Vocale și consoane
Curg consoanele întruna
Cavaleri pentru vocale
Limpezind în vechi pocale
Vinul ce-ncălzește struna
Punct și virgulă. În parte,
Semn mirarea lasă-n urmă
Ca mioarele-ntr-o turmă
Când ciobanul le desparte
Un zig-zag mărunt de slove
Lanțul de silabe trece
O pădure verde, rece
Orizontul que si muove
Și văzută și ascunsă
Ne rămâne numai cheia
Un mister cum e femeia
Ce te pune în derută
Cin'le paște, nu-și mai frânge
Vag dorințele de zbor
Semnele ce înfior
Întunericul din sânge
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Punctuație în cuplu (amfibrahic)
Un semn ce marchează păcatul
Când el, pentru soață-i adjunct:
O VIRGULĂ pare bărbatul
De-l pune femeia la PUNCT!
epigramă de Mihai Haivas din 444 EPI(AFORI)GRAME (2022)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul
Obsedat de câte un vis pe care
îl țin minte când mă trezesc,
dar nu aș putea să-l povestesc.
------------------------
Neștiut periplu visul
În oceanul de mister
Unde s-a deschis închisul
Altei vămi în efemer
Ce-ai să faci cu-atâta beznă
Spirite înaripat
Când inelul de la gleznă
Țintuiește-te de pat?
Ești aici. Dar și departe
Dormi. Dar și călător-ești
Într-o lume ce desparte
Cerul de cele lumești
N-am nici cheia, n-am nici codul
Cine-ar vrea să-mi împrumute
Pentru dezlegare, nodul
Funiilor revolute?
Leșul sforăie întruna
Sufletul e plin de vești:
Îți aduce-acasă luna,
Dar ți-o ia când te trezești
Mi-a bătut în geam lumină
Ochii galeș îi deschid
Purtător mă simt de vină
Pelerin și apatrid;
Am trecut în zbor abisul
Vămilor ca un mister
Și rămâne numai visul:
Dezlegarea, cui s-o cer?
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Punct
Pictez un punct. Punct
Apoi o linie verticală. Punct
Ba e semnul exclamării. Punct
Ba e semnul mirării. Semnul exclamării. Punct
Ba a exclamării. Punct. Ba a mirării
Virgulă
După virgulă nu pot pune punct
Și ce îmi vine să pun punct după virgulă Punct
Și semnul mirării să se mire
și semnul exclamării să plece cu un punct
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am visat azi noapte, boier Nicolescu
te-am visat azi noapte boier Nicolescu,
pajul poeziei și purtai un fes cu
fir țesut din aur și aveai aură
în cea mai valahă din cronici trăsură
branduind arome cum e vinul vechi
slove ce răsună noaptea în urechi;
treceai ca un conte prin mulțimea care
se adunase toată
(în istorii gloata rămâne o gloată!),
fără felinare așteptând să vină
buzoianul care arde în lumină;
împărțeai stropite cu sângele sfânt
visuri, anemone, pacea din cuvânt
ca un pom din care culeg întruna poame
să nu le mai fie niciodată foame,
să nu le mai fie niciodată sete
semn că au trecut de partea ta poete
orice frumusețe nu e frumusețe
dacă nu le dă tuturor binețe!
și deschizând ochii am văzut rămasă
mioritiada la mine pe masă
pe care mi-o pun veșnic căpătâi
și când deschid ochii, pe ea o văd întâi.
poezie de Ion Untaru din manuscris (2015)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii îmi sunt o turmă care paște stele
Ochii îmi sunt o turmă care paște stele
la hotarul cerului, unde, prin altare,
luceferii ard sacru ca o lumânare,
din fire sfințite se țes în zori perdele.
La răscrucea de pleoape sună ghioceii,
se clatină lumina de lună și se frânge,
din luncă se aude salcia cum plânge
când iarba se-nroșește și behăie mieii.
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu pune punct când inima îți cere virgulă.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când?
