Umbra Ta
Și dacă umbra ta
și azi m-ar apăra
de ploaia grea,
de vorbe rele
și de lumea rea,
eu iarăși te-aș chema
și ea să-mi fie haina
ce m-acoperă
în iarna grea...
și dacă umbra ta
în sumbre nopți m-ar apăra
de gânduri ce îmi tulbură
și liniștea
și de tristețea ce-mi provoacă
depărtarea ta,
eu, pe perete și pe cerul meu
aș desena
în ochi mereu
eu aș păstra
doar chipul tău și
umbra ta
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Și dacă ploaia...
Și dacă ploaia s-ar opri pe chipul tău,
Mi-ar crește vise-n palmele bolnave
Și-aș știi atunci că mâinile-ți suave,
S-ar rătăci... alunecand prin părul meu
Și dacă ploaia n-ar cădea în picuri,
Cu ea să-mi seci tu setea de iubire,
Eu te-aș păstra sculptată-n amintire
Și n-aș mai fi sărac, nimic printre nimicuri
Și dacă ploaia ți-ar spăla sărutul
Cu dorul meu de-atâta vreme dus,
Pierdut în timpuri astrale și răpus,
Ți-aș fi eu umbra, ce atinge lutul
Și dacă ploaia m-ar îngropa în așternut,
Sperând să te visez ca pe-o divină
Precum un muribund ce făr· de vină,
În inimă-ți închis... aș fi un deținut
Și dacă ploaia iubirii s-ar opri vreodată,
Aș alerga desculț prin anoptimpuri...
Aș plânge amar și-aș cere-n contratimpuri
Să îmi eliberezi de vrei, iubirea ferecată
Și dacă ploaia nopții s-ar topi în noi,
Am străluci în doi în picurii din stele...
Eu te-aș iubi... deasupra morții mele,
Ca să renaști în picături de ploi.
poezie de Dida Diana Cioponea (19 octombrie 2012)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și dacă plouă
Și dacă ploaia s-ar opri pe chipul tău,
Mi-ar crește vise-n palmele bolnave
Și-aș știi atunci că mâinile-ți suave,
S-ar rătăci... alunecand prin părul meu
Și dacă ploaia n-ar cădea în picuri,
Cu ea să-mi seci tu setea de iubire,
Eu te-aș păstra sculptată-n amintire
Și n-aș mai fi sărac, nimic printre nimicuri
Și dacă ploaia ți-ar spăla sărutul
Cu dorul meu de-atâta vreme dus,
Pierdut în timpuri astrale și răpus,
Ți-aș fi eu umbra, ce atinge lutul
Și dacă ploaia m-ar îngropa în așternut,
Sperând să te visez ca pe-o divină
Precum un muribund ce făr-de vină,
În inimă-ți închis... aș fi un deținut
Și dacă ploaia iubirii s-ar opri vreodată,
Aș alerga desculț prin anotimpuri...
Aș plânge amar și-aș cere-n contratimpuri
Să îmi eliberezi de vrei, iubirea ferecată
Și dacă ploaia nopții s-ar topi în noi,
Am străluci în doi în picurii din stele...
Eu te-aș iubi... deasupra morții mele,
Ca să renaști în picături de ploi.
poezie de Dida Diana Cioponea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestemul minciunii
Să-mi pocească moartea mutra
viermii să-mi picteze chipul
să se vadă numai umbra
și din sânge doar nisipul
Viermii să-mi picteze chipul
să fiu bun de arătare
să mă macine nimicul
morții să-i fiu lumânare
Să fiu bun de arătare
când se vede numai umbra
să am nervii sub picioare
moartea să-mi picteze mutra
Iar viermii să-mi roadă cerul
dacă n-am scris adevărul
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Textul original este scris în limba română.
Poligonul de echilibru
Eu trec
Și umbra după mine!
Singură tăcerea
Mă jefuiește de cuvinte...
