În Re major

doamne şopteşte-mi măcar
cum să interpretez viaţa...
pe unde trebuie să mai alerg neoprit
cu filozofia-n braţe?
spune-mi, ce mi-a mai rămas de atins
prin adierea infinită de suspine
sau cum să abordez ciutele
pentru îndelunga lunecare prin nefrică?
cum să depăşesc expertiza toamnei trupeşti
fără să vărs lacrimi-n aripile suspendate
pe colţul sfâşiat al cubului aruncat într-o râlă?
cum să candidez şi eu la amăgirea ta albastră,
hai, spune-mi odată!
m-am încâlcit în rezervele de viaţă acum
şi tot depăşind tăcerilor instincte
hai, învaţă-mă!
cum să dezertez din echinocţiul pianului
rămas blocat în Re major...

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închipuiri

Spune-mi
Că-n ziua aceea,
M-am îndrăgostit,
Numai eu...

Spune-mi,
Căa totul n-a fost nimic
Altceva
Decât o construcţie utopică,
Prostească...
Biet produs de export
Al imaginaţiei
Mele,
Bolnave de dragoste.

Spune-mi,
Să-ngrop cât mai de grabă
Toate visurile
Cu noi
Ori sa le-adun, într-o altfel de moarte,
Şi să le-arunc
La gunoi.

Şi mai spune-mi
Să-mi văd
De viaţă,
Că timpul e scurt, n-are vreme
De noi.

Spune-mi!
Şi poate aşa
Ai să te convingi
Că dragostea
Nu-i mereu
Pentru
Doi.

poezie de Merutiu Brînduşa Maria
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi

Spune-mi de tine, spune-mi de noi,
Spune-mi în şoapte, spune-mi de ploi,
Las să ne ude, las să le fim
Rouă pe piele când ne iubim

Spune-mi de suflet, spune-mi de dor,
Spune-mi iubire, fă-o uşor,
Degete calde uită pe trup,
Ca de tristeţe eu să mă rup

Spune-mi pe buze şi spune-mi pe ochi,
Pune-mi pe pleoape iubirea în stropi,
Spune-mi pe sânii ce par că te vor,
Atingeri de vise, fulgii de nor

Spune-mi de tine şi-mi spune de noi,
Tot ce apasă, când nu suntem goi,
Spune-mi ceva şi mă lasă să-ţi spun,
Că-mi place sărutul dulce, nebun

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi

Spune-mi, inimă, de ce în a mea viaţă
Nu poţi opri durerea şi furtuna?
De ce în ochi păstrez un nasture de gheaţă
Şi tu în pieptul meu mocneşti într-una?

Spune-mi, dorule, de ce te pierzi prin lume?
De ce mă uiţi în clipa când te-aştept?
De ce pe minţi mi se răstoarnă spume
Şi-mi plânge zilnic inima în piept?

Spune-mi lacrimă de ce revii pe faţa
Care pe-o clipă numai te-a uitat?
De ce ai plăcere să iţi trăieşti viaţa
În ochii care nu s-au mai uscat?

Tu, speranţă, spune-mi de ce te pierzi răzleaţă
În faţa celui trist ce lăcrima
Şi nu te laşi aceluia ce-n viaţă
N-a ştiut ce-nseamnă a spera?

Spune-mi, viaţă, tu, cu ce sunt eu de vină?
De ce eşti nemiloasă şi mă laşi să plâng?
Unde e izvorul darnic de lumină?
Ce-i cu puritatea omului plăpând?

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul cântec

stau pe ţărm
ascult nisipul cum plânge
timpul curge prin palme
nici urmă de unde, de valuri
pe unde să curgă, de unde
mă preling prin colţuri de singurătate
e tragic şi trist, azi în cetate
chipul meu, o mască a lumii
totul e o biată amintire
rătăcită în sertarele vieţii
m-am cufundat în tăcere
în noaptea asta am murit, încă o dată
se scuturau frunze printre gânduri
acum sau poate peste o mie de ani
cine azi mai ştie, cine...
am venit şi am plecat
acolo sus, unde nu e durere
e doar un etern suspin
a rămas amintirea unui vis
se scuturau frunzele vieţii
una câte una
ieri a fost ieri
azi a rămas nimic
am plecat fără a şti
de ce am venit, de ce am plecat
pe masă, o poză ruptă, atât
când m-am trezit din al meu chin
plângeau suspine
mi-era teamă de viaţa asta murdară
poate sare o scânteie
să ardă, să ardă durerea din mine
vazduhul era plin de suspine
ce trec azi prin mine
pe un deal
o mioară plânge
în suspine
lacrimi curg în vale
se scurg pe o cărare
cărarea dorului în lacrima norului
ucis cu pietre de oameni nebuni
ce oare să mai fac cu mine
din suflet picură suspine
pic, pic...
în mână port un fluier, de soc
să cânt, un cântec de jale, de foc
despre viaţa asta
fără de noroc

