Rondelul spoveditului

M-am spovedit, mi-e sufletul curat,-
Păcate vechi aveam cu postomolul.
Mă căuta până şi Interpolul
Şi DNA-ul, la cât am furat.

Superiorilor le-am dat obolul.
Motive de câştig am speculat.
M-am spovedit, mi-e sufletul curat,-
Păcate vechi aveam cu postomolul.

Din funcţii nimeni nu m-a suspendat.
Pe-orice mişca pusesem monopolul,
Până ce fiscu-n conturi mi-a umblat,
Că ţineam banii-n bănci, ca nătăntolul.
M-am spovedit, mi-e sufletul curat...

rondel de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul spoveditului

M-am spovedit, sunt mai curat ca neaua -
Aveam păcate multe, vechi şi grele:
Am fost corupt, furând de toate cele
Şi nu cu ţârâita, cu ocaua.

Am fost un depravat de şapte stele,
Dar azi am dat pe tot cu bidineaua:
M-am spovedit, sunt mai curat ca neaua -
Aveam păcate multe, vechi şi grele.

Să nu aud că vine DNA-ua
Şi umblă pe la conturile mele!
Să nu mai vină fetele rebele,
Că nu mai pun de-acum pe ele şaua.

M-am spovedit, sunt mai curat ca neaua!

rondel de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e sufletul curat ca un pahar...

Mi-e sufletul curat ca un pahar
Nemurdărit de buze. Când respiri
Se abureşte fin de amintiri
De care tu, acum, nici n-ai habar.
Oh, ele te vor face să roşeşti:
Căci vei afla ce şolduri tandre ai
(Dacă te uiţi la hergheliile de cai!)
Şi-ncerci cu mine să le-obişnuieşti
Să-şi unduiască-n talia lor fină
Fesele mari care de ea atârnă
Încât mai-mai să cazi pe spate, plină
De năbădăi în clipa ce îţi scurmă
Sânii din faţă, şi ei prea umflaţi
De pofta îngerilor făr' de saţ!

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e sufletul ...

Mi-e sufletul ca bolta în furtună
Pe care norii negrii parcă mână.
E zbatere, e zbucium şi pustie,
E uragan, taifun şi vijelie.
Mi-e sufletul ca marea-nvolburată
Ce lungi corăbii încărcate poartă.
Este abis, e stâncă, e pieire,
Este vâltoare şi nemărginire.
Mi-e sufletul ca holda aurie,
Cu spice legănate de urgie.
E tăvălug, e freamăt în neştire,
Este pârjol, văpaie, tânguire.
Mi-e sufletul ca o livadă-n floare,
Ce mândră-şi saltă fiicele la soare.
Este parfum, culoare, feerie,
Splendoare şi speranţa, reverie.
Mi-e sufletul ca brazda-nsămânţată,
Din care mugurii capul să-şi scoată.
Ca grâul ce renaşte din sudoare,
După o îndelungă aşteptare.
Mi-e sufletul ca stolul de cocori,
Ca cerul dimineţilor cu nori,
Ca stelele zâmbind sub clar de lună,
Ca vânturile prevestind furtună.
Mi-e sufletul fluid şi volatil
Şi schimbător, cu toane de copil,
Tânjind după iubire şi alint,
Ce fericesc inima şi nu mint.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, cât de des nu m-am spovedit nopţii, în nădejdea că îmi va da dezlegare, şi ea nu mi-a dat-o!

aforism de Georg Christoph Lichtenberg din Aforisme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La spovedit

Când s-a spovedit nevasta,
Popa-nduioşat niţel
i-a zis să nu stea ca proasta,
Ci să treacă pe la el.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De astăzi sufletul mi-e trist

De astăzi sufletul mi-e trist
Şi răzvrătit de câte vede,
Că face neamu-mi de bipede,
Ce nu-i ca mine, altruist.

Îl văd şi nu îmi vine-a crede,
Pe funcţii mari, un arivist.
Rămân de parcă-s la dentist,
Când îşi dă aer de erede.

Şi mă gândesc cum de norodul
Mai pune geană peste geană,
Alegând jugul, ori exodul,

În timp ce clica cea vicleană,
Adună-n curtea ei tot rodul
Cu-nşelăciunea-i de satană.

sonet de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu m-am spovedit din secolul trecut, dar m-am mărturisit deseori, duşmănos, mie însumi. Duhovnicul meu m-ar fi judecat mai sever şi m-ar fi excomunicat? Am făcut-o singur.

aforism de Mircea Oprea din Mirarea de mine (2010)
Adăugat de Mircea Oprea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui preot catolic

După ce m-am spovedit
Şi-a aflat că sunt "flăcău",
Sincer, mi-a mărturisit:
"Vreau în anturajul tău!"

epigramă de Mihai Haivas din Epigrame mihăilene (2020)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am spovedit, sunt o jigodie nouă.

aforism de Ştefan Munteanu
Adăugat de Ştefan Munteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care pe care

Mai am succes se pare la fetiţe,
Chiar de-s un păcătos, cu părul nins;
M-am spovedit şi am rămas surprins,
Că popa îşi lua pe-ascuns notiţe.

Sunt slab, păcatul veşnic m-a învins,
Greşit-am cu neveste şi actriţe,
Mai am succes se pare la fetiţe,
Chiar de-s un păcătos cu părul nins...

M-am spovedit şi-s în sfârşit destins,
Dar cleveteau în stradă trei leliţe,
Că popa la vecină-a fost surprins
Când se jucau de-ascunselea-n căpiţe...

