Degetele de la mână

La-început de săptămână,
Degetele de la mână
Au vorbit în adunare,
Despre cine e mai tare.
Să le ascultăm ce spun,
Să vedem care-i mai bun.

- Eu sunt Degetul cel Mare
Şi mă mişc fără sforţare
Şi vă spun azi tuturor,
Sunt cel mai folositor!
Văd la microfon cum vine
Altul care nu-i oricine.

- Deget sunt, Arătător,
Sunt ca un judecător,
Când arăt ceva anume,
Nu mai este timp de glume!...
Mijlociul când vorbeşte,
Aţi ghicit, el se făleşte.

- De folos sunt, aşa lung,
Uite cum la nas ajung!...
Apoi mândru şi stelar
A vorbit şi Inelar.
- Eu sunt degetul acel
Care poartă un inel,

Ce adesea e de aur,
Pentru mână, sunt tezaur!
- Staţi măi fraţilor un pic,
Zise Degetul cel Mic,
Fiecare-i de folos
Că e lung sau e mai gros.

Vă rog să priviţi puţin
Că pe masă e un crin,
Luaţi pe rând această floare
Să vedem care-i mai tare.
Încercară, dar vezi bine,
Singur, e mai slab oricine.

Şi atunci, săriră toate,
Fără nici o răutate,
Crinul alb să îl ridice,
Binişor, să nu se strice.
Şi se veseliră tare
La sfârşit de adunare.

Morala

Geaba eşti lăudăros
Că eşti mare, eşti frumos,
Dacă-atunci când greul vine,
N-ai prieteni lângă tine!

fabulă de Gabriela Genţiana Groza (2 ianuarie 2017)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfatul degetelor

Spune degetul cel mare
Către-arătător,
Spune degetul cel mare
– N-am fărâmă de mâncare,
Frate-arătător!

Spune, către mijlociul,
Cel arătător,
Spune-arătătorul: – Frate,
Nu mai sunt deloc bucate,
Şi de foame mor!

Se apleacă mijlociul
Către inelar,
Şi îi spune-atâta numai:
– Ce e de făcut acuma,
Frate inelar?

Leneş cată inelarul
Către ei, şi-apoi,
Cam în silă, le răspunde:
– Ce să faci când nu-i de unde?
Vom răbda şi noi!

Prinde atunci cel mic să strige
Mai isteţ ca ei:
– Ce tot plângem şi ne frângem?
Hai la muncă să ne strângem
Toţi uniţi, că nu rămâne
Niciodată fără pâine
Cel ce vrea să şi-o câştige,
Frăţiorii mei!

poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfatul degetelor (după Jean Aicard)

Spune degetul cel mare
Către-arătător,
Spune degetul cel mare:
- "N-am fărâmă de mâncare,
Frate-arătător!"

Spune, către mijlociul,
Cel arătător,
Spune-arătătorul: -"Frate,
Nu mai sunt deloc bucate,
Şi de foame mor!"

Se apleacă mijlociul
Către inelar,
Şi îi spune-atâta numai:
- "Ce e de făcut acuma,
Frate inelar?"

Leneş cată inelarul
Către ei, şi-apoi,
Cam în silă, le răspunde:
- "Ce să faci când nu-i de unde?
Vom răbda şi noi!..."

Prinde-atunci cel mic să strige
Mai isteţ ca ei:
- "Ce tot plângem şi ne frângem?
Hai la muncă să ne strângem
Toţi uniţi, că nu rămâne
Niciodată fără pâine
Cel ce vrea să şi-o câştige,
Frăţiorii mei!..."

poezie pentru copii de Elena Farago
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Berbecul şi cocoşul

Seara-n zilele de vară
Când se-ntunecă, pe seară,
Un berbec şi un cocoş,
Stau pe-afară.

Berbecul nostru mândru, fălos,
Încăpăţânat şi mofturos,
Tot dădea cu cornu-n gard,
Ccum că el e împărat.

Dar cocoşul nostru drag,
Nici el nu se lăsa călcat.
Colorat şi plin de pene,
Îi zise berbecului: "Hei, nene,

Iată-mă, de-acum sunt mare!
Nu sunt pui de călcat în picioare.
Zise mândru cocoşelul
Înfoiat şi el în pene."

"Cine, tu?! spuse berbecul.
În ogradă eu sunt şeful!
Sunt voinic cu coarne-ntoarse
Şi pe-acel ce nu m-ascultă,
Iute îl înţep în coaste."