Viorile inimii
Cad din amiezi
În poligonul de echilibru:
Dacă n-ar fi luna
Umbra m-ar înghiți
Cu soare cu tot...
poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-am dat un sărut
Ți-am dat un sărut,
acela de spui că nu l-ai primit.
Te-aș întreba atunci șoptit,
ce iarnă grea ne-a încremenit?
Te-aș întreba de-ai accepta,
un alt sărut pe glezna ta,
de m-ai lăsa te-aș săruta,
pe pasul tău, pe umbra ta.
Și dacă tot n-ai accepta,
te-aș săruta doar în absența ta.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jocul umbrelor
Pe umbra ta prelung-armonioasă,
Am așezat cu grijă umbra mea,
Și ne-am iubit, cât umbra mea dorea,
Și-am construit pe umbra ta o casă.
Veneam cu brațele deschise-n ea,
Mă așteptai în ușă, drăgăstoasă,
Cu umbra pâinii, aromind pe masă,
Și umbra ta stătea lângă perdea.
Și-acum, aud că umbra ta aleasă
A conspirat nemeritat ceva
Și a vândut, pe-un fel de cacealma,
Umbrarul unde ne simțeam acasă.
Lumina, astăzi, nu ne mai apasă
Și s-a închis în tine umbra ta.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Mariana Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
* * *
îmi erai cer indecis
eu nu știam dacă sărut
talpa ta
sau umbra prelinsă în iarbă
desculta
umbra mea inafara
pasilor tai descalcati
aruncati peste fantani
secate
da
umbra mea semana
cu pielea de șarpe
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra dorului
Umbra dorului străbate
Faptul zilei, miezul nopții,
Scoate din singurătate
Sensul vieții, rostul morții.
Umbra dorului apasă
Peste cugetul fierbinte
Și ne scaldă-n ceața deasă
A șoptitelor cuvinte.
Umbra dorului se-nalță
Către cerul necuprins.
Din senin, aprinde-n viață
Flacăra, de vis nestins.
Umbra dorului, etrnă,
Mă-nsoțește zi și noapte.
Mă învăluie în șoapte
Cu iubirea ei maternă.
poezie de Ștefan Ciuculescu din Umbra dorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La umbra harului
La umbra harului găsim
Substanța dulce a iertării
Ființa mult o întărim
Cu starea binecuvântării.
La umbra harului gustăm
Ce poate Cerul să trimită
Ne bucurăm să ascultăm
Povața Lui neprihănită.
La umbra harului primim
Și viziuni și încântare
Atât de mult îl prețuim
Pentru a Lui manifestare.
La umbra-i deasă intonăm
Sublimul cânt al izbăvirii
Și-apoi cu drag încununăm
Avântul dulce al sjujirii.
La umbra harului vestim
Ce toți ar trebui să știe:
Că doar prin jertfă împlinim
A noastră sfântă datorie.
Ne răcorim la umbra Ta
O, har ce-aduci înviorare
Și niciodată n-om uita
Că doar prin Tine-avem salvare.
poezie de George Cornici (13 februarie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Ești umbra mea...
Ești umbra mea ce mă-nsoțești
Cu-aceeași ochi desculți de vină
Urmându-mi pașii în surdină
Topești arzând și mă privești.
Asculți galopu-ngemănării
A două fluvii de lumină
Ce zbat în albul de hermină
Ca valul înspumat al mării.
Ești umbra mea ce-mi dai putere
Să șterg de-nnourare gândul,
Iar de va fi să-mi vină rândul
Ți-oi unge rănile cu miere.
Ești umbra mea din fragezi clipe
Când ploaia-n brațe calm ne ține
Și tandru-n picurii-ciorchine
Fiori încep să se-nfiripe.
Întinzi de corzi vioara vieții
Vâslind la țărmuri de poveste,
Nălțând iubirea, sus, pe creste
Și soare-aduci în schimbul ceții.
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucurie dulce
Bucurie dulce
Pădure roșcată
Umbra roua-și smulge
Dintre sânii-n roată
Caldă peste lume
Și mi-o dă în spume
S-o mănânc anume
Pân' o să-mi sugrume
Vrejul de om reavăn...
