Intact

să scriu acum
despre ce se vinde şi despre ce ar face să se mişte ceva sub toată avalanşa de plastic sub care sunteţi îngropaţi
ar fi o minciună
să încerc să înţep
măcar un nerv
mi-ar trebui
un ac lung de ură şi nu-l am
să pornesc micii păianjeni ai dramei să fabrice noi pânze de teribilism şi spaimă ar fi inutil şi nu mai e loc pentru asta
m-am înconjurat de beatitudine
sunt într-o transă de serenitate
staţi departe
staţi departe
e o graniţă minată în jurul minţii mele
o aură magică
o plasă electrificată de dragoste
n-ai să treci
n-am să te las
sunt singură pentru o vreme
e un loc în timp unde aş vrea să mă întorc
să am părul negru lung răvăşit
şi o inimă intactă

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din suflet

Despre ce să scriu azi?..
Numai despre flori
Despre florile cu părul blond
Despre florile cu părul negru
Sau despre cele cu părul castaniu
Sau roşcat
Să scriu despre florile cu pistrui
N-am să le uit pe cele cu părul alb
Chiar dacă îşi ascund culoarea sub alte culori

Să scriu despre ochii lor
Albaştri, verzi, căprii
Ruginii ca toamna
Albaştri ca cerul, sau poate ca marea
Verzi ca primăvara
Sau poate.. nu ştiu...
Mă înnebuneşte culoarea ochilor de flori

Să scriu despre primăvara asta
Despre ziua asta...
Despre ziua florilor
Care acum poate îşi servesc cafeaua
Să scriu despre florile care poate au uitat
Că azi au înflorit altfel
Că azi parfumul lor e de nouă ori
Mai primăvăratec, mai ameţitor

Să scriu despre florile rătăcite
Care nu au glastra şi nici grădina lor

Şi ce aş putea scrie?
Nu vreau să le ud cu lacrimi
Vreau să le ud doar cu rouă
Din raze calde
De soare, de lună, de stele senine
Raze de speranţe încolăcite pe structura lor

Şi iată că am scris
Din suflet şi din inima mea bolnavă de dragostea lor

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

e bine că nu toată lumea
poate deţine arme de foc
între dragoste şi ură
stă un revolver negru
cu un glonţ indecis

acum aş vrea să scriu
despre o moarte eroică
şi doi îndrăgostiţi fanatici

despre un poem tânăr
împuşcat în piept
în timp ce striga
"am învins"

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu scriu despre o inimă locuită

pentru că poezia mea
nu se îngrămădeşte
cu femeile ocazionale...
pe care le urmăreşti
nu scriu despre un suflet nehotărât
sau despre o carne străină
nici măcar despre ce te ţine
între prăpastia trecutului
şi prezentul pe care te încăpăţânezi să nu-l guşti
pentru că poezia mea nu e o păpuşă de cârpă
ce trebuie aruncată în cutia cu vechituri
poezia mea e vie
respiră aerul nefericirilor
de care nu vrei să scapi
nu scriu despre o inimă locuită
şi nici despre un suflet hoinar
eu scriu despre tine
că suntem legaţi
să trecem din război în război
până când
vom fi unul
deci
dragul meu
poezia te vrea aşa cum eşti
cuvânt al palmelor plânse

