În locul meu

Când voi pleca spre lumi nebănuite
În care umbra nu mi-o vei găsi,
Să îmi aprinzi candeli atunci iubite,
Flăcările, drumul mi l-o mătăsi.

Să le aprinzi cu stelele din cerul
De unde cad sub formă de pleiade,
Să nu ştie nimeni unde-i ministerul
De ce se cern pe cruce miriade.

În locul meu, las aripi mari de îngeri
Şi ielele rog ca să dănţuiască,
În ultimi paşi pe ritmuri de înfrângeri
Şi praful de pe urme-ţi, dăruiască.

Să îl arunci la miezul nopţii-n mare
Când luna despletită mă va plânge,
Să se prefacă-n fluturi ce-or să zbore,
Spre cer, apoi, cu mine te vor ninge!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi scriu, iubite...

Că iernile ne ning cu-arginţi pe tâmple,
Din valuri infaibile-ale vieţii,
Recolte strânse-n anii tinereţii
Din lucruri zămislite-n vise simple.

Ne ning, iar noi îi tot pictăm în verde
Şi le tot punem aripi de acvilă,
Dar zboru' li-i mereu înspre argilă,
Altfel de cer, în care ne vom pierde.

Ne ning cu ghiocei spre amintire,
Ne ning duminicile însorite,
Ne ninge timpul clipe cântărite,
Ne ning şi port spre marea convertire.
Ne ning... ne ning... ne ning, iubite!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călcând

Când vei veni la mine la cruce să-mi aprinzi
La cap o lumânare, te rog să nu-ţi întinzi
O mână cum se face la gară sau în port;
N-am să mă pot abţine să ţi-o sărut, nici mort.

Să-ţi iei la revedere mai bine cu piciorul
Când vei pleca spre casă călcând în mers amorul
Care precum un şarpe de tine se va ţine;
Să mai opreşti o gură de măr şi pentru mine.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cardinal

tot mai spre sud iubite vom fugi
spre marea barieră australă
când timpul nostru mai puţin va fi
şi lumea - o enclavă abisală

tot mai spre vest iubite vom pleca
precum atlanţii ne-om scălda în valuri
râvnitul el dorado-l vom afla
ascuns în propriile idealuri

tot mai spre nord iubite vom sui
spre tundre-n care gerul este rege
când marea taină-a vieţii o vom şti
când rostul morţii îl vom înţelege

tot mai spre est iubite vom migra
ca doi cocori cu aripi fermecate
ce pururi spre lumină ne-or purta
cât timp în piepturi inima ne bate...

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc cum plânge cerul

Stau la fereastră şi privesc
Cum plânge cerul
Şi copaci cu braţele întinse
Cer, în genunchi, cu faţa spre altar,
Iubirea celor dragi
Şi plâng amar...
Se tânguie de dor... o simfonie
În DO major... În fulgi de păpădie,
Când nimeni nu mai ştie
Că dincolo de moarte,
Un clopot, vag, răsună,
La geam, la ceas de noapte.
Nimeni nu ştie că în somnul lor
Şi primăvara îşi avea sălaş,
Că a venit deloc întâmplător,
Întâia oară, în al lor oraş...
A cumpărat de la tarabă
O rochie turcoaz, cercei de jad,
Pantofi de chihlimbar
Şi un mărgean de flori de viorele
Şi-o geantă cu zambile la curele...
Apoi degrabă a plecat
De unde a venit, din sat,
Acolo unde ninge iar floare de cais
Şi îşi deschide cupa primul vis.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străina din mine

Străina din mine
nu vrea să spună de unde mă ştie,
dar, uneori, îmi lunecă prin suflet
cu paşi foşnitori ca un grafit ascuţit
pe luciul unei coli
de hârtie.

Tăcută ca umbra,
de parcă ascunde o vină
în fiecare noapte o aud cum suspină;
întotdeauna se trezeşte în zori,
scutură cerul de nori şi zâmbeşte
nefiresc de senină.

Străina din mine
nu vrea să spună de unde mă ştie,
dar cunoaşte bine arta umbrelor
şi, seară de seară, dansează pe toţi pereţii
la fel ca mâinile bunicului
în copilăriei.

Poate ne ştim
dintr-o altă viaţă
când un deceniu fost-am castan;
poate-am împărţit acelaşi colţ de cer
pe vremea când avut-am aripi de vultur,
mai bine de-un an.

