Pe nerespiratelea

te citesc
vii de departe
din vremuri lăsate moştenire
cu aerul unei poveri adunate
din tată-n fiu
trupul tău ţară ţară vrem ostaşi
neînarmată umblu
desculţă
părul răsfirat pe umeri de deltă
pământul îmi soarbe paşii
mă afund în reavănul inimii tale
un bob de grâu care va încolţi curând
ascult ritmul vieţii cu urechea pe torsul cald
clipele se desprind cum ai sufla o păpădie
câmpuri de-a-nfloritulea aţin calea visării
şi
tot ce ne conţine de la un hotar la celălalt
este scornit pentru noi
de-a-nfrumuseţelea

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc trist

-,, Ţară, ţară, vrem ostaşi!"
Nu inculţi, corupţi şi hoţi...
Vrem în frunte patrioţi
Nu conducători borfaşi.

-,, Ţară, ţară!.." triumfali
Defilăm, mereu mai jos...
Viitorul "luminos"
Pregătit ni-e de penali.

-,, Ţară, ţară...!" vrem, nu vrem,
Am ajuns din nou vasali...
În străine curţi hamali
Moşi şi babe să ştergem...

-,, Ţară, ţară!..." suntem laşi,
De aceea vrem ostaşi...

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coteţul politic

Nu-i departe vremea când
porcii ne mâncau râzând
şi pe ritm de cazacioc
cloşca vai o lua din loc

Ţară ţară vrem ostaşi
că ne-am săturat de laşi
şi de cei cu mâna lungă
care ne împing în strungă

Vrem - nu vrem ca nişte oi
stăm la muls din doi în doi
am s-o fac vai pe-a nebunul
să dau în ciobani cu tunul

Să vedem e vreun măgar
care behăie mai clar

sonet epigramatic de Costel Zăgan din Cezeisme II (31 august 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coteţul politic

- Coteţul politic

Nu-i departe vremea când
porcii ne mâncau râzând
şi pe ritm de cazacioc
cloşca vai o lua din loc

Ţară ţară vrem ostaşi
că ne-am săturat de laşi
şi de cei cu mâna lungă
care ne împing în strungă

Vrem - nu vrem ca nişte oi
stăm la muls din doi în doi
am s-o fac vai pe-a nebunul
să dau în ciobani cu tunul

Să vedem e vreun măgar
care behăie mai clar

sonet epigramatic de Costel Zăgan din Cezeisme II
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum îmi bate ceasul

Dacă îl ascult cu urechea dreaptă
Ceasul meu bate clipele vieţii mele.

Dacă îl ascult cu urechea stângă
Ceasul meu bate clipele vieţii tale.

Dacă îl ascult cu osul frunţii
Ceasul meu măsoară durata universului.

Dacă îl arunc în apă
Dau înapoi cu un regn şi devin copac.

Dacă îl arunc în foc
Dau înapoi cu două regnuri şi devin piatră.

Dacă îl arunc în neant
Şi îl ascult cu memoria morţilor
Dau înapoi cu trei regnuri
Şi devin Cuvânt.

poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ostaşii ţării

A ieşit un copil dintr-un copil
şi l-a luat de-o mână.
A mai ieşit un copil din al doilea copil
şi l-a luat de-o mână.
Apoi au strigat
"Ţară ţară vrem ostaşi!
Ţară ţară vrem ostaşi!"
şi se auzeau din morminte ostaşii strigând
"Pe cine?
Pe cine?
şi copiii strigau
"Pe el!
Pe el!"
Şi ieşeau toţi ostaşii ţării din morminte
şi intrau unul în altul
câte unul în altul
până la unul
şi striga
"Pe mine?
Pe mine?
şi copiii râdeau şi râdeau
şi strigau
"Nu! Nu! Pe el! Pe el!"
şi arătau cu degetul spre mine
spre tine.. spre el!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne înarmăm cu Eminescu