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Şi chiar aveţi de gând să mă convingeţi că dumneavoastră sunteţi într-adevăr un locuitor al Proximei?! Mă scuzaţi, vă rog, cu siguranţă n-am să vă cred, însă am să vă dau ascultare! Deci, n-am să insist asupra subiectului. Deşi ştiţi foarte bine care-i părerea mea despre actualii locuitori ai Proximei. Sunt ferm convins că ei sunt artificiali, ceea ce, în nici un caz n-aş putea afirma despre dumneavoastră, Nick sau Ly... În fine, dacă mă rugaţi dumneavoastră, n-am să abordez această temă, cel puţin deocamdată. Pentru că nu vreau să vă supăr. Promit!
To Kuny: Prea bine, comandante! Crede-mă, e mult mai bine aşa. Acceptă lucrurile aşa cum sunt, nu le răstălmăci, nu încerca să intri în amănunte, nu are nici un rost. Te complici în detalii care nu-ţi sunt de folos. Bun. Deci, asta a fost tot, comandante! Acum te las să te odihneşti.
Lucian: Un moment. Mai staţi puţin! Scuzaţi-mă, vă rog, nu v-am întrebat până acum dacă doriţi să vă servesc cu ceva...
To Kuny: Nu, mulţumesc, dragule, nu te deranja pentru mine.
Lucian: Nu-i nici un deranj, domnule. Mi-e foame, aş mânca ceva şi ar fi mai plăcut să nu servesc singur o gustare uşoară, de seară.
To Kuny: Bine, comandante! Dacă insişti, de acord! E plăcut în compania ta.
Lucian: Doriţi cumva şi puţină cafea?
To Kuny: Cafea, la ora asta? Nu, mulţumesc, dragule! Aş vrea să mai şi dorm la noapte.
Lucian: Aşa e, aveţi dreptate. Nu m-am gândit... Aşteptaţi-mă numai puţin!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acestei femei despre care ea ...

... dacă o întrebi a cui e
va spune că-i a mea,
îi creşte părul mai degrabă
gros şi negru purtat în coadă
peste umărul stâng,
din timp în timp
preotul plăteşte părul ei
şi fabrică funie din el
pentru clopotul cel mare.

pielea ei argintie de pe pulpe
din timp în timp se decojeşte
şi se pierde şi alta nouă creşte
iar pescarii din oraş o adună
şi din toată fac năluci
să prindă peştele spadă.

tot ea are ochii negri pierduţi,
şi din timp în timp din neguri
creste pentru mine dragoste,
ea, mereu nouă, mirositoare, răcoroasă.

poezie de Mihai Amaradia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La şes, dar şi un munte negru

eu stau la şes
dar un munte negru de singurătate
mi se opune
vara e frig
iarna nu ştiu prea bine
dacă sa ma plang
sau să râd
un cârd lung de mioare straine
curg şi striga
pe un păstor în sinceritate
agale cate-un lup
tot negru
se-nfrupta din toata tacerea
la ses sunt oameni
dar i-a prostit si pe ei cineva
stau cat e ziua de lunga
si urla si pasc si necheaza
noaptea isi iau inapoi un munte
o stana de stele
un teritoriu fara vreo importanta
nu se vede pana departe
nu ma aud de la un timp
doar animalele
cu care ma chem
peste viaţă

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey: Hei, frumosule!
Pacey: Poţi merge mai departe. Nu voi spune că eşti nepoliticoasă.
Joey: În ciuda primelor impresii, nu am venit să te trag de limbă. Nu ştiu dacă zvonurile sunt adevărate sau exagerate. Sau dacă este una dintre încercările tale ciudate de a părea mai atrăgător pentru fetele mai mari. Vroiam doar să-ţi spun că înţeleg prin ce treci şi...
Pacey (râde): Nu. Mă îndoiesc că ştii.
Jen: Păi ia să vedem. Toată lumea se holbează la tine când mergi pe coridor, am văzut asta. Şuşotesc în spatele tău. Dintr-o dată îţi auzi numele în conversaţia unor necunoscuţi. Şi cât de curând vei deveni paranoic şi de vor vorbi sau nu despre tine, tu tot o să crezi asta. Imaginează-ţi cum ar fi fost dacă făceai ceva îngrozitor.
Pacey: Cum ar fi?
Joey: Cum ar fi să locuieşti cu sora ta însărcinată şi nemăritată şi prietenul ei negru, în timp ce tatăl tău e închis pentru trafic de droguri. Imaginează-ţi asta, Pacey. Chiar avem ceva în comun... Furnizăm subiect de bârfă cetăţenilor înguşti la minte. Şi din păcate tu eşti atracţia principală acum.
Pacey: Grozav. Şi ce fac acum?
Joey: Acelaşi lucru pe care l-am făcut eu... Te rogi în genunchi să apară o altă poveste mai interesantă.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să scriu despre toate femeile