Străina din mine
nu vrea să spună de unde mă ştie,
dar, din când în când, se strecoară afară
şi plânge; plânge cu lacrimi albastre
ca un bătrân albatros
într-o colivie.

Pe de-a-ntregul,
chipul şi-l arată doar vara, câteodată;
cu degete de aer să-mi fie răcoare, ca o boare
mă mângâie pe creştet de parcă-ar vrea să spună:
"nu-ţi fă griji! când se va scurge secunda din urmă
vom pleca împreună".

poezie de Elena Victoria Glodean (2016)
Adăugat de EliGlodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ni-i goală cartea de citire

E iarăşi zi de carnaval, Emine!
Se slobozesc din hamuri cai salbatici
Că iar prostia fi-va o minune
Ce o înalţă lumea de fanatici.

Coboară pe pământ când somnu-i dulce,
Să asculţi vântul, numai el te plânge,
E Iad în lume, ninge pe-a ta cruce
Şi-i fum şi negură şi fi-va sânge.

Şi fi-va-n lumânări cuvinte goale
Cum goală ne e cartea de citire
Şi goi suntem din cap pân la picioare
Ca strigătul Ancuţei din zidire.

E ultim drum şi-i pulbere în matcă,
Poporul nostru calcă pe scriptură,
Nu vom fi demni de a lui Noe arcă,
Doar masca ne rămâne pe figură.

Ne pierdem fără să privim spre stele
Şi nici când încolţeste grâu-n brazdă,
Ţi-e neamul românesc un dans de iele
Şi cerul e sătul să fie gazdă.

Doar unii mai cred în Hristos şi îngeri
Şi curcubeie apărute-n zare,
Am obosit să şterg lacrimi din plângeri,
Rămâne să îmi fac o cruce mare,

Să mi te rog în scârţâit de pană
Să furi scântei ce sar din şemineu,
În casa mamei le du la icoană,
Ea te iubeşte ca pe Dumnezeu.

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară de iarnă

Focul trosneşte în sobă,
E cald şi îmi este bine
Iar luna lunatică-n ceruri
Mi-arată drumul spre tine!

Afară în albul zăpezii
Se cern vise mari din înalt.
Te simt atât de aproape
Şi dorul se vrea alinat.

Şi gândul mă poartă spre tine
Mă rog să îmi fii sănătos
Iar zilele fie-ţi senine
Precum al tău suflet frumos!

O vrajă e totul in jur
Şi iarna la foc mi-o petrec
Când stelele nopţii devin
Minuni pentru clipe ce trec.

E sfântă această pace,
Copiii mi se odihnesc.
Mă rog cu smerenie, Doamne,
Ai grijă de cei ce-i iubesc!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru (2010)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, îmi ascund umbra

Uneori, îmi ascund umbra printre cea a ierburilor,
Să mă converteasc în floare pe tulpină de lavandă,
Uşor, când adie vântul tot parfumul florilor,
Unui trup să-l daruiască, să fie a mea ofrandă.

Uneori, îmi ascund umbra printre cea a semilunii,
Să mă convertesc în raze, să mă scald în ochi de ape,
Legănând în dute-vino, valurile când nebunii
Se iubesc plutind aiurea, sărutându-şi buze, pleoape...

Uneori, îmi ascund umbra după fluturi singuratici,
Să mă convertesc în aripi, să zbor către vârf de munte,
Să ating cerul cu mâna, întrebând ai lui ostateci:
De acolo-nspre pămant, nu există nicio punte?

Uneori, îmi ascund umbra ca nimeni să n-o găsească,
Şi-i vorbesc, vorbesc întruna, până somnul mă cuprinde,
E singura ce m-ascultă, fără ca să îmi vorbească,
Mi-e fidelă pretutindeni, trupul, nici Morţii nu-l vinde!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gazelul rătăcirii

Aşteaptă Cerul la răscruce,
Să-ţi vadă calea unde duce;

Pe drumul tău, vin zi şi noapte
Cu dansuri, ielele năuce;

Nu ştii dacă o zi din viaţă
Spre Iad sau Rai te va conduce;

În van îţi cauţi fericirea
Cu gânduri veşnic hăbăuce;

Când uiţi izvorul de Lumină,
Mai vrei şi chinul de pe cruce?

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva, cândva

Undeva, cândva

Poate undeva, într-un loc sub soare,
Într-un infinit, printre lumi stelare,
Gândurile poate s-or întrepătrunde
S-or ciocni în spaţiu, or vibra ca unde.