Eminescu-i bomba nucleară
România-i o explozie în lanţ
păi avem un singur dor la ţară
nu mai vrem politică ci danţ

România-i o explozie în lanţ
ce poeţi sunteţi din tată-n fiu
a căzut maşina timpului în şanţ
hai să ne iubim cât nu-i târziu

Ce poeţi sunteţi din tată-n fiu
şi aveţi un singur dor şi-o ţară
altă Românie Doamne nu mai ştiu
asta-i bomba noastră nucleară

Dacă poezia o să vă adoarmă
Eminescu-i cea mai tandră armă

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (14 ianuarie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

România, comoara noastră

Rămânem uniţi mereu, avem o ţară de apărat,
O ţară primită moştenire de la străbuni.
Avem şi noi o ţară frumoasă de lăsat,
O Românie în care urmaşii vor fi stăpâni.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (20 iunie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinste lor

Au murit pentru ţară, popor
Pe fronturi străine, în război
Purtând la piept un tricolor...
Cinste bravilor soldaţi, eroi!

Au apărat pământul cu arme
Ucişi de cruzii vrăjmaşi
Departe de neveste şi mame...
Cinste lor, bravilor ostaşi!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (25 octombrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiul meu, ia aminte la înţelepciunea mea şi la sfatul meu cel bun pleacă urechea ta, ca să-ţi poţi păstra judecata şi ca buzele tale să păzească ştiinţa. Nu te uita la femeia linguşitoare, căci buzele celei străine picură miere şi cerul gurii sale e mai alunecător decât untdelemnul, dar la sfârşit ea este mai amară decât pelinul, mai tăioasă decât o sabie cu două ascuţişuri. Picioarele ei coboară către moarte; paşii ei duc de-a dreptul în împărăţia morţii. Ea nu ia seama la calea vieţii, paşii ei merg în neştire, nici ea nu ştie unde. Şi acum, fiul meu, ascultă-mă şi nu te îndepărta de la cuvintele gurii mele. Fereşte-ţi calea ta de ea şi nu te apropia de uşa casei ei, ca să nu dai vârtutea ta altora şi anii tăi unuia fără de milă; ca străinii să nu se îndestuleze de strădania ta şi ostenelile tale să nu treacă în casa altuia; ca să nu suspini la sfârşit, când trupul tău şi carnea ta vor fi fără de vlagă, şi să zici: "Pentru ce am urât povaţa şi de ce inima mea a urgisit certarea? De ce nu am ascultat de îndemnul dascălilor mei şi spre cei ce mă învăţau n-am plecat urechea mea? Puţin a trebuit să nu mă nenorocesc, în plină adunare şi în mijlocul obştei".

Solomon în Pildele lui Solomon, Ferirea de desfrânare. Îndreptarea spre curăţie - 5:1-14
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o frunză cât o ţară

Pe o frunză cât o ţară
Creşte mare o omidă,
Ronţăind dulce hotar
Vrea cu aripi s-o cuprindă.

Fluture duios devine,
Zboară ţanţoş pe sub nori,
Peste zări, în altă ţară
Uitând fraţi, uitând surori.

Şi cum frunza-i cât o ţară
Şi ţara e cât o frunză,
Dorul devine amar:
Un descânt de buburuză.

Timpul ronţăie la toate
Ca omida din poveste,
De tânjeşti în zbor să fii
Frunza cade, nu mai este!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iti ascult trupul

Iti ascult trupul adulmecand
O toamna,
Si pasarile pe care n-ai sa le ranesti
Cu zborul tau
Isi intorc tipatul in umbra mea,
Ca o dulce tanguire.

Esti aici, langa mine,
Dar dorul tau___
Mult mai salbatic
Decat atunci cand esti departe,
Ma sfasie in mii de radacini
Ce ard pleoapele tale
Si lacrima mea
Intr-o singura imbratisare.