care au intrat în carnea ta
ca într-un abator
unde se taie fără milă
fiecare centimetru de viaţă
unde strigătele sunt normale
iar durerile fac parte din ritual
unde arderile pe rug sunt fascinante
nu despre mine vreau să scriu
nu
doar despre ele
că le-am văzut cu gurile pline
de fericirea ta nocturnă
că tot carnagiu din privirile lor
face parte din planul tău de singurătate
şi că distanţa dintre noi
e doar o problemă de comunicare
a sângelui
a arderilor
a sacrificiului
despre asta vreau să scriu
că intrarea în carnea ta nu e o joacă
e un program la care lucrezi de ani buni
şi nici un virus nu poate să-ţi atace
singurătatea

poezie de Any Drăgoianu din Recuperarea sinelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degetele de la mână

La-început de săptămână,
Degetele de la mână
Au vorbit în adunare,
Despre cine e mai tare.
Să le ascultăm ce spun,
Să vedem care-i mai bun.

- Eu sunt Degetul cel Mare
Şi mă mişc fără sforţare
Şi vă spun azi tuturor,
Sunt cel mai folositor!
Văd la microfon cum vine
Altul care nu-i oricine.

- Deget sunt, Arătător,
Sunt ca un judecător,
Când arăt ceva anume,
Nu mai este timp de glume!...
Mijlociul când vorbeşte,
Aţi ghicit, el se făleşte.

- De folos sunt, aşa lung,
Uite cum la nas ajung!...
Apoi mândru şi stelar
A vorbit şi Inelar.
- Eu sunt degetul acel
Care poartă un inel,

Ce adesea e de aur,
Pentru mână, sunt tezaur!
- Staţi măi fraţilor un pic,
Zise Degetul cel Mic,
Fiecare-i de folos
Că e lung sau e mai gros.

Vă rog să priviţi puţin
Că pe masă e un crin,
Luaţi pe rând această floare
Să vedem care-i mai tare.
Încercară, dar vezi bine,
Singur, e mai slab oricine.

Şi atunci, săriră toate,
Fără nici o răutate,
Crinul alb să îl ridice,
Binişor, să nu se strice.
Şi se veseliră tare
La sfârşit de adunare.

Morala

Geaba eşti lăudăros
Că eşti mare, eşti frumos,
Dacă-atunci când greul vine,
N-ai prieteni lângă tine!

fabulă de Gabriela Genţiana Groza (2 ianuarie 2017)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vată de zahăr

Tot ce scriu
îmi sună
de parcă ar fi
inventat
chiar dacă
acest ecran alb
e singura oglindă
în care mă pot vedea
cu adevărat,
în unele nopţi, când o voce neagră,
ca un bruiaj seducător, îşi
începe cântecul,

mă aşez
pe canapea, după o baie fierbinte,
sunt toată numai abur
şi iasomie,
doar ruj ruginiu pe buze, părul umed şi-ntunecat
cu vârfurile proaspăt retezate
picurând sânge,
sunt pregătită pentru voi,
aşa, în aparenta mea vulgaritate
sunt totuşi vulnerabilă
dar
sunt gata oricând să vă orbesc,
să vă împrăştii
minţile în constelaţii nebănuite
trăgând
dintr-o ţigară interminabilă
ca un coşmar,

doar eu şi voi
şi acest
ecran
alb între noi
care tremură
sub degetele mele
ca un perete
subţire, de carton,
ca pânza
unui cort
în care se adăposteşte un copil
şi citeşte
poveşti de groază
sub lumina lanternei
minţindu-se
că monştrii-s departe
şi lumea,
oh,
lumea
e o vată uriaşă de zahăr.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fericit

Sunt fericit când scriu o poezie
Despre dragoste şi amor.
Sau când ascult o melodie
Despre un suflet plin de dor.