Poate într-un loc, poate undeva,
Într-o altă lume, poate-i cineva,
Poate-i printre îngeri, poate-n univers
Iar de ne-om găsi, ne-om iubi intens.

Poate-n locu-acela, unde-i cineva,
Emiţând iubire, ni s-o releva,
Că prin alte lumi, chiar de-s paralele,
Gândurile sale, vin spre ale mele.

Poate pe acolo, chiar de-i altceva,
El venind spre mine, undeva, cândva,
Unde nu-i durere, unde nu vom plânge
Noi ne-om bucura când la piept ne-om strânge.

Iar de-atunci încolo, de va fi ceva,
Vom clădi o lume, poate, undeva,
Ne-om iubi cu patos, ne-om hrăni din seva
Ce ne-o dă iubirea, mie şi... cuiva...

poezie de Florentina Mitrică (5 decembrie 2015)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce să vreau?

De ce să vreau un loc în rai
De tu aproape n-ai să-mi stai
Să-ţi aprinzi stele-n ochi senini
Când îngeri ne vor fi lumini?

Nu mă călătoresc la cer
Unde săruturile pier,
Iar dorul cu aripi de ceară
Nu va zbura la tine iară.

Nu vreau nimic acolo sus,
Nici răsărit şi nici apus,
Când tu de mână nu mă iei,
În parc, pe-aleile cu tei...

Rămân aici cu tine-n gând
Şi trupul de iubit flămând,
Pe drumul presărat cu ani
Şi vise de iubiţi sărmani.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (21 mai 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au spart iar amforele-n cer

S-au spart iar amforele-n cer,
Văzduhul invadând cu fluturi,
Căzând pe chipuri şi-n săruturi
Se-ndrăgostesc şi apoi pier!

Şi mii de aripi din eter
Plătesc pământului tributuri!
S-au spart iar amforele-n cer
Văzduhul invadând cu fluturi!

Iar îngeri cânta leru-i ler
Pe nori purtaţi în absoluturi...
Eu mă ascund sub aşternuturi,
De vifor şi de cruntul ger...

S-au spart iar amforele-n cer!

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai ninge...

Mai ninge, iubite, pe mine,
mai ninge în sufletul meu,
omătul e pur ca lumina,
iar dorul de tine e greu!

Mai ninge, iubite, cu stele,
cu sănii, cu daruri, cu flori,
în pomul de iarnă, iubite,
mai ninge cu albe chemări!

Aud nesfărşitele-ţi şoapte
prin fulgii de nea colindând,
mai ninge, iubite, pe noi,
mai ninge pe gândul flămând!

Pe umerii iernii, cuvântul
mai ninge cu dragostea ta,
mai ninge, iubite: în versuri
te caut în inima mea!

poezie de Aneta Timplaru Horghidan din În Albastru (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul meu

Cât fi-vor deltele-adormite iarna
Şi nufăru-n cetăţi de gheaţă zace
Precum în zidul mănăstirii Ana,
În sufletu-mi-fântână, nu e pace:

Că geme o baladă necântată
Despre azurul coborat în mine,
Din buze unde vorba-i descântată
Cu vinul roş şi poame dulci şi pâine.

Eu car poveri cu toamne în spinare
Ce-şi cânt plecările în vechi romanţe,
Doar nu-i blestem din ochi de ursitoare
Să nu mai fiu de tine strânsă-n braţe.

E încă viu, bărbate-n mine dorul
Şi-nchise-n pumn am un inel şi-o cruce,
Îngenunchea-vei când o să-mi iau zborul,
Dar pân' atunci 'ţi-s luna ce străluce!

poezie de Ionica Bandrabur din Cu florile amintirii la ureche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea e mai mare decât ţipătul care
Sfărâmă lăuntric miezul de Iertare ;
Părelnică pradă în suflet o simt cruce
Drumul spre mine: nicăieri nu mă duce!

catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde-i ţinutul spre care se-îndreaptă nava?

Unde-i ţinutul spre care se-îndreaptă nava sub cerul sidefiu?
Departe, departe-n faţa noastră – e tot ce marinarii ştiu.
Unde-i ţinutul de unde vine nava? Departe, unde astrele apun,
Departe-n urmă noastră – marinarii doar atâta spun.

În amiezile-însorite, umăr lângă umăr, este plăcut foarte
Să păşeşti pe puntea unde cerul de mare se desparte;
Sau, pierdut în gânduri, să priveşti cum în urmă
Siajul se lăţeşte-n depărtare-albit de spumă.

