Exerciţiu de patriotism

Ce vorbe bune încap în vremuri de urgie?
Pe umeri sfâşiaţi ne-atârnă greu ciulinii,
Rostind cuvinte pe care mama nu le ştie,
Ne-am învrăjbit în casă... Ne jefuiesc străinii.

Prăpăd ne dau şi cei din neam cu gura lor adâncă:
Priviţi ciulinii graşi cum urcă la hotar,
Priviţi pârâul sec şi pulberea din stâncă!...
Îi rog să coloreze munţii şi apele cu var.

Străbate vântul ţara şi surzi rămânem în zadar:
Furaţi, tirani, furaţi!... ruina este aproape.
Obrazul meu se uscă în soarele amar,
Iar jaful vostru dur e lege întru toate.

Întreaga ţară aţi golit sub mine,
Mă-ntreb pe ce mai calc, şi dacă e integru.
Mirosul cald al pâinii nu mai vine:
Ce poate fi mai greu decât păcatul vostru negru?

poezie de Ştefan Radu Muşat din Constelaţii Diamantine, feb 2015, Exerciţiu de Patriotism
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ne furaţi copilăria, oameni...

Nu ne furaţi copilăria, oameni...

Nu ne furaţi copilăria,
Chipuri încruntate cu suflet de statui,
Ce râsul nu-l cunoaşteţi
Şi zâmbetul vi s-a uscat pe buze,
Ca iarba arsă pe câmpii
Şi nu-l aveţi, decât pentru capricii ieftine, amăgitoare,
Iar viaţa caier încâlcit de timp, necurat petreceţi,
Cu feţe duble, ascunse între murdari pereţi.

Nu suntem noi copiii vina neşanselor voastre oameni, părinţi...
Venim pe lume nevinovaţi, pentru a fii fericiţi
Şi deseori ajungem victime sigure,
Mofturilor voastre bolnave.
Copii nerecunoscuţi sau pe viaţă batjocoriţi.
Nu pricepeţi oare, războiul
Ce în minţile noastre confuze stârniţi?

Nu ne furaţi copilăria, oameni răi,
Căci floarea sufletului nostru o râvneşte,
În fiecare zi, ca pe-o minune a lumii
Şi nu împărţiţi sudalme picante, în loc de vorbe bune,
Ce ne sfâşie inocenţa şi crezul scopului nostru frumos,
Căci vibrează nervos timpanele urechiilor noastre plăpânde
Şi ecouri dureroase ne zgârie creierii,
Iar visurile copilăriei odată amputate
Cu greu în viitor pot fi tratate, cu greu.

Nu ne furaţi copilăria, oameni răi...
Fiindcă ne dominaţi cu înălţimea staturii voastre mature,
Calitatea vieţii noastre e preţul viitorului de la orizont,
Iar noi copiii lumii suntem amprenta vie
A tot ce a-ţi educat de milenii...
A tot ce faceţi, în timpul vostru liber arbitrat.
Moştenirea libertăţii, a păcii şi-a înţelepciunii
E zestrea cea scumpă a omenirii,
Ce datoria vi-o cere şi trebuie să ne-o lăsaţi.
Nu ne furaţi copilăria, oameni!

poezie de Valeria Mahok (1 iunie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ar rămâne după noi

Nu mă judecaţi de rele,
Nu mă judecaţi de toate,
Spuneţi un cuvânt de bine
Soro, frate!

Poate am greşit vreodată,
Poate m-aţi învinuit...
Inima în mine bate:
Nu priviţi numa-n trecut!

Nu se ştie, ziua-n care
Am fi toţi ori cine ştie?..
Viaţa-i mică, clipa-i mare
Şi, noi rămânem... nimică!

Faceţi loc zilei de azi
Şi la cea, ce va să vină,
Cu un zâmbet pe obraz,
Cu o vorbă caldă, bună!

Ce-ar rămâne după noi,
Dacă noi ne-am duşmăni?!
Dacă ne-am topi în ploi,
Neamul, cine-l va-ngriji?!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priviţi pentru o clipă în interiorul vostru. Nu trebuie să căutaţi nimic. Doar priviţi înăuntru şi veţi vedea că sunteţi pacea însăşi.

H.W.L. Poonja în Doar rămâi tăcut
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.

