Leagăn de iluzii
se scurge-ncet nisip de aur în clepsidră
eu răspândesc în vânt suspine de femeie
se întorc din Olimp amintiri de hidră
răscolitoare și nemuritoare odiseie.
atunci când rătăcesc printr-un coșmar
și întunericul se cască la picioare
gândesc că Timpul e nebun, amar
și beau însetată aromată licoare.
pentru esențe fac și sacrificii
rostogoliri printre lucidități divine
gânduri lansate-n cer ca artificii
amăgiri și iluzii pe valuri anodine.
revelații dezghețate fericiri închipuite
leagăn cald de vis în clipe hărțuite.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Dacă esențele pe care oamenii le stimează atât de mult, fără să le iubească, n-au putut salva nimic, atunci nu ne mai rămâne decât curajul amăgirilor. Să rămânem adică aici pe pământ, să ne compromitem și să ne lichidăm ca amăgiri între amăgiri. Esențele ne distrug dincolo de lume: este o distrugere mai interesantă, dar nu mai dureroasă. A te distruge cu toți amărâții acestui pământ este o renunțare mai mare, mai tristă, mai nemiloasă. Să știi că lupți numai pentru amăgiri și că pentru esențe n-are rost să faci sacrificii prespune atâtea lucidități, atâtea rostogoliri și atâtea victorii, încât nu te mai poate opri de la un suprem orgoliu și de la o supremă umilință.
Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe valul imaginației
ancorez trecutul lângă o dună de coral
valuri învolburate vreau să le limpezesc
cu lacrimile mele dintr-un destin moral
în care și cuvintele se înverzesc.
cu optime lucidități am făcut sacrificii
ca să salvez esențe vitale și crezul
un aer al schimbărilor intră prin orificii
mă învârt printre probleme ca titirezul.
de durerile vârstei mă simt stresată
între specii naturale eu sunt floare
în cartea amăgirilor voi fi presată
printre poemele iubirii mistificatoare.
în lumea muribundă eu n-am salvat nimic
pe valuri de imaginație vreau să mă ridic.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Complexitate de idei
pentru Otilia Stancu
se prăvălesc emoții ca o avalanșă
fluidități de gânduri se scurg în clepsidră
înot în valuri tulburi ca o hidră
și cuceresc cu versul a poeziei branșă.
lumina mă privește sentimental poet
dialectici îngerești picură din condei
adâncimi de suflet scot pe rând idei
beții de cuvinte le transcriu discret.
fericiri transcendente le așez în salbă
o port cu mândrie în lumea întreagă
ca romanța inimii ce mă umple de vlagă
vibrantă ca timpul într-o caleașcă albă.
viața mea-i complexă nicicând vagă
înflorește-n ramuri ca florile de nalbă
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul se scurge ...
Știu că timpul se scurge mereu ca nisipu-n clepsidră,
Înghițind fără milă și lacom secunde și ceasuri.
Cântă-n cor pretudindeni, viori, ale lor parastasuri.
Otrăvite săgeți le omoară cu sânge de hidră.
Răscolind temător printre clipe pierdute-n uitare,
Izgonind amintiri ce în lacrimi fierbinți m-au scăldat,
Înalțând sfânt altar clipei dulci ce s-a scurs în păcat,
Alerg către moartea mârșavă ce m-așteptă-n cărare.
Încerc să opresc o fărâmă de timp pentru mine,
Uitată s-o fac într-un colț de sertar, ori de gânduri,
Dar timpul mi-o ia înapoi, îngrădind-o-ntre scânduri,
Lăsându-mi secundele goale, dar visele pline.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune albastră
scoboară-te Doamne cu soarele în mine
să ardă din adâncuri păcatul metafizic
descătușează-mă de teamă și suspine
transfigurează-n rază dorul fizic.
să nu mă lași pe drumuri de-ntuneric
steaua iubirii să-mi stea mereu în cale
reflexele de Paradis să crească numeric
să nu știu de tristeți de clipe abisale.
învață-mă să am doar revelații divine
lumini îngerești să-mi vibreze în trup
să trăiesc la nesfârșit fericiri senine
fagurii dulci ai timpului să fie-n stup.
înalț spre tine Doamne albastră rugăciune
un loc în univers poetic mereu să-l ocup.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Suspin de candelă
cunosc legi divine dar și omenești
mi-ai intrat în suflet printre catrafuse
bucurii și amintiri azi le răscolești
gem în depărtare emoții apuse.
prietenia noastră a fost o minciună
regretele îngheață într-o indiferență
secunde mâhnite în clepsidră se-adună
ca nisipul în valuri de interferență.
în candelă pâlpâie lumina difuză
lucruri banale îmi amintesc de ține
n-ai fost nălucire, inima refuză
să te dea uitării printre serpentine.
candela aprinsă suspină în noapte
inima tresaltă cu amare șoapte.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Revelații
timpul se relaxează în cântec de cobzar
lumini angelice dansează pe strune
eu am dezlegat misterele din rune
și-am cumpărat iubire de la aprozar.
