La șes, dar și un munte negru
eu stau la șes
dar un munte negru de singurătate
mi se opune
vara e frig
iarna nu știu prea bine
dacă sa ma plang
sau să râd
un cârd lung de mioare straine
curg și striga
pe un păstor în sinceritate
agale cate-un lup
tot negru
se-nfrupta din toata tacerea
la ses sunt oameni
dar i-a prostit si pe ei cineva
stau cat e ziua de lunga
si urla si pasc si necheaza
noaptea isi iau inapoi un munte
o stana de stele
un teritoriu fara vreo importanta
nu se vede pana departe
nu ma aud de la un timp
doar animalele
cu care ma chem
peste viață
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Luminița Potîrniche. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.