în pocale trei degete de vin,
Că vreau pentru lumina iubirii să închin.

catren de Mihaela Banu (2 aprilie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau iar poieni cu oaze de narcise!

Miroase a parfum de primăvară...
Când vântu-şi saltă trena mă-nfioară,
Iar eu la gura sobei nu mai stau,
Cu visele-mi ce-n gânduri pribegeau.
Vreau iar poieni cu oaze de narcise,
Spre care-alerg cu braţele deschise,
Dumbrava mea cu insule gălbui,
Ca mierea de salcâm, ori puf de pui!
La pieptu-mi strâng buchetul de narcise,
De-un auriu venind parcă din vise,
Ce-aşteaptă de un an, câteva clipe,
Din somnul mult prea lung să se-nfiripe.
În marea de narcise aş mai vrea,
Să-mi cânte-a dor, în tril, o rândunea
Şi răstignită-n lacul de smarald,
Din iarba verde-n care-am să mă scald,
În răsărit de soare şi-n amurg
S-aud narcisele, şiroi, cum curg
Cu unduiri, ca spicele din lan,
De-s prin poieni, dumbravă, ori tăpşan.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea ...

Iubita mea-i ca apele de munte,
Ce-mi curg prin vene, răscolindu-mi trupul,
Făcând din inima-mi o nouă punte,
Pe care n-ar putea s-o sfarme timpul.

Iubita mea-i ca valuri unduinde,
Ce-mi intră-n suflet şi pe veci ne leagă.
Şi ştiu că în vâltoarea ei m-o prinde,
Nimeni, nicicând de-acolo să mă tragă!

Iubita mea-i izvor de apă vie,
Din care numai sufletu-mi se-adapă.
Cântă-mi şoptit măiastra-ţi melodie,
Sfinţind în mine fiecare clapă!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este viaţa unui om?!
Răscruci ce ai de-ales în cale,
Cu file cât să umple-un tom
Şi cânt prin zornăit de zale.

catren de Mihaela Banu (3 august 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O albină
se aşează
pe o clapă de pian
să-i ţină isonul
cu zumzetul ei

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce grele-mi par aceste zile,
Când zac sub anii-mi troienit.
Din cartea vieţii, câte file
Mi-au mai rămas, să scriu sfârşit?!

catren de Mihaela Banu (29 octombrie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus de toamnă

Curgea apusu-n zarea clară,
o clipă-a stat în vârf de fag
ca un arcuş peste vioară
cu ultimele corzi drept prag.
Dar îl trăgea-napoi îndată
o mână de vrăjit scripcar
de tremura pădurea toată
sub geana cerului de jar.

Mai sus în deal la cetăţuie
trei raze din apusul scurs,
rămase-nfipte pe călcâie,
ţineau domniţelor discurs.
Şi mă uitam aşa, din creastă,
cât de frumoase..., cele trei,
cu părul în bentiţă-albastră
iar fustele-n culori de tei.

Cu cât se-ntuneca mai tare
pe toate le doream mai mult,
viorile-mi cântau barbare,
dar am fugit să nu le-ascult.
Şi m-am oprit mai jos, în vale,
la mica cârciumă din sat,
beam vin din antice pocale
privind în urmă cu păcat!

poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale ISSN 2247-1545, ediţia din 14.04.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colaborare

Pe antice statui ce-nfruntă anii
Nu sunt semnaţi acei ce le-au creat.
Dorind să iasă din anonimat
S-au iscălit, cu zel, contemporanii.

epigramă de Viorica Georgia Cristodulo-Verbovschi din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marelui pianist Dan Grigore îi stătea mai bine la pian apăsând pe clapă, decât la TV dând din clampă.

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii mei

Prin parcuri goale şi triste
Iar mă plimbă paşii mei,
Peste frunzele-autiste,
Printre arbori, pe alei.

Dintr-o mantie plumburie
Care murmură-n văzduh
Se rup lacrimi cu furie,
Apar iazme fără duh.

Lin pe băncile-nvechite
Cade burniţa-n amurg,
Pe-a lor scânduri scorojite
Şi culorile ce curg.

Iar prin noaptea răcoroasă,
Pe sub crengi goale de tei,
Cu a inimii angoasă
Mă pierd eu şi paşii mei.

poezie de Emil Utalea (ianuarie 2021)
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poruncile

Puse pe listă, le-am numărat: zece
Una mai grea ca cealaltă
Ochii, privirea, gândurile toate
Neliniştite s-au trezit, speriate.
Erau pe deal cinci mii
Fără femei,
Fără copii.
Când le-ai zis să ia şi peştele şi pâinea
Şi să le-o dea,
Au zis că n-au, că-i prea puţin,
Că orişicât ai încerca nu s-ar putea...
Câţi le-au citit,
Câţi le-au privit,
Câţi le-au gândit din foi
La număr nu sunt multe
Şi nici pe-o limbă ne-nţeleasă
Că’ncepe de sus, că’ncep de jos,
Eu nu le pot purta. Încercaţi voi!
Din mine ţi le-am pus în mână
La început erau din piatră moartă
Dar au făcut din mine piatră vie.
Tu-ai coborât pe deal...
Şi paşii mei şi paşii lor spre Tine suie
Şi când le-ai luat, în mână ţi-au fost cuie.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

luna la zenit-
ceasul din turn numără
paşii spre casă

haiku de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contradicţie

E înţeleaptă cugetarea
Dar naşte constatări mai triste,
Că vinul bun şi cumpătarea
Sunt noţiuni antagoniste.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăstarii de iubire mă-nfioară

Iubita meu, eşti ca o zi de vară;
Ori prea fierbinte, ori o boare eşti.
Eu te iubesc cum numai în poveşti,
Dorinţa, nimeni, nicicând, n-o doboară.

Cu un suav sărut mă înfloreşti.
Lăstarii de iubire mă-nfioară.
Pe-un trup zvâcnind în ritm de niagară,
Noian de vreri în mintea mea stârneşti.

Păcat că vara trece prea curând
Luând cu ea potop de simţăminte,
Lăsându-mi amintire glasul blând,

Al tău surâs fermecător, cuminte
Şi-n piept, sălbaticul meu dor vibrând,
Ce-aşteaptă altă vară să te-alinte.

sonet de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii cumpătat la băutură

E-nţeleaptă cugetarea,
Dar naşte cugetări mai triste:
Că vinul bun şi cumpătarea
Sunt noţiuni antagoniste.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!