Când corpul meu se frânge,
când nu mai curge sânge,
când văd carnea putrezind,
când corbii apar plutind,
când hoitul stă sub soare,
când oasele sunt goale,
când ziua încet se trece,
când noaptea vine rece,
când nu se vede-n zare,
când steaua-i căzatoare.
poezie de Ion Răduț din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când?
Când corpul meu se frânge,
când nu mai curge sânge,
când văd carnea putrezind,
când corbii apar plutind,
când hoitul stă sub soare,
când oasele sunt goale,
când ziua încet se trece,
când noaptea vine rece,
când nu se vede-n zare,
când steaua-i căzătoare...
poezie de Ion Răduț din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și semnele îmbătrânesc. Așa ajunge mirarea semn de întrebare.
aforism de Nicolae Mareș
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Ganduri vechi si noi. Maxime si aforisme" de Nicolae Mareș este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Visez
Neștiut periplu visul
În oceanul de mister
Unde s-a deschis închisul
Altei vămi în efemer
Fulger scurt lucind în beznă
Universu-apropiat
Doar inelul de la gleznă
Țintuindu-te de pat
Ești aici. Dar și departe
Dormi. Dar și călător-ești
Într-o lume ce desparte,
Cerul de cele lumești
Unde este cheia, codul
Netrecutelor trecute?
Alexandre, taie nodul
Funiilor revolute!
Leșul sforăie întruna
Sufletul e plin de vești:
Îți aduce-acasă luna,
Dar ți-o ia când te trezești
Mi-a bătut în geam lumina
Ochii galeș îi deschid
Purtător mă simt de vină
Pelerin și apatrid
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strămoșii noștrii plâng cu sânge
Strămoșii noștrii plâng cu sânge
Când văd că proștii ne tămâie,
Iar viața noastră bâlbâie
Și lanțul sărăciei strânge!
Durerea inima imi frânge
Și storși de vlagă, ca lămâe,
Strămoșii noștrii plâng cu sânge,
Când văd că proștii ne tămâie!
Iar nouă inima ne plânge,
Că azi ne-au oferit pe tavă
O cupă plină cu otravă
Și lanțul sărăciei strânge...
Strămoșii noștrii plâng cu sânge!
rondel de Marilena Dumitrescu
Adăugat de Marilena Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu erai frumoasă foarte
tu erai frumoasă foarte,
numai doruri, numai șoapte,
eu eram bolnav de moarte,
de tine nu aveam parte
și mi te zaream departe
ca o necitită carte,
ca amfora fără toarte
și ca-ntregul fără parte.
cine-a zis că ne desparte?
și cine ne pune parte?
suflet dureros de dulce
cu zăbrelele năluce,
nimeni nu ne mai desparte
decât moartea dupa moarte.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Telefonul
La capătul firului
sunt secunde pe care timpul le înrămează
spaima de a nu pierde zâmbetul bogat al toamnei
desprinde silabe din carnea cuvintelor
se naște strigătul de iarnă al fricii stăpâne din sânge
întunericul iscălește vocale pe diapazonul vocii
clinchetul metalic îmbracă stingher singura chemare
stinsă în marea de foc a zborului
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de virgulă e o pădure și la capătul ei singuratic un punct...
aforism de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Doar nebunii
Mai pune mă' mâna pe-o carte
Rafturile gem, uite se rup
Viața e ca o închisoare și la zdup
Nu poți să ai de alta parte
Tainițele se desprind din tine
Uită-te nisipul cum îți cură
Acadelele car îți ies din gură,
Mai bine le-ai fi înghițit, mai bine
Ia cartofii de pe jar că trag în lună
Doar nebunii pot să scrie poezii
Uită-te în oglindă, nu te mai hlizi
Când lumina umbrele-și adună
Pune întrebări, află cine ești
Semnele coboară peste noi de sus
De ce ești în stare, cine te-a adus
Aici unde plouă noaptea prin ferești
Lasă-le să zboare celelalte trebi
Toacă-le mărunt până se pierd
Vorbele cu care crezi că te dezmierd
Vin de la străinii despre care întrebi
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate toate astea...