Coajă de mesteacăn
Ia-mă dă-mă-n leagăn
Suie-mă în soare
Să-i pun întrebare
De ce-mi ești tu dragă
Când anii-mi dezleagă
Bruma lor întreagă
Din strâmta desagă
De ce-mi ești tu scumpă
Când vin hoți să-mi rumpă
Haina grea de plumbă
Cămașa-mi dezbumbă
Mâinile-mi piepți bagă
Inima să-mi tragă
Și s-o ducă, ducă-n
Râșnița năucă
Să devin nălucă...
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Opere III. Cersetorul de cafea" de Emil Brumaru este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la 
La umbra pomului oprit
Vei mai rămâne-n gândurile mele
chiar dacă astăzi ai decis să pleci,
în urma ta doar vechile poteci
vor mai păstra privirile-ți rebele.
Din umbrele-amintirilor lăsate
pe muchie de troc deficitar
voi înțelege umbletu-ți hoinar
pe căile ducând înspre păcate.
Iar de ar fi să mai rămân cu tine,
n-ar însemna decât un lung regret
rămas până acum doar un secret
în umbra lungilor tăceri divine.
Nu mai privi în urmă..., neuitato,
ci caută ce poate ți-ai dorit,
popas la umbra pomului oprit
a cărui poamă încă n-ai gustat-o!
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ediția din 22.03.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești umbra mea...
Ești umbra mea ce mă-nsoțești
Cu-aceeași ochi desculți de vină
Urmându-mi pașii în surdină
Topești arzând și mă privești.
Asculți galopu-ngemănării
A două fluvii de lumină
Ce zbat în albul de hermină
Ca valul înspumat al mării.
Ești umbra mea ce-mi dai putere
Să șterg de-nnourare gândul,
Iar de va fi să-mi vină rândul
Ți-oi unge rănile cu miere.
Întinzi de corzi vioara vieții
Vâslind la țărmuri de poveste
Unde iubirea-n faguri este
Și-unde sfârșesc florarii ceții.
Ești umbra mea din fragezi clipe
Când ploaia-n brațe ne ținea
Și tandru-n picuri ne zâmbea
Știind ce-avea să se-nfiripe.
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trenul cu fantome
Umbra mea
o rană în lumina lunii
se plimbă în noapte,
prin gara cu fantome în trenuri.
Stau clipele,
spânzurate de limbă
și ceasul-n perete ticăie
dintr-o scobitură de piatră.
Privește cruciș liniile ferate,
în ambele părți
și adoarme încremenit
cu un giulgiu peste ochi.
Numai frigul se tulbură,
între noapte și zi
și umbra dispare,
în trenul cu fantome
spre altă destinație.
Degeaba- l aștepți
n-o să vină.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (14 iunie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nesomnul meu și insomnia ta...
Această noapte care mă provoacă,
mai bine m-ar tăia, și-apoi m-ar bea
așa cum stau, în propria mea umbră,
căzut ca într-o ceașcă de cafea...
De-atâta timp, eu nu știu decât bezna.
Că sarea pe o rană a căzut
pe simțurile mele dimineața
în fiecare noapte din trecut.
Ridicol te iubesc, în tot nesomnul,
De parcă mă-nspăimant, ca-n zori de zi
dac-aș dormi, aș fi sortit să aflu
că-n veci de veci, n-am să te pot gasi...
Probabil noaptea vine de la tine,
de e atât de tristă și de grea,
cum stă în geamuri și contemplă-n hora
nesomnul meu și insomnia ta.
De dorul tău, de-atât amar de vreme,
chiar înainte să te fi născut,
veghez aici, cu toată noaptea-n brațe,
și fără somniferul cunoscut.
Nesomnul meu a și plecat spre locul
în care însăși se va-mpreuna,
în dans de jertfă, prin cetatea moartă,
pe caldarâm, cu insomnia ta.