"Oi fi tu mare şi în coarne tare,
Dar la prima sărbătoare,
Pe grătar eşti, frăţioare!
Hai, acum te mai crezi tare?!

La mine ai durează tăiere.
Dimineaţa eu trezesc muierea.
Dau de veste când cineva soseşte
Şi datorită mie, păsările trăiesc regeşte."

Morala: nu întotdeauna cel mare poate face ceva care cel mic nuu reuşeşte. E posibil ca cel mic să fie mai înţelept şi mai deştept.

fabulă de Camelia Rogojinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt şi deşteaptă, sunt şi proastă. Sunt şi frumoasă, sunt şi urâtă. Sunt şi curajoasă şi fricoasă. Sunt bună şi rea. Toate aceste caracteristici îmi aparţin. Şi încă multe altele. Le arăt cu degetul spre ceilalţi pentru că uneori nu le pot recunoaşte în mine însămi. Integrez în mine totalitatea trăsăturilor umane căci nu aş putea recunoaşte la ceilalţi ceea ce nu există deja în mine. Oamenii din jurul meu sunt oglinzi care reflectă trăsături ale personalităţii mele de acum sau din trecut ori viitor. Atunci când îi accept pe ceilalţi aşa cum sunt, în realitate mă accept pe mine. Nu sunt nici mai bună, nici mai rea decât ceilalţi. Sunt imperfectă. Lucrurile pe care le admir sau le detest la ceilalţi se regăsesc şi în mine însămi. Deseori fac lucruri prosteşti pentru că îmi doresc şi eu, ca şi tine, să nu fiu respinsă, îmi doresc acceptarea şi iubirea celor din jur. Abia când renunţi la măştile care te compun îţi dezvălui măreţia şi perfecţiunea din tine. Acceptă că ai defecte şi ai calităţi. Şi de fiecare dată când arăţi cu degetul spre ceva frumos sau urât aminteşte-ţi că lumea reflectă ca o oglindă ceea ce este în interiorul tău. Aşa cum Jacques Salome spune: Şi acum vorbeşte-mi despre tine. Spune-mi cum sunt eu?

citat din Nina Elena Paraschivescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna şcolăriţă

Toamna e o şcolăriţă
Care poartă coroniţă,
Are-n mână un penar
Şi carnetul de şcolar.

Toamna este vremea-n care
Sunt în floare crizanteme,
Când s-a dus vacanţa mare
Şi vreau iarăşi să am teme.

Fără mine şcoala mare
N-a fost totuşi plictisită?
După cum şi tabla pare
C-a fost neagră, necăjită...

Clopoţelu-ntreaga vară
A stat într-un colţ cuminte,
Bucuros el scoate iară
Clinchete ca mai-nainte.

Am intrat iar în viteză,
Ore lungi... şi recreaţii,
Tare dor îmi e de-o teză
Ce sătul sunt de distracţii!...

Toamna asta-i minunată
-Înflorită crizantemă-
Cartea-i nouă şi curată,
Vreau urgent măcar o temă!

Dar aştept cu nerăbdare
De pe-acuma chiar, vă spun:
O vacanţă-nu prea mare-
De la bunul Moş Crăciun.

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza (2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Batman: Şi atunci de ce nu mă ucizi?
Jokerul (râde): Nu vreau să te ucid? Ce m-aş face fără tine? M-aş întoarce să fur de la traficanţi? Nu, nu, nu! Nu. Tu... Tu mă completezi.
Batman: Tu eşti un gunoi care ucide pentru bani.
Jokerul: Nu vorbi şi tu ca unul de-ai lor. Tu nu eşti ca ei! Chiar dacă ţi-ar plăcea asta. Pentru ei eşti doar un ciudat, la fel ca mine! Acum au nevoie de tine, dar când nu vor mai avea te vor alunga ca pe un lepros! Vezi tu, principiile şi moralitatea lor nu sunt decât nişte glume proaste. La cel mai mic semn că ceva nu e în regulă, renunţă la ele. Ei sunt îndeajuns de buni cât le permite restul lumii să fie. Să-ţi arăt. Atunci când nu va mai exista nicio miză, aceşti... aceşti oameni civilizaţi se vor mânca între ei. Vezi, nu sunt un monstru. Sunt doar înaintea curentului.

