Uneori, îmi ascund umbra
Uneori, îmi ascund umbra printre cea a ierburilor,
Să mă converteasc în floare pe tulpină de lavandă,
Ușor, când adie vântul tot parfumul florilor,
Unui trup să-l daruiască, să fie a mea ofrandă.
Uneori, îmi ascund umbra printre cea a semilunii,
Să mă convertesc în raze, să mă scald în ochi de ape,
Legănând în dute-vino, valurile când nebunii
Se iubesc plutind aiurea, sărutându-și buze, pleoape...
Uneori, îmi ascund umbra după fluturi singuratici,
Să mă convertesc în aripi, să zbor către vârf de munte,
Să ating cerul cu mâna, întrebând ai lui ostateci:
De acolo-nspre pămant, nu există nicio punte?
Uneori, îmi ascund umbra ca nimeni să n-o găsească,
Și-i vorbesc, vorbesc întruna, până somnul mă cuprinde,
E singura ce m-ascultă, fără ca să îmi vorbească,
Mi-e fidelă pretutindeni, trupul, nici Morții nu-l vinde!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ionica Bandrabur. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre vorbire
- poezii despre flori
- poezii despre vânt
- poezii despre somn
- poezii despre singurătate
- poezii despre nebunie
- poezii despre mâini
- poezii despre munți
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.