Sfântul Matei în Sfânta Evanghelie după Matei, Despre milostenie, rugăciune şi post. Să nu ne străduim numai după cele pământeşti. - 6:25-33
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priviţi răsăritul şi apusul soarelui ca pe un spectacol al efemerului, ca pe o scenă pe care oamenii urcă zgomotos şi trec tăcuţi în uitare, un spectacol în care culorile se nasc şi mor în freamătul soarelui.
Priviţi răsăritul şi apusul soarelui ca pe un spectacol al cerului atâta vreme cât sunteţi înăuntrul timpului, combinaţi frumuseţea din interiorul vostru cu o sinceritate perfectă în relaţia cu Dumnezeu.

Camelia Opriţa în Răscolim trecutul pentru a inventa viitorul ( din cartea Zidul gândurilor ) (2020)
Adăugat de IoanAIoan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă învăţaţi să culegeţi, din ciulinii stresului zilnic, nectarul umorului
şi tonifiaţi cu el şi pe cei din jurul vostru, înseamnă că aţi înţeles mesajul pozitiv al vieţii şi al înţelepciunii de mâine.

Valeria Mahok (15 noiembrie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scutul schimbării

Timpul vostru a trecut,
"Vă rugăm să ne scuzaţi",
Schimbarea este ca un scut:
"Nu mai vrem să fim furaţi".

epigramă de Nicu Petria (19 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte înstelată

Priviţi, stelele! Priviţi în sus, priviţi spre zenit!
O, priviţi mulţimile care stau în jurul focurilor cereşti!
Citadele strălucitoare, palate cu luminate fereşti!

poezie de Gerard Manley Hopkins, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gîndiţi-vă, prieteni

Gîndiţi-vă, prieteni,
ce har vă este dat,
ce veşnică-ndurare:
– iertarea de păcat.
Ce largă bunătate
v-arată Dumnezeu,
cînd prin Cristos vă iartă
întreg păcatul greu.
Gîndiţi-vă, prieteni,
ce mare preţ a dat
Cristos ca să v-aducă
iertarea de păcat.
Ce mare-i preţul jertfei
ce-a dat-o Dumnezeu,
ca vouă să vă ierte
întreg păcatul greu.

Gîndiţi-vă, prieteni,
că dacă nu-L primiţi,
viaţă şi iertare
în veci nu mai găsiţi.
Şi dacă nu vă-ntoarceţi
acum la Dumnezeu,
în veci pe voi rămîne
păcatul vostru greu.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladă contemporană

Dacă munţii-ar avea gură
Să ne spună ce văzură,
Cum trăiau pe-aici bărbaţi
Viguroşi, neînfricaţi,
Care se luptau cu ursul,
Care nu ştiau ce-i plânsul.

Dacă munţii ar vorbi
Să ne spună într-o zi
Cum veneau duşmani călare
Să ne fure, să ne-omoare,
Însă noi ne adunam
Şi pe toţi îi alungam.

Dacă munţii ar voi
Multe ne-ar destăinui
Ca aicea stăm din veac
Că noi suntem pui de dac
Şi ne-am apărat moşia
Ţara noastră, România.

Dacă munţii ar putea
Sunt convins că ne-ar mustra
Că acum ne-am înmuiat,
Că toţi ne-au încălecat:
Şi lichelele din ţară
Şi străinii de afară.

Dacă munţii n-ar tăcea
Sigur că ne-ar îndemna
Să ne regăsim mărirea
Să distrugem asuprirea
Să ajungem iar eroi
Să ne luăm ţara înapoi.

poezie de Octavian Cocoş (19 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ştiut Moşul că vine!

A venit, da, a venit,
A venit şi pe la mine.
Moş Crăciun este iubit,
Am ştiut, ştiut... că vine!

Şi priviţi, priviţi dovada,
Un cadou mi-a dăruit.
Renilor, văzut-am coada
Când Moşul i-a biciuit.

A venit, da, a venit,
După care a plecat.
Mi-a adus, ce mi-am dorit:
Mulţumesc - l-am sărutat!

Şi-l aştept şi altădat'.

poezie pentru copii de Radu Bunei (25 decembrie 2013)
Adăugat de Radu Bunei
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mama şi ţara înseamnă prima credinţă;
două păcate pe care Dumnezeu ţi le permite.
Unul este soarele care se ridică sincer deasupra furtunii,
celălalt ia locul pâinii pentru a-ţi menţine trează fruntea.
Dacă nu te ancorezi de rădăcina acestor păcate dulci,
te stingi încetul cu încetul în umbre de lanţuri.

poezie de Ştefan Radu Muşat din Exerciţiu de patriotism
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-aţi iubi pe Mine, căci de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Pentru că n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis. De ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Fiindcă nu puteţi să daţi ascultare cuvântului Meu. Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii. Dar pe Mine, fiindcă spun adevărul, nu Mă credeţi. Cine dintre voi Mă vădeşte de păcat? Dacă spun adevărul, de ce voi nu Mă credeţi? Cel care este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultaţi pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu.