replici din filmul artistic Cavalerul Negru
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indiferent cum eşti, cine eşti, că eşti frumos, că eşti urât, că eşti bogat, că eşti sărac, cineva va avea ceva de mâncat despre tine. Deci în orice moment, oricând, la orice oră. Sunt oameni care mor de grija altor oameni. Şi nu pot trăi, pur şi simplu nu respiră, nu au aer. Au senzaţia că a trecut ziua fără rost, fără niciun fel de savoare, fără niciun fel de farmec, fără niciun fel de împlinire dacă până la sfârşitul zilei nu au comentat, nu au bârfit, nu au discutat, nu au băgat zâzanie, nu au făcut ceva. Pentru că aceasta-i misiunea lor în viaţă. Cu asta se ocupă. Oricine ai fi, oricum ai fi, oricum ai arăta, oricât ai avea, cineva, oricine, va comenta ceva despre tine.

Paul Avram în Despre egoism
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti, Doamne...

M-am slujit de stele-ntotdeauna
Când am vrut la Tine să ajung
M-a vegheat din înălţime luna
Luminându-mi noaptea drumul lung.
Toate, Doamne, toate-s ale Tale
Tu le-ai pus acolo sus în cer
Ele doar mă însoţesc pe cale
Dar la semnul Tău se sting şi pier.

Din Lumina Ta, în ele, Tată
Ai lăsat să picure un pic
Şi mă rog dar, Doamne, niciodată
Nu vor fi mai mult decât nimic.

Sunt frumoase, le-ai creat anume
Pentru mine să le văd ca sunt
Dar şi ele-s, Doamne, tot din lume
Şi-s şi ele, Doamne, din pământ.

Pot să moară orişicând şi ele
Dar Lumina sufletului meu
Nu e nici din lună, nici din stele
Ci e de la Tine, Dumnezeu.

Sigur ca dorinţa-mi încolţeşte
Când le văd şi când în cer Te ştiu
Dorul meu când înspre Tine creşte
Ele-mi stau de martori că eşti viu.

Toate-s de folos şi-s toate bune
De m-ajută, Doamne să mai cresc
Lumea asta toată-i o minune
Şi mai mult prin lume Te iubesc.

Ai lăsat un semn în fiecare
Şi în toate străluceşti la fel
Muntele veghează lângă mare
Tot pământu-i, Doamne, un Betel.

Loc de taină şi odihnă sfântă,
Locul unde singur îmi vorbeşti
Stele, îngeri, lună, ceruri cântă
Tu eşti Doamne veşnic Cel ce eşti!...

poezie de Adriana Cristea (19 octombrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lizuca şi grădina fermecată

Lizuca s-a făcut mică, şi sare-n grădină,
Întâlneşte o furnică, drăguţă şi fină;
- Ziua bună, ziua bună, am sărit la voi
Unde furnica adună, hrană din gunoi?
- Cine eşti, nu eşti furnică, nu te cunoştem,
Ai şi tu a ta mămică, te gonim de vrem?
- Sunt Lizuca, şi-am venit, ca să vă privesc
În grădină am sărit, ca să vă vorbesc.
- Geaba vrei să ne vorbeşti, suntem prăpădite
Rămâi şi doar ne priveşti, căci suntem grăbite.
- Atunci mă duc pe la flori, iute mă avânt
Dau şi peste mâţişori, căzuţi la pământ...
- Ia piciorul de pe mine, sunt un mâţişor!
Nu mă vezi că sunt sub tine, şi toate mă dor?
- Am călcat fără să vreau, căci nu te-am văzut
Florile-n picioare stau, şi tu n-ai putut?
- Eu sunt mâţişor plăcut, şi sunt scuturat
Rămân pe pământ căzut, şi sunt supărat.
- Mai bine mă fac iar mare, şi te pun în apă
Eşti căzut pe o cărare, călcat: te îngroapă!
- Cine eşti, nu eşti o floare, nu eşti nici furnică
Ai picioare mişcătoare, şi mie mi-e frică!
- Te rog nu te speria, Lizuca eu mă numesc
Acum te voi ajuta, pentru că, iar, mă măresc.

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense... (22 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta-i dragostea

Când treci pe lângă mine şi nu mă bagi în seamă,
Iar eu mă uit la tine fără nici o teamă,
Şi simt că-nebunesc, dar ştiu că este bine,
Că atunci îmi fac curaj ca să vorbesc cu tine.