Neptun mă surprinde cu valuri albastre
marea fericirii mă cheamă la ea
uneori răsar minuni în calea mea
mă țin departe de drame și dezastre.
scormonesc în minte după revelații
un rai monumental crește în mine
în oaza mea de liniște îmi este bine
armonii de gânduri ridic în constelații.
conjug universul până la plus infinit
lansez spre el versul care m-a definit.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Leagăn
Leagăn de dor - leagăn ușor,
Leagăn promis - leagăn de vis,
Leagăn de vis, leagăn de dor,
Leagăn promis - vis călător.
Leagăn de soc - vis cu noroc,
Leagăn de fag - plâns celui drag,
Leagăn de dor, leagăn ușor,
Plâns celui drag - zbor de cocor...
Leagăn de val - cer sideral,
Pat de aripă - fragedă clipă,
Leagăn de cânt - pală de vânt,
Val de nisip, salt peste timp.
Toate-s în noi... Pașii greoi
Trec risipiți... Noi oropsiți,
Răstigniți și mizeri
Ai apuselor seri.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul din Clepsidră
Mă despart de tine
de fiecare dată
când nisipul din clepsidră
uită să mai curgă...
Întorc mereu clepsidra...
Păcat că timpul nu se întoarce
odată cu ea...
E un alt timp...
... poate fi timpul potrivit,
sau Nu.
Pentru a reînnoi sentimentele...
Care?
Care nu mai pot să se scurgă
prin clepsidra vieții...
Mă despart de tine de fiecare dată...
Dar te revăd mereu....
și atunci...
Zâmbesc ochii. Știu ei de ce...
Uneori...
îmi amintesc...
Întorc clepsidra,
dar nu îmi ajută...
Când nu mai pot
să mă despart de tine...
Ud nisipul cu lacrimi
și mă simt....
De mine însumi, despărțită.
poezie de Anna Panovici din Sfârșit de Autograf
Adăugat de Anna Panovici

Comentează! | Votează! | Copiază!
Transparențe ideale
viața mea durată efemeră de scânteie
cu invazia nestăpânită a iubirii nebune
când m-au nins petale de măr și orhideie
amploare de destin ce-a trăit o minune.
n-am dezrădăcinat păduri de vis
gândurile mele s-au convertit la soare
se scurg spre veșnicia acestui Paradis
ca un fluviu ce aleargă spre mare.
calități de vis s-au pogorât din stele
leagăn de lumini și de revelații
gânduri imortalizate în acuarele
expresiile fericirii răspândite în spații.
grație reflexivă priviri spre curcubeie
colorând frumos sufletul de femeie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
În cuib supersonic
parodiez tristețea ca să mai zâmbesc
vreau să ajung la pronie cerească
în valuri de iubire sufletu-mi limpezesc
lumini de la sfinți să mă locuiască.
ziua stau pe gânduri noaptea stau pe vise
ca o pasăre cloșcă în cuib supersonic
adesea zbor spre ceruri larg deschise
să scap de canoane de frecușul demonic.
stau la taifas cu stele însuflețesc cuvinte
să am revelații, străluciri de argint
se coboară în suflet în inimă în minte
să nu mă rătăcesc nicicând în labirint.
vreau să descopăr drumul ce duce înainte
liberă ca vântul cu codrii să m-alint.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul
tăcerea asta mă înfioară
mai port în gând povara ultimului veac
nu mai foșnesc pădurile de fag
sălciile au apus pe mal în sus
am sărutat femeia și am trăit o viață printre zei
azi am plecat, puțin câte puțin spre al tărâm
lăsând în urmă zările și marea
ardeam și nu puteam uita în veci iubirea
se oglindesc în ape repezi gânduri
pe coji decojite de suflet
adie lin în suflet tainice viori
se aștern flori albe în cerdac
mi-e sufletul de viscol plin
mă cheamă timpul să mă odihnesc în pace
să ascult viorile cântând în cer
mai țipă timpul prin amintiri globale
viața a adormit lângă un șanț
mai trec hoinar pe acest meleag
tot rătăcind printre crengi despuiate de speranță
lovindu-mă la fiecare pas de timpul rămas
sunt doar un vânt pribeag ce a pierit demult în vânt
ce întinsă este nesfârșirea
adun în privire albul polar
strângând la piept arborii goi
să sting șuvoiul de gânduri ce curge
mai rătăcesc desculț de gânduri prin zăpadă
mângâi coapsele copacilor uitate goale între ape
se frâng și zările în mare
mai cerne cerul stele în ochii tăi
sărută-mă femeie în astă noapte
să bem cupa iubirii în altar
sărută femeie buzele flămânde
în taina mâinilor împletite într-o poveste de amor
în zori voi culege albi trandafiri
să îi așez ușor pe sânii tăi
haotică e viața asta
se frânge mugind sălbatic între stânci
trecut-au ani, azi stau, mă întreb
eu cine sunt, decât un străin ce a iubit odată, o fată minunată
strig nebun, mai strig pe țărm
sărută-mă femeie pentru ultima dată
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Broderie de cuvinte
nu tulbur izvorul cu suspinele mele
mă rostogolesc în iarbă rourată
esențele luminii le adun din stele
broderie de cuvinte este lumea minunată.
aud glasuri ce vorbesc de Dumnezeu
mă salvează din chinul tristeții
venerații pure port în sufletul meu
lucidități perfecte în brațele nopții.