Iti ascult trupul dezmierdand
O toamna,
Si toamna din mine
A-nvatat sa-ti raspunda…

poezie de Alina Emandi
Adăugat de Steliana Stoian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă scumpă, ţară scumpă

Pământul pentru care se luptară
Străbunii mei din vremuri seculare
Mi-a dat iubirea care mă-nfioară,
E dragostea de mamă şi de Ţară.

Cu laptele odată eu am supt
Un sentiment de viaţă, neîntrerupt,
Purtând în suflet dragoste şi dor,
Al Ariadnei fir nemuritor.

Aceste mari iubiri fără de seamă,
În inimi sunt nestemate stele,
Când şoapte de străbuni mă tot îndeamnă
Să port credinţă Ţării mele.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciocoimii

o ţară cât un deget
un deget cât o ţară
un obraz blindat şi un altul
carbonizat
nu este dna. Silă rugina de pe flotă
şi eu aş vinde una
plină cu «Ei» şi mama lor... fii şi fiice
stau toţi, da toţi
după acest deget
de ţară blândă, răbdătoare, emigrantă
şi suplă, da
aceştia sug degetul de ţară
ascunzându-se simultan!
Cine-i fără păcat?
Deşertăciunea-deşertăciunilor tot
bâlciul justiţiei
Pentru corupţia perfectă, nemuncă
şi sarcasm
vă iert
vă iert în masă
de azi, să ne venim în întâmpinare
nu forţaţi şi celălalt obraz

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exerciţiu de patriotism

Ce vorbe bune încap în vremuri de urgie?
Pe umeri sfâşiaţi ne-atârnă greu ciulinii,
Rostind cuvinte pe care mama nu le ştie,
Ne-am învrăjbit în casă... Ne jefuiesc străinii.

Prăpăd ne dau şi cei din neam cu gura lor adâncă:
Priviţi ciulinii graşi cum urcă la hotar,
Priviţi pârâul sec şi pulberea din stâncă!...
Îi rog să coloreze munţii şi apele cu var.

Străbate vântul ţara şi surzi rămânem în zadar:
Furaţi, tirani, furaţi!... ruina este aproape.
Obrazul meu se uscă în soarele amar,
Iar jaful vostru dur e lege întru toate.

Întreaga ţară aţi golit sub mine,
Mă-ntreb pe ce mai calc, şi dacă e integru.
Mirosul cald al pâinii nu mai vine:
Ce poate fi mai greu decât păcatul vostru negru?

poezie de Ştefan Radu Muşat din Constelaţii Diamantine, feb 2015, Exerciţiu de Patriotism
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Port în suflet dor de ţară

Port în suflet dor de ţară,
Ţară care o iubesc,
Altă ţară mai frumoasă
Eu pe pământ nu găsesc!

Moldova ea se numeşte,
Ea ca o mamă pentru noi este,
Ca o zână din poveste,
Care de rele ne ocroteşte.

Eu cu dânsa mă mândresc,
Patria mea o numesc
Şi niciodată n-o s-o părăsesc,
Căci foarte mult o iubesc!

poezie de Vladimir Potlog (20 iulie 2006)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basmul vieţii