Învaţ mereu mai mult, mai mult ca un străbun,
Doar ca tu să vezi că eu sunt cel mai bun,
Şi-mi strâng toate puterile, şi mă-mbrac frumos,
Doar ca tu să vezi că nu-s cu capu-n jos.

Şi mă întreb mereu, acolo-n mintea mea:
"De ce fac toate astea numai pentru ea?"
Când răspunsul îl cunosc, cine n-ar putea?
Sunt îndrăgostit, asta-i dragostea!

Deci ca să-ţi demonstrez că sunt un cineva
Care ţine mult la tine şi doar cu tine-ar sta,
Îţi ofer un trandafir, ca să-ţi dovedesc
Că sunt îndrăgostit, tre' s-o spun: te iubesc!

Iar când toţi îmi sar în cap şi mă-ntreabă-asa:
"De ce faci toate astea numai pentru ea?"
Nici n-apuc să spun că le spune inima:
Sunt îndrăgostit, asta-i dragostea!

Dar dragostea se-mparte, se-mparte doar în doi.
Ce părere ai? Nu vrei să fim noi?

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula cozilor de topor

În codru, la un ceas de seară,
Când totul e mai liniştit,
O coadă de topor coboară
Şi-n urmă-i altele-au sosit.
Ţineau un fel de adunare,
Cam în secret, mai pe şoptit,
Luă cuvântu-o coadă mare
Şi iată, astfel le-a grăit:
- Suratelor, vă ştiu pe toate,
Cam ce-aţi făcut, ce-aţi învârtit,
Urmaşii voştri pot să-nnoate
În câte aţi agonisit.
E timpul să ne aşezăm
În codru-acesta până-n zare
Şi pe alese să luăm
O scorbură de fiecare.
Vedeţi că apa curge lină,
Vă faceţi curte cât mai mare,
Să-ncapă-n ea şi o piscină,
Dar şi jipanul cel mai tare!!!
- E o problemă, soră dragă,
Sunt mulţi copaci, dau umbră rece,
Eu o să-i tai, nu stau de şagă,
De coada mea nimic nu trece!
Te rog, morală să nu-mi faci,
Să-mi zici să-i iau cu binişor,
Că toate-avem părinţi copaci,
Dar... sunt o coadă de topor!

Morala 1
Cozi de topor au fost, cozi de topor sunt încă,
Doboară şi-un copac, doboară şi o stâncă.

Morala 2
Când eşti o coadă de topor
Meriţi... dispreţul tuturor!

fabulă de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Existenţă

Ce bine că eşti
Aşa cum eşti tu
Ce bine că sunt
Aşa cum sunt eu
Fiecare o frunză
Fiecare pe-un pom
Fiecare o fiinţă
Fiecare un om

Împreună o mână
Ce ne leagă de noi
Fiecare în gânduri
Răscolite de ploi

Ce bine că eşti,
Ce bine că sunt
Muritori când şi când
Muritori rând pe rând
Cu pauze scurte
Cu pauze lungi
Apoi iar trăim
Ca şi cum, ca şi când

Ca şi cum am uitat
Ca şi când ne-amintim
Ceea ce-i dat
Să murim, să trăim

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeul meu juca şotron printre cuvinte

Tu n-ai văzut Creaţia, draga mea,
iar eu nu pot să ţi-o arăt,, orişicât aş vrea!

Se apropie Sărbătorile şi eu nu ştiu de ce lumea stă la rând,
de ce oamenii se ascund prin biserici,
pe lângă sfinţi pe care nu i-au văzut niciodată,
pe lângă imagini nicicând văzute, trăite.

E... Azi, mai e puţin până la ZIUA cea mare,
vecinii îmi spun că Dumnezeu stă la rând pentru mine.

Doamne, sunt orb, de nu te văd?
Unde eşti?

De printre umbre Păcatul mă trage de mână,
îs singur cu mine-n momentul răzleţ,
aş vrea să mă cert cu-ntunericul din mine,
Dumnezeu nu mă lasă şi-mi spun că sunt bun?

Vreau să mai cred în cuvinte şi-n şoapte!
Vreau să mă-mpac cu mine şi El!

Unde eşti, Dumnezeule ascuns în cuvinte?
Dumnezeule ascuns în şoptiri, unde eşti:

Când m-am trezit în aceeaşi viaţă urâtă eram biet actor
inutil,
infantil era cerul, insalubră privirea.