Dumezeu mă umple cu principii ideale
mă ridică în magie cu înțelepciune
revelații absolute se urcă pe spirale
alungă durerea prin sacră rugăciune.
gânduri răspândite pe rețele sociale
nu le-am lăsat să ardă în negru tăciune.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lied tomnatic
bruma s-a așternut peste iubirea noastră
lumina dintre noi tremură de frig
dorul fierbinte stoarce lacrimi din piatră
la poarta cerului îndurerată strig.
visuri spulberate, relații complicate
regrete și iluzii s-au strecurat în tâmple
adio fericire cu zile fermecate
tristețea aduce probleme multiple.
doare și arde iubirea în mine
caută lumina cuvintelor nespuse
regret că trebuie să răspândesc suspine
regret enorm prietenii răpuse.
ca frunzele-n arbori se îngălbenesc gânduri
între mine și cer se înalță tomnatice lieduri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Coșmar
cruzimea din lume îmi lasă gust amar
îngeri nevinovați sunt sortiți pieirii
teroarea crește lasă în urmă coșmar
sunt încălcate toate legile firii.
timpul se răscoală în luna lui brumar
da peste cap resursele iubirii
cruzimea din lume îmi lasă gust amar
îngeri nevinovați sunt sortiți pieirii.
navigatorii se îneacă fără salvamar
e plină de obstacole calea izbăvirii
vreau o nouă rută pavată de drumar
cu dale pătrate din miezul gândirii.
cruzimea din lume îmi lasă gust amar
îngeri nevinovați sunt sortiți pieirii.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
În umbra speranței
secunde nisipoase se scurg în clepsidră
în colțul ochiului se zbate un talaz
revine Olimpul cu legendara hidră
îmi vinde iluzii îmi face în necaz.
în umbrele tristeții curg lacrimi zălude
sufletul se zbate între vaste dileme
strig de durere dar cerul nu m-aude
e și el ca tot omul copleșit de probleme.
povara bătrâneții singură o duc
boala mă încolăcește parcă-i șarpe
mă ascund în vers ca în cuib de cuc
așteptând primăvara cu cântul de harpe.
soarele învierii să răsară în piept
să-mi fie călăuză cu sfatul înțelept.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă scurg prin propria-mi clepsidră...
Mă scurg prin propria-mi clepsidră
Și sunt total neputincios,
E clar că soarta este-o hidră,
Iar timpul prea alunecos.
Mă scurg prin propria-mi clepsidră
Și nu știu când va fi întoarsă,
Un gând adesea mă frământă,
Că nu primim a doua șansă.
Mă scurg prin propria-mi clepsidră,
Crezând că nu-i decât un vis,
Dar e realitate pură,
Pământul nefiind paradis.
Mă scurg prin propria-mi clepsidră,
Particulă, iubire, vers,
Doar gândul pur o să-mi rămână,
Pe undeva, prin Univers.
E legea scrisă în celulă,
Manualul vieții pe Pământ,
Deasupra noastră-i o pendulă,
Ce se oprește când și când...
poezie de Lucian Santa
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp de jale
Când e omul cu obidă,
Timpul i se pare hidră
Deghizat într-o clepsidră.
tristih de David Boia (20 ianuarie 2014)
Adăugat de anca petru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Atitudine
scanez amintiri din prima tinerețe
când parcă aveam lumea la picioare
când întâlneam mereu prietenoase fețe
și la fântâna dragostei umpleam ulcioare.
când evadam din coșmare și spaimă
cu visul ce pornea pe drumul împlinirii
printre stele care îmi promiteau faimă
când fericită cochetam cu planul devenirii.
dar primesc acum înțelepciune-n valuri
cu bătrânețea care strânge comori
însămânțez în câmpuri idealuri
și gândurile toate parcă-s flori.
sunt ocrotită în brațele lui Dumnezeu
minunea mă transformă în spirit de tezeu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri de palomă
din comorile verii am strâns amintiri
splendori de vis am așezat în suflet
ador vreamea când raze răspândesc iubiri
când freamătul luminii îl resimt în umblet.
păcat că păsări cântătoare or să plece
să răspândească rapsodii pe tărâm tropical
se apropie iarna cu atmosfera rece
și timpul e ca viforul deloc amical.
dar roadele toamnei toate sunt dulci
strugurii mustesc de parfum și aromă
porumbul se mai coace pe înalți uluci
frunze au căpătat nuanță policromă.
sub vântul blând se leagănă nuci
pe aripi de vis învăț zbor de palomă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!