Chiar de-s un păcătos cu părul nins.

rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am născut să fiu iubire.
Sufletul de toate-ndură;
M-am trezit nefericire.
Cât de bine-i că nu-s ură!

catren de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul mi-e aşa de curat cum gândul tău îl vrea, cum inima iubirii tale-l crede...

citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săgetez cu sufletul

Creatorul
m-a simţit singură
în trup,
atât de neliniştită...
- Zboară! mi-a zis.
M-am răsucit
ca-ntr-un mormânt:
- Doamne, mi-e greu,
vezi-mă...
Creatorul
şi-a luat o sprânceană,
şi, cu gest firesc,
mi-a pus-o în mâini.
- Zboară!
- Mi-e greu, Doamne...
Atunci, şi-a luat din suflet o lumină
şi mi-a pus-o în gânduri...
- Zboară! mi-a zis.
De atunci,
săgetez cu sufletul.

poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima dulce-amară

M-am dezbrăcat şi-am aşteptat
Să mă adune muza-n pat
Din vuiete din lumea mare
Pe aripă de împăcare.

Şi m-am gândit, m-am tot gândit
În visul fără de sfârşit
Cum, Doamne, raza ta cea bună
Se zbate-n dragostea-mi nebună?

La pieptul meu e o nălucă,
O altă dulce muză urcă
Să-mi pună ochi de piatră rară
În inima dulce-amară.

N-am să lovesc pe nimeni, jur
Am sufletul curat şi pur
Să pot iubi în poezie,
Nu o femeia, ci o mie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor

Mi-e sufletul un zbor de libelule,
Ce bulversează peste lacuri ceaţa
Comprimând timpul rece în pendule
Şi reformând, în profunzime, gheaţa.

Mi-e sufletul un zbor de rândunele,
Ce bate-n anotimpuri cu aripa
Desferecând copacul de inele
Şi desprinzând prin orizonturi clipa.

Mi-e sufletul un zbor de cărăbuşi
Ce trage înserarea pe colină,
E un liant al polilor opuşi,
E pegas adăpându-se-n lumină.

Mi-e sufletul un zbor de pescăruşi
Vorbind mereu cu marea în surdină.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 109

Nu spune-n veci că nu am fost fidel,
Deşi în lipsa ta m-am cam răcit,
Căci nu pot să te părăsesc defel
Eşti sufletul ce-n piept stă cuibărit.
Aici mi-e casa şi dac-am umblat
Prin alte părţi, mă reîntorc acum
Tocmai la timp, căci eu nu m-am schimbat
Şi nicidecum nu m-am pătat pe drum.
Tu să nu crezi că dac-am fost robit
De slăbiciuni ce-ating orice flăcău
M-am întinat şi-am fost complet orbit
Ca să renunţ la tot binele tău;

Căci universul n-ar mai fi la fel
Dacă tu, roza mea, nu eşti în el.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e seară

Mi-e seară sufletul, mi-e seară
Şi-aş vrea să-l dau din piept afară,
Să nu-i mai fie niciunui
Umil, milă de mila lui.

Mi-e noapte sufletul, să ştii,
Cad stelele peste stihii
Şi beznă vreau să fie când
Murind, le vei privi căzând.

Mi-e noapte-n suflet, însă tu
Te temi de noapte, iar eu nu.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lady Robinson (râde): Eu m-am spovedit o singură dată. Am fost destul de sinceră, aşa că spovedania a ţinut o oră şi jumătate.
Elen: Aţi avut parte de un preot răbdător.
Lady Robinson (visătoare): Da, Elen! Era un preot tânăr şi răbdător. Am simţit imediat că rabdă orice! M-am apropiat de el! Mi-am lipit pieptul de pieptul lui!
Elen (speriată): Cum aţi putut face aşa ceva?
Lady Robinson: Trebuia să-mi descarc sufletul, Elen!
Elen: Şi preotul nu a protestat?
Lady Robinson: Nu, dragă! Nu era protestant!

replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e sufletul un câine pe şosea

Mi-e sufletul un câine de pripas,
În plină iarnă, pe-o autostradă,
Cei care se grăbesc n-au timp să-l vadă,
Dar eu, inconştientul, cui îl las?

Din când în când, îi este dat să cadă,
Şi el, rănit de roată sau de pas,
În câte-o tufă sângeră, retras,
Şi, uneori, solemn, într-o baladă.

Mi-e sufletul desprins de mine însumi,
Mă uit la el, se uită-n ochii mei,
El câine rău, eu cap numai idei,
Şi ne uneşte câteodată plânsu-mi.

Mi-e sufletul un câine şchiop ce vine,
Pe o şosea, prin vifor, către tine.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de Eminescu

Mi-e dor de susur de izvor ce clipoceşte-n vale,
Mi-e dor de turmele ce stele li se-aprind în cale,
Mi-e dor să te privesc, să te ridic de subsuoară,
Mi-e dor de un sărut sub un salcâm cu frunza rară.

Mi-e dor de codrul cu păsărele ciripind pe ramuri,
Mi-e dor de marea ce spumegă talazurile-n maluri,
Mi-e dor de toamna ce foşnetul de frunze il aşterne,
Mi-e dor de mama ce mă cheamă din negură de vreme.

Gândul mi-e curat precum nuferii ce-ncarcă lacul,
Auzul mi--e mângâiat, cântă-n codru pitpalacul,
Limpede îmi e privirea când privesc cerul albastru,
Linişte-mi aştern în suflet când citesc versul măiastru.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!