Sunt fericit când citesc o carte,
Despre doi îndrăgostiţi.
Despre un om care a zburat pe Marte
Sau despre nişte regi bine veniţi.

Sunt fericit când admir floarea,
Care înfloreşte la geamul meu
Şi când privesc luceafărul
Care luminează ca un zeu.

Sunt fericit că m-am născut în lumea aceasta mare
Şi scriu acest vers.
Căci poezia este nemuritoare!
Cum e şi întregul Univers.

poezie de Vladimir Potlog (9 noiembrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Wonderland

Faţa ta e netedă şi străluceşte în toată monotonia asta ca o doză de cola în deşert.

Ochii tăi, două capace de bere sub care scrie, cu litere mari şi negre,

AI CEA MAI MIŞTO

GAGICĂ DIN LUME,

un mesaj proiectat care pâlpâie constant

pe un ecran uriaş

la care priveşti,

din scaunul tău de director înconjurat de conexiuni cerebrale indecriptabile,

c-un trabuc cubanez între degete

şi un zâmbet

sfidător.

Să rămân doar cu tine,

fără bruiaje din exterior,

fără păianjeni energetici care au încărunţit

tot aşteptând

să le cadă ceva în plase,

să rămân singură cu tine ar fi perfect,

pe insula Barbuda sau Nevis,

promit că n-aş lua-o complet razna de fericire

ca Tokyo din La Casa de Papel,

n-aş căuta

pericolul şi n-aş scormoni în trecut

ca o pasăre exaltată şi stupidă.

Ţi-aş face omletă

şi aş fi

când docilă,

când rea,

aş memora în continuare toate bâlbăielile tale nocturne

şi am râde împreună de ele a doua zi

ca nişte copilaşi

râzgâiaţi

care au găsit

o baghetă magică

şi tunelul

acela abrupt dar sigur

care duce

în Ţara Minunilor.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Claire: Ai folosit balsamul acela pe care ţi l-am adus?
Catherine: Nu. Fir-ar. Am uitat.
Claire: E preferatul meu. O să-ţi placă mult, Katie. Aş vrea să-l încerci.
Catherine: O să-l încerc data viitoare.
Claire: O să-ţi placă. E cu jojoba.
Catherine: Ce este jojoba?
Claire: E un ulei care îţi face părul sănătos.
Catherine: Părul este mort.
Claire: Ce?
Catherine: Este... ţesut mort. Nu-l poţi însănătoşi.
Claire: Cum spui tu. Dar e bun pentru păr.
Catherine: Ce anume? Ceva chimic?
Claire: Nu. Este organic.
Catherine: Nu poate fi şi organic şi chimic în acelaşi timp.
Claire: Nu ştiu ce este.
Catherine: Ai auzit de chimie organică?
Claire: Îmi face părul să arate, să miroasă şi să se simtă plăcut la atingere şi asta este tot ceea ce ştiu despre balsam. S-ar putea să-ţi placă dacă te hotărăşti să-l foloseşti.
Catherine: Mulţumesc. Am să-l încerc.

replici din filmul artistic Dovada, scenariu de David Auburn
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glow

E vară, vântul ridică praful
în rotocoale în curte, gura ta
face cercuri de fum în gura mea, drifturi,
e o nostalgie pe care nu o înţeleg
în cadrul acesta,
e o teamă constantă
că într-o zi
voi pierde ceva
ce nu voi mai putea recupera,
cherie,
am pielea de sticlă pentru tine,
sunt transparentă,
poţi să treci cu mâinile prin mine,
să prinzi monştrii care nu-mi dau pace,
să vezi dragostea mea,
implozie de flori de câmp, euforie.