poate toate astea nici nu s-au întâmplat
dar eu le visez în fiecare seară
când se scurg luminile de ceară
pe damascul florilor din pat
cronicarii își făcuseră datoria
și trecuseră cu zâmbetul pe buze
visând la cavaleri și invocând pe muze
pentru iubirea ta, Maria
turnirurile ieșiseră din vogă
și florile de crin au rămas pe scuturi
ca urme ale unor vagi săruturi
și petele de sânge de pe togă
numai florile își cunosc singure tăria
mor și renasc în fiecare an
nimic nu se naște și moare în van
și nici dragostea mea pentru tine, Maria!
mai recunoști orașul, teatrul vechi
cu turnuri gotice, statui
când ni se pare azi că nu-i
decât un joc de cuvinte perechi?
noi suntem din lut de Tărtăria
și purtăm istoria în sânge
tot la fel cum inima mea plânge
pentru dragostea ta, Maria
parcă de dincolo de fire
amândoi ne-am întors pentru o clipă
să unim aripă cu aripă
și să trecem apoi în amintire...
poezie de Ion Untaru din manuscris (2015)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre calambururi
Cocorul (poetului Petruș Andrei)
Dragă domnule colega
Am primit, jos pălăria
Cronica pe când chindia
Tăia valea spre Telega
Un cocor dinspre Puiești
A făcut escală-n Vlașca
bucuriilor. Și bașca
Un parfum din vechi calești,
Mi-a pătruns adânc în cuget
Dorul după alte lumi
Neputințele când nu-mi
Regăsesc tihna din suflet
Și-am stat astfel de voroavă
Cântec de vioară dulce
Până-au mers ca să se culce
Stele și matrozi pe navă
Meditez de-atunci întruna
Câte mintea nu cuprinde
Sufletului doar merinde
Noaptea când răsare luna
Poate ne-am mai întâlnit
Printre alte lumi în zbor
Toate dorurile dor
Adevărul e un mit!
Dragul meu coleg, surprins
Observația sagace
Numai omul care tace
O remarcă într-adins
Și pe puntea asta nouă
Cu blazonul la catarg,
Cap compas un punct în larg
Să tăiem oceanu-n două!
Drept aceea îmi și mut
Orizontul și speranța
Cum spunea și doamna Banța:
Zbor, înseamnă azimut!
Și mă leg încă dator
Cumințel ca un școler
Ori prin trudă, ori prin fler,
Treptele să le măsor
Vine vremea să închei
Un buton care-mi lipsește
Dacă știu că la Puiești e
Un Andrei cu multe chei
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei soții
Gramatica, așa se spune,
N-o stăpânește, sau n-o știe:
Vorbind, ea virgulă tot pune,
Când punct ar trebui să fie.
epigramă de Gheorghe Enăchescu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina și întunericul
liderilor le place să fie aplaudați
dar nu le place să fie bătuți din palme
că una e momentul solemn
și alta e limba de lemn
pământul de smoală
smoala ca întunericul
întunericul ca o parte de vină
prin care ajungi la lumină
liliecii nu au vedere
și zboară numai noaptea
nouă ne-a dat Dumnezeu lumina ochilor
lucrăm de regulă numai ziua
și în nouă cazuri din zece noi ratăm ținta
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moment liric
se scurg în clepsidre picuri de vocale
versul prinde contur veselă că exist
printre litere bătătoresc o cale
pe unde înfloresc iriși de ametist.
mă energizez cu suc de portocale
urc pe un curcubeu cu spirit fantezist
se scurg în clepsidre picuri de vocale
versul prinde contur veselă că exist.
vinul de petrecere din argintii pocale
trezește extazul că să nu fiu trist
în piuă stelară strivesc nevricale
să nu slujesc cu gândul un anticrist.
se scurg în clepsidre picuri de vocale
versul prinde contur veselă că exist.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!