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciune veşnică

Înţelepciune veşnică, Înălţime inaccesibilă,
Domn al sufletului meu,
nu te supăra dacă inima mea, care-şi uită nimicnicia ei,
astăzi ar dori să-ţi înalţe un dulce imn de iubire:
Spune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!

M-am născut pentru Tine,
pentru tine e inima mea:
Spune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!

Ce doreşti, o Domnul meu, să facă
pentru Tine acest suflet al meu,
atât de incapabil să opereze, atât de mizerabil
păcătos şi rău?

Iată-mă aici la picioarele tale,
singura mea Dragoste:
Spune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!

Viaţa mea, inima mea, corpul şi sufletul,
tot ceea ce eu sunt, Doamne,
totul la picioarele tale, dulcele meu Mire,
totul depun şi dăruiesc,
Ca jertfă de iubire mă consacru Ţie.
Spune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!

poezie clasică de Sfânta Tereza de Avila
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Un sat pustiu... Doar un bătrân pribeag
Rugându-se, plângâmd sfârşit pe prag...
"De ce-am rămas eu ultimul oştean?!
Ce rost în astă lume să mai am?!"

I-am îngropat pe toţi ai mei.... sunt scrum.
Doamne, e timpul meu să mor acum!
Biserica-i pustie, satul gol...
Sunt lut din lutul vieţii trecător...

Cad casele ca nişte draperii,
Uliţele sunt triste şi pustii...
E-un cânt de doliu, Doamne,-ntreaga lume!
Doar moartea rătăceşte prin albume...

Luna-i o sfântă candelă şi jale
Văd parcă risipindu-se în zare...
E rândul meu să mor! Mi-a mai rămas
Un an, o lună,-o zi, poate un ceas...

Şi lumea toată e un clopot viu...
Trec rânduri, rânduri, oameni prin pustiu...
Sunt ultimul oştean, rămas tăcut
Să lupte cu-al tăcerilor tumult.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi, Doamne... (Criminalul Putin şi armata rusă au invadat Ucraina şi au declanşat iadul cu tancuri, avioane, rachete ş.a.)

Putin cu-ai lui ruşi păgâni,
Criminali şi nişte câni,
Declanşat-au pe pământ
Iadul, căci nimic n-au sfânt.

Dau cu bombele mortale
Până chiar şi în spitale.
O femeie, în genunchi,
Plânge tare, din rărunchi:

Spune-mi, Doamne, un' să merg,
În pământ, sub vrun aisbérg?
Spune-mi, Doamne, prin ce vad
Pot să scap din ácest iad?

poezie de George Budoi din Rusia şi ruşii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (24 februarie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări

Spune-mi, ce porţi pe tine! Ai căldură?
Spune-mi, cum ai dormit! Ai moale pat?
Spune-mi, cum mai arăţi! Te-ai mai schimbat?
Spune-mi, ce îţi lipseşte! A mea gură?

Spune-mi, cum o mai duci! Sunt buni cu tine?
Spune-mi de ceilalţi! Te lasă-n pace?
Spune-mi ce mai faci tu! Faci ce îţi place?
Spune-mi, la ce gândeşti acum! La mine?

Vezi, nu mai am decât cuvinte de-ntrebare
şi parcă îţi aud deja răspunsul mut.
Dacă eşti obosită, nu pot să te ajut,

Dacă ţi-e foame, nu am de mâncare.
Din lume parc-am dispărut deodat'
şi nu mai sunt de loc, parcă te-aş fi uitat.

sonet de Bertolt Brecht, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi de ce

Spune-mi unde gresesc,
spune-mi de ce mainile mele
tremura sangele nostru pe peretii
astia orbitor de albi
spune-mi, te rog, ca sunt nebuna,
spune-mi orice care sa justifice
diferentele astea dintre noi,
sa le justifice cu guri hamesite
ca sa nu mai poata inghiti
obsesiile mele de var inrosit
pe gheata asta de sticla
a inimii fara dop
fara cap
fara inceput
si care
nu se mai termina
odata!

