Mi-e sufletul curat ca un pahar...
Mi-e sufletul curat ca un pahar
Nemurdărit de buze. Când respiri
Se aburește fin de amintiri
De care tu, acum, nici n-ai habar.
Oh, ele te vor face să roșești:
Căci vei afla ce șolduri tandre ai
(Dacă te uiți la hergheliile de cai!)
Și-ncerci cu mine să le-obișnuiești
Să-și unduiască-n talia lor fină
Fesele mari care de ea atârnă
Încât mai-mai să cazi pe spate, plină
De năbădăi în clipa ce îți scurmă
Sânii din față, și ei prea umflați
De pofta îngerilor făr' de saț!
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.