Din tot ce arde purpuriu sub pleoapa lunii,
ce cratere te fură cu surâs de jar?
Din tot ce zboară peste fusul rătăcirii,
ce pânză te răpeşte în rotirea bucuriei
ca-n palatul de cleştar?
Cum se aşterne vremea-n piept, nectar?
Din ninsoare, face aerul curat hotar.
Fulgii plutitori dansează-n gând?
E iarnă, dar nu-i timpul de îngheţ pentru privire.
Câtă bucurie! Te-aud şi tăcând!
Vremea întâlnirilor de sens învie?!
Topeşte dragostea zăpada separării de cuvânt.
Vezi? Prezentul-i dar sublim de alb în gene.
Lumina mea, ce-ai împânzit cercetător simţirea,
pentru a radia din creştet până-n tălpa stelelor nemărginirea,
pentru tine, din culesul roadelor, ce vrei?
Trec anii, la urechea inimii cercei, podoabă peste vreme,
noi, îmbogăţiţi prin ei,
la sărbătoarea adâncirii în poeme.
Din tot ce cheamă spre duminici printre clipe,
cum vrei să se înfiripe,
să crească timpul în minunea de a fi?
Din tot ce vine, pleacă, ce rămâne,
ce ţi-e hrană, apă, aer, ştii?
Ce răsare? Ce apune?
Basmul vieţii, tu, necontenit,
cu tot ce faci şi ce nu faci, îl scrii.
ca-n palatul de cleştar?
Cum se aşterne vremea-n piept, nectar?
Din ninsoare, face aerul curat hotar.
Fulgii plutitori dansează-n gând? ca-n palatul de cleştar?
Cum se aşterne vremea-n piept, nectar?
Din ninsoare, face aerul curat hotar.
Fulgii plutitori dansează-n gând?
ca-n palatul de cleştar?
Cum se aşterne vremea-n piept, nectar?
Din ninsoare, face aerul curat hotar.
Fulgii plutitori dansează-n g

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muson Holi

Cum n-a fost şi nu o să fie
Răsfira ea puf de păpădie
În muson Holi-n bucurie
Indulcind tot cu măiestrie

De deşertul era câmpie
Izvorul tanină rapsodie
Răsărind cum ea-mi ştie
Curcubeul de păpădie

Cu mirosul de vanilie
Răsfirat pe filă-n poezie
Ce creştea în pandişpan
În al inimii tandru divan

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copile...

Te las, plecând spre dincolo de moarte,
Să duci simbolul vieţii mai departe...
Te las, spre transcendent, o nouă cale,
Să împlineşti destinul mamei tale.

Eu dorm decăt sub cărămida rece
Unde, zidit, mi-e trupul obosit.
Dar timpul pentru toţi, acelaşi trece
Doar eu mă tot grăbesc spre nesfârşit.

Cât tu măsori secundele-n clepsidră
Eu ca un vis pământul îl străbat...
Mai pune-mi o lumina în firidă,
Ca în adâncul nopţii să nu cad!

Nu te-ntrista! Mă soarbe amintirea
Şi fiinţa mea în fiinţa-ţi e-ncrustată.
Nu plânge, nu! Ai să-mi raneşti iubirea...
Se vede doliul fluturând în poartă.

Aici am flori şi vise, îngeri, stele...
Un drum ce duce către Dumnezeu.
Mai bine-n amintirea mamei tale
Fă numai fapte bune, dragul meu!

Aşa voi fi de-a pururi lângă tine...
În timp şi-n vremuri veşnic vom trăi.
Mai roga-te-n genunchi acum, copile
Şi-n urmă, la mormânt, nu mai privi!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul

Cerul a căzut în odihnă pe umerii mei,
Capul îmi stă cocoţat în braţele tale,
O furtună de sânge umflă sentimentele
Care-adună mângâieri in visele carnale.
Pictez virgula tăcerii pe torsul iubirii,
Sub fruntea anotimpului de umbre încercat,
Îmi lărgesc semnul inimii în cartea
Prin care edificiul vieţii lacrimi a vărsat.
Pe raftu-nfrigurat cu pagini negre, sfinte,
Degete flămânde răsfoiesc din greu,
Am citit, o, Doamne, citesc, vreau să descopăr
Sub care parte-a cerului voi odihni şi eu?

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cel care îşi iubeşte propria ţară trebuie să se mândrească, ci cel care iubeşte lumea întreagă. Căci pământul este o singură ţară iar oamenii sunt cetăţenii ei.

citat din Baha'u'llah
Adăugat de Gorneanu (Voicu) Oana-Madalina
Comentează! | Votează! | Copiază!