Gata!
M-am linistit,
imi tremura inca mainile,
nu mai suport demult sange
cald de doi
pe mainile mele
si tremur.

spune-mi unde gresesc,
spune-mi de ce nu putem
rosti aceleasi cuvinte
decat cu sens diferit?

inca imi mai spui tot ce-ti cer,
n-ai obosit?

Si eu...
(si zambesc)

poezie de Consuella Efrim
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cad odată

cu frunza în aşteptarea iernii mele
ochii fac drifturi prin parcuri
au culoarea toamnei târzii
în creier mi-a rămas un tril voios
mă agăţ nebuneşte de el şi cerul
e ud
vara mea a trecut inutil m-am trezit
prea târziu în teatrul cu decoruri
galbene şi stau îndoit de mijloc
aştept tăcut bezna fără mâhnire

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

În noapte arunc cu strigăte
te caut
şi dacă m-am găsit pe-o cărare părăsită
nu te-nvinuesc, chiar dacă-mi este atât de dor
şi dacă nu te mai ştiu, sunt acolo, al tău
spune-mi să vin să-alung depărtarea, care
ne desparte
spune-mi să-nviu şi mut munţii
de pe mormântul tău

spune-mi de încă mai eşti, ca să te găsesc
să mă unesc cu sărutul tău
spune-mi să-ţi mângâi sânul şi să-ţi sărut viaţa
şi atunci să mă laşi să iau cerul, să-l mut în ochii tăi
lasă-mă să văd păsările libere
în sufletul tău
lasă-mă la marginea lumii, ca să nu te rătăcesc
căci am în mine nopţile stelelor care cântă
Doamne, cât te doresc
să-mi moi buzele, încă-odată, în dulceaţa vieţii lor
aşteaptă-mă, că vin, ca să te mai privesc odată
ca să-ţi privesc albul trupului
şi-apoi
pentru ultima oară, de nu mă mai vrei
lumina ochilor tăi!

poezie de Viorel Muha (februarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul Călătorului prin stele

Am privit viaţa prin fereastra sufletului
Către inima imensă a românescului dor,
Însoţit de iubire, Pe lângă plopii fără soţ,
M-am înscris în vecia Luceafărului călător.

L-am dus pe malul mării, l-am urmărit în larg,
I-am înnoit privirea într-o Floare albastră,
A rămas să fie, în vecie, cinstită dumnezeire,
Călătorind prin stele cu iubirea noastră.

În clipa împlinirii-am simbolizat, în Parcul Copou,
Un tei cu miere sfântă de limbă strămoşească,
Unde şi Ceahlăul, la-ndemnul de Poet,
Ar vrea testamentar din cer să ne privească!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai spune-mi...

Mai spune-mi de tine, iubito!
Cu şoapta divină a Lunii,
Ce mângăie tristă alunii
Şi somnul mi-l curmă, dorito...

Mai spune-mi de vara ce trece,
De tristele toamnei căderi,
De doruri şi vise, ce speri...
Şi scoate-mă din noaptea cea rece!

De fluturi pierduţi în crepuscul,
De-argintul ce-n undă sclipeşte,
De cine acum te iubeşte,
De dorul de mine... Minuscul.

Vânturând amintiri pe-nserat
Trec gânduri risipite-n pustiu,
Şi somnul mi-e greu şi-i târziu...
Mai spune-mi că nu mai uitat!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sărut [Ae fond kiss]

Un sărut la despărţire;
Rămas bun, a mea iubire!
Vărs acum lacrimi amare,
Cu suspin îţi dau valoare.
Soarta cine-o terfeleşte
Când o stea îl părăseşte?
Eu, căci nu mai simt lumina;
Bezna-i neagră, bat-o vina.

Nu-mi blamez acest capriciu,
A mea Nancy e un viciu;
Mi-a plăcut la nebunie;
Voi iubi-o pe vecie.
Dacă n-aş fi îndrăgit-o,
Dacă nu aş fi iubit-o,
De n-am fi plecat departe –
N-am fi două inimi moarte.