Și totuși, tu nici nu mi te născuseși,
când eu, în așteptarea ta, pe-aici,
îmi exersam puterea insomniei
și toată turma de nesomnuri mici.
Și ai venit s-avem aceeași noapte,
ca să ne poată fi la fel de greu
și insomnia ta să se unească
sub felinare cu... nesomnul meu.
Și cad în ceașca de cafea cu zațul,
la umbra ochilor deschiși ai mei,
și haide, umbra fără de odihnă
în zorii zilei, vino să mă bei!
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra
Sunt doar o umbră pe pămînt
Sunt adierea caldă de la mare
Îmi plimbă umbra pe pămînt
Ce așteaptă luna pe înserare
Frunză verde cândva am fost
Si umbră eu făceam la umbră
Căci toate-n viață au un cost
Azi ferice mâine poate sumbră
Ieri mi-a fost dor de tine suflet, da
Azi, ziua-n care te doresc doar eu
Mine o să-mi fie dor de umbra ta
De umbra pașilor călcând mereu
Spun înălțimii cerului si sufletului
Pe umbră acum nu o mai doare
Este puternică, rezistă vântului
Ea poate să privească si la soare
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
abia atunci
voi trece acoperind
umbra cu mâna dreaptă ridicată
cât ecoul șoaptei taci, te rog,
umedă, lucioasă, gura ta desenează
semnul depărtării, nu al întoarcerii
adio-uri diluate precum cercurile de apă
în care piatra aruncată-i așteptarea mea
vânt nou nu va aduce toamna ce va să vină
uscăciunea din ramuri nu va fi poezie, simfonii
doar aramă încinsă, grea
și cenușă
va trebui să cauți
sub zăpezile care nu se știe
dacă se vor lăsa găsite
sămânța încolțind ascunsă ca orice taină
în jurul ei să descrii un triunghi larg
voi trece acoperind cu umbra dreptei ridicate
cât ecoul șoaptei abia atunci să-mi spui
dacă «teiubescul» meu ți-e de ajuns
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea, două anotimpuri
Diadela, prea frumoasă,
Nimfa verii ș-a mea muză,
Nici de te-aș simți pe buză...
Ești un vis cu văl de pânză.
Cum nu m-ar lăsa credința
Să te fur din lumea toată,
Eu mi-aș da singur sentința
Să te văd liberă-n soartă.
Ș-o să te știu lăcrimoasă,
Zeii toți vor plănge-n mine...
Va trebui să-mi caut casă
Mult prea departe de tine!
Tu-ți vei naște altă stea...
Strălucești în toate cele!
N-ai cunoaște iarna grea
Din amurgul minții mele.
poezie de Silviu-Gabriel Obreja (4 iulie 2017)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
Am spus la toți cât te iubesc
Și lunii, soarelui și mării
Și cât de simplu mă topesc
În umbra mea și umbra zării.
Doar tu n-auzi strigarea mea
Și-mi lași tăcerile desculțe
Și eu mă ard sub steaua ta
Cu crucea mea ce se prelinge.
Sunt ca un nor pe cerul tău
Și nu știu de-ți opresc lumina
Și știe numai Dumnezeu
Că nu-s aceea ce port vina.
E dăltuită piatra mea
Și-am mai simțit vântul iubirii
Și vremea ce o simt tot grea
E parcă altfel spusă firii.
Și cred și-acum că nu m-auzi
Și lași pe cerul meu tot noapte
Și negura mă prinde lin
Șoptindu-mi sec că nu se poate.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra mâncată
Umbra mea mânca chipul tău.
Ochii mei sângerau ochii tăi și privirea
privirea înțepenită-n privire
scobea obrazul în neștire
în neștirea palmelor spălate cu aer
călduros de rece și-amorțite
în părul aromat cu zile încâlcite.
Umbra mea îți mânca chipul
înfierbântat de răcorită
foșneau în ea imagini mestecate
de-o gură despletită.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!