
tălpile goale -
sub frunzele nucului
drumul spre troiță
haiku de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

nicio secundă
drumul unui păianjen
printre rouă
haiku de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Numărătoare inversă
Numărătoarea inversă a început
vânătoarea cu nopțile
e ziua vieții
alerg pretutindeni
cu tălpile goale -arse de dragoste
am zâmbit unui copac
uitat în piciorul meu gol;
picioarele mele goale
sunt copaci urcând
spre zenit
vânătoarea regală s-a sfârșit
spre răsărit
unde începe apusul de cântec
poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Aromele florilor coapte
Are-n față lumina și-n spate umbra răcoroasă
pe drumul pietros vălurit sub tălpile goale
pe care nimeni nu-l știe cum se măsoară cu pașii
spre punctul năvalnic al vieții.
Crește din rădăcini arborele cu frunzele inimii,
mă odihnesc sub conul înalt de umbră
pe ierburi rare aproape uscate.
Vântul firav, nu mai spune nimic,
o boare foșnită tremură prin frunze
de-ți mângâie fața înroșită și aspră
cu-n fior aproape imperceptibil.
Aromele florilor coapte
distilate prin aerul cald,
pun o dragoste să răsfețe locul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tălpile goale
E iarna mai iarnă decât poruncește
Stăpânu-i... sau poate așa
În hohote ninge și vântul vuiește
Doar fiindcă un timp așa ea ar vrea.
Și-n scrâșnet prea aspru prea rânced prea trist
Se-aude când toate nu sunt auzite
Se pare că-n lume venit-a alt Crist
Ce-n taină sărută făpturi nepăzite.
Desculțe se pare că umblă pe stradă
Ființele care se-ntrec repezite
Spre-a merge într-una cu ochi să nu vadă
Că-n tălpile goale au cizme-ncălzite.
Pășesc și pășesc precum au pășit
Și alții ce-au fost în ierni pomenite
Cu tălpile goale de alții privit
Dispar sugrumat de cizme-ncălzite.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
câteodată tremurul frunzei
îl simt adânc
în buze
acolo
unde nourii și țărâna
își duc în geană lumina un foșnet de frunze moarte
se coboară din tălpi în sus către genunchi
***
câteodată tremurul frunzei
îl port cu mine
în sânge
până-n jos la glezne
acolo
unde iarba și roua se unesc
sub tălpile goale
într-o părtașă solitudine prin anotimpuri-rugi
***
câteodată tremurul frunzei
îl simt rostogolit până la umerii mei
până la buzele tale
acolo
unde nimeni nu calcă lacrăma firului de iarbă
un cântec gângurit lăsat-am ca pe un rug înflorit să se-audă
în tremurul frunzei
poezie de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Aer tomnatic-
sub coroana nucului
se-așterne covor
pe ramurile goale
prețioasele roade
tanka de Gabriela Gențiana Groza (10 septembrie 2019)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza

Comentează! | Votează! | Copiază!
Leagănul prunciei
Leagănul prunciei s-a rupt.
Corzi împletite atârnă abătute de pe creanga nucului.
Scoarța viciată sprijină solul.
L-am părăsit și a sfârșit.
Oare la fel se ivește și cu oaamenii pe care-i dispensăm?
Oare se îndeamnă sporadic să cuprind cu tălpile gazonul adipos,
Să mi se-nsteleze ochii zâmbind sensibil,
Să spun primul cuvânt și să-mi întoarcă vorba,
Să-i mângâi nodul strict și să-i ofer impuls?
Oare?
poezie de Maria Neski (22 iulie 2021)
Adăugat de Maria Neski

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulțumesc Maria Oprea (oriunde te-ai afla)
În afara adevărului nu prea am avut
prieteni E drept că nici eu nu prea i-
am căutat Sau cum se mai spune Nici
eu nu prea i-am cultivat Și-atunci recol
ta (de prieteni) a cam fost slabă Extrem
de slabă Dacă-i posibil așa ceva Și totuși
imposibilul s-a produs chiar în destinul
meu Atunci am cunoscut-o pe Maria OPREA
POETA HAIKU JAPONIA ÎN ROMÂNIA
UN OM DE NOTA ZECE
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (16 decembrie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cad...
Cad stele... Buze de ametist
Sângerează petale de vis.
Cu tălpile goale,
Calc pe mormântul de umbre.
Mă doare tăcerea...
Și întunericul, când pe rând,
Se surupă,
În lumea impură și râncedă.
Mortea lor devine o luptă.
Ca niște eroi înveșmântați
Cu zale de aur și de cuvânt,
Se întorc spre pământ.
Cad frunzele - poeme chihlimbării
Și călimara e goală.
Doar gândurile foșnesc
La fereastra pe care
Ploile le-au lăsat întâia cărare.
Cad stele... și frunze... și ploi...
În inimă s-a strâns mâlul durerilor...
Este toamnă!
Poate ultima toamnă din noi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

CINCI ANI DE VIS... (nepotului meu Albert Andrei Oprea)
Cinci ani de vis au fulgerat din clipa,
Ce-ai devenit comoara mea de nepoțel,
Cinci ani de vis, zburătăcind aripa,
Din brațele materne-ai fluturat cu zel...
Cinci ani au mâinile, ce știu a-mbrățișa
Și piciorușele voinice, cu tălpile pe jar,
Ochii, ce știu răbdarea mea a-ngenunchea
La răsăritul zâmbetului de ștrengar...
Și fruntea ta, mereu de taină încrețită,
Cinci ani mă ține bunică-ntinerită...
Doar vorba-ți n-are ani, doar cinci, spoită
Cu-nțelepciune, uneori, îmi pare-mbătrânită...
Cinci ani au clipele, de cer, împodobite
Cu bucurii și o lumină ne-asemuită,
Cinci ani, comoara mea de vise împlinite,
Mă crești plenar bunică și poetă fericită!
Să-ți duci Lumina spre înalturi juruite,
Părinților să fii cununa împlinirilor de vis,
Iubitul meu, printre seninele ispite,
Să fii și-un pic poet, așa cum mi-ai promis!
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunzele plutesc!
Primăvara, copacii se înverzesc,
Crengile prind viață, înmuguresc.
Mai apoi mugurii crengilor înfloresc,
Frunzele sunt ascunse, zâmbesc!
Vara,
Copacii de la soare se încălzesc,
Poamele se dezvoltă mult și cresc.
Crengile sunt acoperite și umbresc,
Frunzele așteaptă toamna, gândesc!
Toamna,
Cad frunzele și se veștejesc,
Copacii rămân și-n bătrânesc.
Crengile lor nu mai strălucesc,
Rămân și ele goale, așa e firesc!
Iarna,
Copacii cu o plapumă albă se învelesc,
Crengile sunt pline de nea, se îndoiesc.
Frunzele au dispărut, dar se mai găsesc,
Au zburat în toamnă, și încă plutesc...!
poezie de Ovidiu Kerekes (1 noiembrie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes

Comentează! | Votează! | Copiază!

la fereastră -
două pagini
se ceartă.
haiku de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

pustietate
- un lut dezmembrat
la fiecare ticăit
haiku de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

tăcere la prânz -
un boț de mămăligă
tăiat cu ața
haiku de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
paltonul din cui -
o molie se oprește pe obraz
poezie de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

aniversare
în buchetul haijinei
și o dalie
haiku de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

chemarea
unui turțure
pe tâmplă
haiku de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

o adiere
neclintită petala
nufărului alb
haiku de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

înspre lumină
de un fir atârnată
efemerida
haiku de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
sărutul tău
furat
de o lebădă neagră.
poezie de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!