Dumnezeul meu juca şotron printre cuvinte.
Cum să-l întreb eu de ce răneşte privirea,
cum să-l întreb dacă nu-l doare trecutul,
cum să-l întreb dacă mai vine şi mâine?

poezie de Ioan Romeo Roşiianu din Flori(i)le poeziei (antologie Ioan Romeo Roşiianu), Editura eCreator, Baia Mare (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt gelos, lua-m-ar naiba...

Sunt gelos. Ştiu că nu e frumos
Ştiu că nu-i de folos, şi cu toate astea sunt gelos.
Sunt gelos când fac baie,
când râşnesc cafeaua, când mă-ntorc prin ploaie
De la serviciu
Când ascult vreun disc cu Baniciu.

Sunt gelos când mă piaptăn şi când îmi trag pantalonii
Şi când apar la TV, când privescc pietonii
Ce se holbează la B. C. U.
Când văd damele din faţa hotelului Bucureşti, care nu spun nu
Şi se duc cu băieţii
Dacă primesc marafeţii.

Îmi pare rău, dragoste, aşa sunt, nu pot fi altfel,
Nu mă pot stăpâni să nu te văd la altul în braţe
Nu pot să-mi stăpânesc chinul ăsta interior
Să nu-ţi fac reproşuri când vii târziu...
Mi-e frică atunci când eşti prea veselă
Şi m-apucă dracii când te văd amărâtă
Şi mă gândesc: hait! acum a făcut-o!
Hait! A făcut-o, e clar!

Sunt gelos. Ştiu că nu e frumos.
Ştiu cât sunt de hidos, şi cu toate acestea sunt gelos.
Sunt gelos când mă duc la dentist
Când vorbeşte la "Actualităţi" vreun iredentist,
Sunt gelos când facem dragoste şi când dorm
Sunt gelos, enorm!
Mă gândesc că se ştie şi că amicii mă privesc cu milă,
Încerc să te fac să te trădezi prin metode subtile,
Fac pe liberalul în probleme sexuale
Te privesc în ochi, te rog să nu mă minţi,
Stau îmbufnat câte o dimineaţă întreagă
Şi nu mai sunt eu însumi, nu mai sunt eu însumi, dragoste!

Sunt gelos când bat la maşină
Sunt gelos când îl citesc pe Musina
Sunt idiot de gelos când în Kundera toţi se culcă
Cu toate, şi când în decor Ioana Bulcă
recită ceva
Sunt gelos când tai un calup de halva.

Gelos când ud florile, când strănut
Bănuiala mă strânge de gât
Scenariile mă înnebunesc
Posibilităţile, probabilităţile mă aiuresc,
Sunt gelos când mănânc
Şi îmi muşc unghiile şi mă foiesc şi plâng...

Îmi pare rău, dragoste.
Asta e.

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antigravitatie

Cărămizile nu mai sunt deloc cool,
În locul lor respir beton.
Pământul cântă
Dar toţi ascultă
Altceva.
Zilele de iunie sunt inamici
Cu grindină, furtuni
Dar şi furnici
Ce păcat,
Doar tu nu eşti aici!
Cine eşti tu?
Aleasă întrebare...
Nu am o poză,
Nu am nici măcar o iluzie,
Dar te privesc în fiecare seară
Cu-o umbră de regret amară,
Cu degetul fără inel,
Fără speranţe, totul e la fel?
Hai, râzi acum cu mine!
Pe lună totul va fi
Antigravitaţie...
Dacă degetele mele simt paşii tăi,
Păstrează-ţi bricheta!
Eu nu vreau scântei...

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine Crăciunul

Vine Crăciunul înc-o dată,
De ce nu eşti aicea, tată?
Eu nu mă bucur, simt o teamä,
De ce nu eşti cu mine, mamă?

Cât aş vrea să vâ fac cadouri,
Dar voi mă priviţi din tablouri,
Mi-e-atât de dor să v-aud glasul,
Tresalt, crezând că vă simt pasul!

Ce sărbători aveam cândva,
Chiar de lipsea câte ceva!
Azi, ce folos că am de toate?
De veselie nu am parte!

Ce dacă nu mai sunt copilă?
De când v-aţi dus, mă simt fragilă;
E drept, sunt mai bogată azi în sfinţi,
Însă mai săracă cu doi părinţi!

Şi pentru voi, am înălţat un brad
Şi pentru voi, din cer, steluţe cad;
Pe Isus l-aş colinda în Ajun,
Să vă lase-n vacanţă de Crăciun!

