Te chem
Mă-ntorc să te aflu în visele mele
În somn mângâiată de tine să fiu
Din margini de ceruri sub ploaia de stele
Din margini de lume mă-ntorc să Te știu.
Te chem pentru omul ce nu vrea să-audă
Cu mâinile-ntinse și sufletul treaz
Și-atunci când purta-vei povara cu trudă
O lacrimă caldă să-Ți fiu pe obraz.
Te chem pentru mine, atinsă de vină
Cu luna în pleoape și-o sta căpătâi
Te chem îmbrăcată în cer și lumină
Învață-mă, Doamne, cuvântul dintâi!
Primește-mă, Doamne, primește și pune
Cununa-nflorită pe creștetul meu
Când cerul va-ncepe prin stele să sune
Să stau printre ele să-Ți cânt, Dumnezeu...
poezie de Adriana Cristea (6 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Adriana Cristea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele căzătoare
- poezii despre somn
- poezii despre religie
- poezii despre ploaie
- poezii despre muzică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.