Şi-n miros de fabrici şi amfetamină,
dimineţile vor fi
ameţitoare şi crude,
pielea arsă şi-n
părul încâlcit
musculiţe nebune.
Vreau să te scot
din zona zero, chiar dacă asta
înseamnă să te rănesc, chiar dacă-mi va fi
greu să te ating apoi,
cu cabluri rupte ameninţând cu electricitate în jurul tău,
hai să vedem lumea împreună,
avem tot timpul după aceea
pentru zile ploioase
şi pisici,
serii netflix şi batoane de bounty,
e vară şi strălucesc ca nişte neoane stupide
într-un pustiu.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă întrebaţi despre mijloacele mele financiare. Vă mărturisesc că în niciun exil nu am dus-o atât de rău ca aici. Dar pentru ce îmi puneţi întrebarea asta? V-aţi umplut de bani peste noapte şi v-aţi gândit să-i împărţiţi cu mine? Atunci nu mai staţi! Acum e momentul!

Stalin în scrisoare adresată camarazilor săi (10 noiembrie 1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Nimeni nu poate face nimic acum, nu putem decât să aşteptăm liniştiţi, după cum ai spus chiar tu.
Lucian: Ştiu; tocmai neputinţa asta mă înnebuneşte! Îmi toacă toţi nervii! Aş vrea să pot face ceva.
Lia: N-ai ce să faci. Trebuie să accepţi situaţia, realitatea.
Lucian: Am să încerc, dar nu ştiu dacă pot accepta. Oricum, n-am de ales... E deja o altă pată neagră în dosarul meu, nu-i aşa? Se adaugă la celelalte... S-au strâns destule în şase ani, de când am părăsit Terra.
Lia: Ah, afurisit raport! Nu mai tot aminti de el!
Lucian: Sunt curios... Aş vrea să ştiu ce-ai scris despre mine până acum. Nimic bun, presupun...
Lia: Nu contează...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu despre memorie

în zilele când uit cine sunt
dacă sunt fantomă sau
un mort neînfricat lăsat
să lupte departe de rănile noastre
acoperit cu cenuşa unui imperiu
dispărut acum câteva minute

scriu despre memorie în zilele
fără memorie cultiv trandafiri
mă declar inocent şi mă aşez
cuminte în rândul de la geam
într-o morgă plină cu lacrimi
şi crini ucigaşi aşezaţi la geamuri

scriu despre memorie şi cred
că am început de câteva zile
să sângerez cu aroganţă în faţa
caietului deranjat cu discreţii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Horn

Singur sub paloarea soarelui la asfinţit,
Păr negru ridicat de vânt, o umbră zveltă stând încremenită –
Este puţin rece jos lângă zidulul oraşului, un pic de singurătate.
Sunt un horn care tânjeşte să zboare.

Cu capul coborât, scrutez şanţul lung,
Apa gata să se reverse, şerpuind astfel de mii ani.
Pe mine oare cine m-a întemniţat?

În fiecare după-amiază privesc în sus
La urmele albe lăsate de nori pe cer.

Mi-e dor să călătoresc departe;
O! acel fluviu lung, acei munţi albaştri!
Dacă-aş putea vâna norii ca un cocor sălbatic
Sau dacă-aş fi măcar o infimă particulă de praf...
Dar sunt numai o umbră aruncată jos, pe zidul oraşului –
Aducând însingurare celorlalţi.

poezie de Luo Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem petrolifer

Vă voi vorbi despre oamenii petrolului
şi despre sufletul lor negru şi mai inflamabil decât petrolul.

Vă voi vorbi despre mine
fiindcă nimeni mai mult decât mine nu poate fi un om al petrolului
şi sufletul meu negru şi inflamabil
mă face să vă vorbesc vouă celorlalţi oameni, cu toată brutalitatea.

Aşa trebuie vorbit despre petrol: cu brutalitate.
(...)

poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pixelat

priveşte-mă
nu ascund
aproape nimic
nu mă doare
nu mai simt
vibraţiile de ură
de prin news feed

am un zâmbet
perfect pixelat
care mă protejează
o forţă nativă de atracţie

nu-i nimic
distorsionat în realitatea mea
sunt lucidă e o lumină care vindecă aici
trece ca fierul de călcat
peste leziuni emotive

sunt pregătită
pentru orice
acum
loviţi-mă
loviţi-mă

am să mă întorc
mereu mă întorc
să spulber să înduioşez să critic

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!