Vă aştept ca pe Moşul blând şi bun
Că tot aş mai avea ceva să spun:
Încă o dată, să vă mulţumesc
Să vă declar din suflet: vä iubesc!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu? Care-i locul meu în cosmos?

Fără mine nu se poate, dovadă că sunt.
Fără mine nu s-a putut;
dovada e că m-am tras din mine însumi
adică din acel mine care-a fost.

Eu sunt cel care nu se poate fără de el.
Eu sunt cel care nu s-a putut fără de el.
Eu sunt cel care a dat mărturie
pentru existenţa lui Dumnezeu.

Eu sunt cel care am dat mărturie
de nonexistenţa lui Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu vizibil.

Eu sunt făcut de Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu.

Eu nu sunt nici bun nici rău
ci sunt, pur şi simplu.

Eu sunt cuvântul "sunt"
Eu sunt urechea care aude cuvîntul "sunt"
Eu sunt spiritul care înţelege cuvîntul "sunt"

Eu sunt trupul absurd al lui "sunt"
şi literele lui.
Eu sunt locul în care există "sunt"
şi patul lui, în care doarme.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu şi eu

Tu eşti dezinvoltă
Eu sunt şaman mongol
Tu eşti literatură sud-americană
Eu sunt rădăcină de copac
Tu eşti dezlânată
Eu sunt împrăştiat
Tu eşti înfocată
Eu sunt vulcan
Tu eşti roua florilor
Eu sunt înserare
Tu eşti inacceptabilă
Eu sunt insuportabil
Tu eşti psihanaliză
Eu sunt fizică
Tu eşti iscodire
Eu sunt fugă
Tu eşti val
Eu sunt ţărm
Tu eşti departe
Eu sunt aproape
Tu eşti iubita mea
Eu sunt iubitul tău
Noi suntem un cuplu special

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul politician

Merge lupul prin pădure
Căutând ceva anume,
Strigă tare, să se-audă,
La prostimea din feudă.

- Să veniţi, cu mic, cu mare,
La vestita adunare,
Mă stiţi, sunt lupul care
Vă iubesc cu disperare.

În senat alegeri sunt
Şi vă jur pe ce-am mai sfânt,
De-am s-ajung parlamentar,
N-am să mă uit la cântar.

Am să vă aduc de toate,
Să mâncaţi pe săturate,
Totul pe-a mea cheltuială,
Poate oricine ca să ceară.

Lapte, miere o să curgă
Şi-o să fie atât de multă
De mâine nu mai munciţi,
Staţi acasă şi primiţi.

Ridicăm şcoli şi spitale
O să vindec tot ce doare,
O să schimb câteva legi,
Toţi să se nască deşptepţi.

Şi ce-aplaudă prostimea,
De vuia toată padurea!
Se umfla lupul în piept
Doamne, cât sunt de deştept!

Uite aşa, dragi animale,
Iar aţi votat pe mâncare,
Dar pădurea-i tot săracă,
Crezi că lupului îi pasă?

Cât îi lumea şi pământul,
Un lup să-şi ţină cuvântul?
Ştiţi şi voi, nu-i aşa,
Lupul-şi schimbă parul, dar năravul ba!

fabulă de Mihail Coandă (30 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua animalelor

- Ziua noastră a venit,
Mi-au dat drumul dintr-o cuşcă,
Ies voios... şi-am mârâit
La un om, care mă muşcă?

- Uuăă! De unde-ai scăpat?
Stai să vezi ce te ochiesc;
Am o piatră – aruncat:
Şi să muşti te potolesc!

- Ai milă, că nu sunt rău,
Sunt un simplu căţeluş,
Nu sunt un mare dulău
Şi sunt tare jucăuş...?

- Ia de-aici – puţină pâine
Văd că eşti înfometat;
Mai văd pe maidan un câine:
De unde voi aţi scăpat?

- Aş vrea să îţi mulţumesc,
Nu eşti rău cum te credeam;
Latru şi eu când vorbesc
Şi din codiţă-ţi dădeam...?

- Eşti un căţeluş cuminte,
De te prind, te iau acasă;
Latri în loc de cuvinte
Şi te-am prins... la mine-n plasă.

- O să-ţi latru foarte tare,
Am fost prins şi chinuit;
Rău este făr' de mâncare
Şi-i bine: c-am mârâit.

poezie de Paul Preda Păvălache (4 octombrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!