Rămas bun, tu cea frumoasă!
Rămas bun, fată duioasă!
Să ai faimă şi avere,
Pace, dragoste, plăcere!
Un sărut la despărţire;
Rămas bun, a mea iubire!
Vărs acum lacrimi amare,
Cu suspin îţi dau valoare.

poezie de Robert Burns, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune

Spune- mi unde vei fi
Când timpul meu
Va fi în trecere
Peste zâmbetul tău
Din încăperile timpului
Spune-mi unde vei fi
Când cuvintele mele
Fără voce vor locui
Într-o trecere
Peste fereastra deschisă
A chipului tău
Spune-mi unde vei fi
Si unde-ţi vei pune gândurile
Până mă vei putea
Simţi din nou
Chiar şi atunci
Când voi putea
Să ascult cuvintele tale
Peste gura mea
Spune-mi unde sa te găsesc
De fiecare dată
Când nu mă gândesc
La singurătate
Deschid o fereastră de aer
Să te aud de-afară

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie

femeie,
ce tot nu înţelegi?
dezrobeşte-te de mine,
pleacă!
pleacă-mi din coarda sură
ce-i abandon, nu mai vrea acum să cânte
şi din vârtejul frunţii ce a dat acum în oraş,
înstrăinarea iubeşte-mi-o.

ţine în palmă bucata de cer ce-i în refuz de viaţă.
ţine şi ecoul de foame al zenitului
umblătorul lagărului de suspine.
ce tot deranjezi plusul şi minusul,
da-ul şi nu-l?
pune-ţi pasul între virgule
du gheata prin rouă,
spală-o de gânduri.

vezi ce faci cu lenea claviculei,
du-o lunecare prin mângâierea de muguri...
apoi, episodic înfige-ţi genele drept jaloane
prin aerul de împrejur,
fluturii să facă slalom
până-n singurătatea gurii tale.
trage-ţi rochia mai peste genunchi
se observă schiţa ultimilor iubiri
pe acolo.

te rog, iubeşte-mi însingurarea,
sunt pe patul aşteptării,
mi se face o perfuzie cu primăveri.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi...

Spune-mi, câte stele vor mai pieri,
câte vise s-or nărui,
printre stropi de ploaie deasă
ce-mi bat astăzi la fereastră?
Ce cuvinte mai pot spune,
acum când soarele apune
peste cărări, peste poteci,
peste iubiri ce pier pe veci?
Spune-mi, câte dureri sunt pe lume,
câte tăceri pline de nume,
ce nu mai vor să fie spuse
când inimile-s de dor răpuse?
Ce stele mai străluce acum,
când ceru-i plin de praf şi fum,
când ploaia cade neîncetat
la poarta sufletului însetat?
Spune-mi, de unde atâta melancolie,
în sufletele noastre de hârtie,
când norii acoperă gândul
măturând de dor şi foc pământul?

Spune-mi, de lupt sau sper,
la un alt cer
fără nori, fără furtuni,
fără zilele de luni,
vei mai opri din stropi de ploaie
să-mi stingă ultima bătaie?

poezie de Adriana Monica Burtea (30 martie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am născut în Bărăgan

De pe câmpul cu verdeaţă,
de pe-întinsul Bărăgan,
de mult am plecat în viaţă.
Viaţa mi-a fost un roman.

Când am căzut m-am ridicat.
Nu m-am lăsat doborât.
Cât am putut m-am tot luptat.
Privirea n-am coborât.

Ce-am dorit, am împlinit.
Am familie, am casă.
Acuma sunt fericit.
Viaţa mea este frumoasă.

M-am născut în Bărăgan
şi-n Bărăgan am rămas.
Am adunat grâul din lan
şi poeziei am dat glas.

Cu ea am păşit în lume
şi mi-a fost prieten bun.
Prin ea am avut ce spune
şi am devenit tribun.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scopot

Mi-a rămas timpul mic,
Nici umerii nu-mi mai îmbracă...
Aş putea să-l port cu mănuşi,
Dar mă dor falangele frânte.
Nici măcar să-l ard
Sau să-l beau
Nu mai pot...
Şi ora mă strânge în braţe,
Îmi rupe cele mai puternice
Două coaste.
Mi-a rămas minutul scurt,
Adânc înfipt în plămânul stâng,
Secundele se sparg pe buzele-mi uscate...
Mi-a rămas timpul mic
Şi imposibilul meu dus spre eternitate.

poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare alb

Soare alb într-o vitrină
Spune-mi cine e de vină
Că nu port pantof cu toc
Nu-s subţire la mijloc,
Părul mi-este şatirat
Şi obrazul cam ridat.

Soare alb într-o vitrină,
Luminează haină fină,
Chiar de-i neagră la culoare,
Să o port în sărbătoare
La biserica din sat
Unde rugi am înălţat,
Să am bucurie-n glas,
Să iubesc ce mi-a rămas.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!