În nopţi grozave, când oceanul îşi sfâşie mânios veşmântul,
Ce lucru mândru e să lupţi cu valurile şi cu vântul!
Sus, la gabie, pe catargul care se-încovoaie sub sălbatice rafale
Marinarul trăieşte-o altă viaţă, înfruntând zeci de furtuni în cale.

Unde-i ţinutul spre care se-îndreaptă nava sub cerul sidefiu?
Departe, departe-n faţa noastră – e tot ce marinarii ştiu.
Unde-i ţinutul de unde vine nava? Departe, unde astrele apun,
Departe-n urmă noastră – marinarii doar atâta spun.

NB. Primul vers a fost, probabil, inspirat de sonetul lui William Wordsworth, " Unde-i ţinutul spre care trebuie
să se-îndrepte-acea navă?''

poezie de Arthur Hugh Clough,1819-1861, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri negre

Când privesc în urmă
La toate câte am trăit,
Gânduri negre-mi scurmă
Chipul meu îmbătrânit.

Acum e toamnă-n viaţa mea,
Dar în curând va ninge.
Voi adormi în iarnă grea,
Şi cerul mă va plânge.

Îmi este scris de Dumnezeu,
Atunci când mă voi duce,
Să nu am la capul meu
Decât o sfântă cruce.

Prin ea voi dăinui mai mult
În mintea semenilor mei.
Copiii ce i-am crescut
Mă vor jeli în anii grei.

Acum mă aflu la zenit,
Dar în curând am să cobor,
Şi-n drumul meu spre asfinţit,
Încet, încet, mă sting şi mor.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2009)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge cu fulgi mari...

Iar ninge cu fulgi mari
pe strada noastră,
împodobind castani
necontenit,
dansează ilegal
prin urme îngeri,
şi ceasul din odaie
a murit.

Încă un an
coboară peste mine,
mă pregătesc
de-un nou recensământ,
trăiri se scurg
necontrolat prin mână,
încetul cu încetul
spre pământ.

Şi dezertez
spre alte anotimpuri,
cumplit de tristă-n
tragicul destin,
compun cuvinte
parcă la-ntâmplare,
îmbătrânind în golul
clandestin.

Azi ninge peste mine,
timpul strigă,
mă regăsesc
în visul de-mprumut,
trec ilegal
pe strada noastră îngeri,
valsând din nou la
modul absolut.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă...

Dacă ţi-e drumul vieţii îmbogăţit de stele
Ai grijă ca, în grabă, să nu păşeşti pe ele,
Dacă, zburând, pe aripi îţi va-nflori o floare,
Cu ploi de suflet ud-o, şi n-o-nvăţa să zboare!

Dacă în nopţi cu negrul din nedorite plângeri
Te vor chema-n adâncuri întunecaţii îngeri,
Tu cheamă răsăritul din cânt de filomele
Şi mergi pe raza vieţii până ajungi la stele!

Dacă-ai lăsat în urmă iubiri neîmplinite,
Cu inimi sfâşiate, pe cruce răstignite,
Întoarce-te din drumul spre falsa mântuire
Când inima ţi-e goală de orice răstignire!

Dacă-n păcatul şapte ţi-e ziua scufundată
Şi nu-ţi găseşti Lumina de Biblie-arătată,
Tu caută iubirea, ce zilele-ţi va duce
Spre Cerul nemuririi, pe aripă de Cruce!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătăi de păpădie

Fericirea de a te vedea fericită
Mi-e o lumânare de păpădie
Ce ţi-o aprind în inimă ţie
Cu iubire de demon curată

Căci mă întreabă îngeri
Cui aprinzi atâta năvălnicie
De trezeşti în cer euforie
Printre moarte paradisuri

Biet demon de lut nebun...
Ce arzi în puf de păpădie
Pentru crezul tău surghiun
Ce infinit foc o să-ţi fie..

De parcă ai avea o datorie
Să aprinzi lumânări de păpădie
Ce sunt întrebate de oricine
Cui sunt aprinse nebune

Când tu umbli prin iaduri diurne
Cu pleata în vânt şi inima plină
De dor, cu furibunde supline
Ce te ard in această tină

Aprinzând puful de păpădie
Pentru ce,.. tot cerul ştie
O singură fiinţă..
Ce are putinţă

Să nască in tine, demone
Lumânări de păpădie..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!