replică din Sfânta Evanghelie după Ioan, Femeia păcătoasă. Iisus este Lumina lumii. Cuvânt împotriva necredinţei iudeilor. - 8:42-47, după Sfântul Ioan Evanghelistul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii trebuie lăsaţi să trăiască. Formula "descrie-te în câteva cuvinte" nimeni nu o poate face. Oamenii nu sunt un text scris negru pe alb. Oamenii, ca să fie înţeleşi, vor să fie priviţi în ochi, să fie priviţi când râd, când plâng. Oamenii au nevoie de complici ai trăirilor lor.

citat din Nadia Crisci
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor amatori de ideile altora

În jurul vostru caraula
Cred că zadarnic s-ar posta...
Furaţi-vă cât vreţi căciula
Dar nu furaţi şi de sub ea!

epigramă de Andrei Ciurunga din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pârâul şi marea

Vezi marea: bătrână, întinsă, adâncă.
De ţărmu-i departe, tot sare prin stâncă
Un tânăr pârâu ce spumos îşi aruncă,
Voios, fără griji, unda lui cea zglobie.

De marea întinsă, nimica nu ştie
Zglobiul, voiosul şi clarul pârâu:
El iute aleargă spre zări fără frâu,

Şi marea bătrână, întinsă, adâncă,
Spre tânăra undă privirea-şi aruncă
Din valuri clipind ca din sute de pleoape:
Pârâul zglobiu în ea va încape.

El fuge voios, tot mai repede fuge,
Nu ştie, nu-i pasă ce ţărm va ajunge...

Tu, dragostea mea, ai aflat ghicitoarea:
Tu, pârâul zglobiu - iar eu, marea.

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Laude şi alte poeme (1959)
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pârâul şi marea

Vezi marea: bătrână, întinsă, adâncă.
De ţărmu-i departe, tot sare prin stâncă
Un tânăr pârâu ce spumos îşi aruncă
Voios, fără griji, unda lui cea zglobie.

De marea întinsă, nimica nu ştie
Zglobiul, voiosul şi clarul pârâu:
El iute aleargă spre zări fără frâu;

Şi marea bătrână, întinsă, adâncă,
Spre tânăra undă privirea-i aruncă,
Din valuri clipind ca din sute de pleoape:
Pârâul zglobiu în ea va încape.

El fuge voios, tot mai repede fuge,
Nu ştie, nu-i pasă ce ţărm va ajunge...

Tu, dragostea mea, ai aflat ghicitoarea:
Tu, pârâul zglobiu - iar eu, marea.

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Laude şi alte poeme (1953)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele nu spune pământului

Chiar
după
atâta amar de vreme
soarele nu spune pământului,

"Tu îmi eşti dator."

Priviţi
ce se întâmplă
cu o astfel de dragoste...

luminează întreaga
lume.

poezie clasică de Hafiz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul clandestin

crezând că soarele ascuns
dincolo buza dealului
se va juca cu mine
astăzi
am alergat înspre deal
aş fi vrut să mă înveţe
un joc nou dar
în timp ce urcam
am văzut un înger
alunecând din cer
era alb şi trist
părea că e tare bolnav
şi nu avea aripi aşa cum
îmi spunea mama seara
înainte de culcare...

de drag îl port cu mine
şi-i vorbesc deşi între
identitatea lui şi a mea
e mult spaţiu
aş fi vrut să-l îngrijesc
până să-i văd aripile
crescute din umăr

deşi părea interesat şi
fericit la culme de parcă
ne-am fi cunoscut şi ne-am fi
jucat de-o viaţă printre lucruri uitate
mă privea întrebător

trecea prin mine hipnotic...

în tentativa de a merge împreună
a intervenit mama cu
un sărut cald

mă bucur că era doar un vis...

mi s-a umplut gura
de cuvinte şi lacrimi
dar am tăcut...

aş fi vrut să o întreb pe mama
dacă în mine s-au întâmplat
toate acestea şi dacă
îngerul acela va muri...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glas de veacuri

Lacrima acestui neam, mult mai grea decât pământul,
Arde în flacără la Putna
Pentru Ţara Românească ce-i de-un neam - şi este una.

tristih de Ştefan Radu Muşat din Exerciţiu de Patriotism - Revista Constelaţii Diamantine, martie 2018
Adăugat de Gigi Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!