Universul Meu
în universul meu
e rece si e sfânt
nimic nu pare trist
nimic nu-i de pământ
eu par aici albastru
din nori și aer blând
și te privesc în noapte
cum te agiți în vânt
tu, obosit iar cauți
o cale, un cuvânt
un suflet să asculte
durerea ta plângând,
eu dac-aș fi acolo
cu tine să m-ascund
te-aș mai iubi odată
numai să pot să plâng
și m-aș lăsa în voia ta
să pot să mă cufund
iar în privirea ta, să simt
culoarea focului arzând
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Tu suflet blând
Tu suflet blând
Ești acolo, eu aici
Toate gândurile bune
Le-ai luat cu tine.
Eu aici, tu acolo
Plâng mereu si tu sti bine
Mă privești și-ți pare rau
Mă atingi, nu simt nimic.
Încerci să imi ștergi lacrimile
Mâna ta prin fată imi trece
Trece și tu începi să plângi
Tu acolo printre îngeri
Mă astepți să vin și eu
Dar aici pe Pamânt e greu
Fără tine, fără noi
Fiecare zi e rece
Fără al tau chip blând
Zilele mele sunt pe sfârsite
Și împreună noi vom fi
Mereu printre îngeri
Pe vecie, amândoi.
poezie de Mirel Modrea
Adăugat de Mirel Modrea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sa Te Uit
Ascult cum frunzele foșnesc în vânt
O melodie se aude-n crâng
Păsări ce zboară, salută, rând pe rând
Și roua mângâie verdeața pe pământ
Parc-aș privi tabloul unui sfânt
Simt vântul cum mă mângâie, atât de blând
Te văd din nou și îți vorbesc în gând
Un porumbel zâmbește văzându-mă plângând
Și de-aș putea s-arunc iubirea ta în vânt
Să te blestem măcar cu un cuvânt
Să zbor departe, deasupra, pe un vânt
Unde nici despărtiri, nici plânsete nu sunt
De-acolo să pot să îți trimit un gând
Pe o frunza ți-aș scrie un cuvânt
Că "te-am uitat" și nu mai sunt
Îndrăgostita care plânge și în gând
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă să plâng
Iubite
lasă-mă să plâng
la pieptul tău
scânteie să aprind
atinge-mi părul
cu sufletul tău blând
și vindecă-mi durerea
O... lasă-mă să plâng,
Iubite
la pieptul meu
vreau să te strâng
să-ți simt căldura
tristeți să le alung
ascultă tu, al nostru cânt
când două inimi
se ating
și-n șoapte murmurând
se-aprinde-o flacără
dintr-un cuvânt...
mi-e dor de tine
și văzând
ca ești departe,
și nu pot să te-ating
mi-e greu,
și vreau iubite
la pieptul tău să plâng
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă...
dacă tu n-ai mai fi, eu nu aș fi
decât o adieră tristă în vânt
diminețile vor fi tăcute și pustii
nu mă întreba femeie azi nimic
voi rătăci în gol pe țărmul tragic al unui suflet
ce a văzut odată, doar odată
o ielă dezbrăcată în poiană
poiana dorului, tărâmul norilor
jucai, dansai în jocul firii
eu te priveam, visam, trăiam
pierdut sunt acum
nu am cale, nu am drum
tu ai plecat, ai trecut
azi nu mai strâng la piept privirea
în mine a rămas durerea
risipită în petale de gânduri
pe aici, pe undeva, prin triste rânduri
călcând prin tristeți, sufletul meu arde
mă apasă
tu azi ești tu
eu nu sunt eu
dacă tu n-ai mai fi
aș fi o frunză moartă într-o glastră spartă
te-aș căuta în pașii dorului târziu
prin crângul blestemat al sorții
am astupat ochii cu un munte
să nu plângă
am strâns în brațe marea
să nu curgă
căutam să ajung la tine
tu ai plecat
să aprinzi pe boltă stele
ce rece e noaptea și crud e destinul
eu mor la țărmul mării
mi-e atâta dor de tine
eu, barcă sfărâmată
legănată spre cer, de tragice valuri
soarele a apus obosit pe pământ
în mine acum niciun cânt
tu ești steaua iubirii, a visării, a trăirii
te voi aștepta pe țărm în fiecare noapte
să-ți simt atingerea divină pe strunele durerii
cuvântul e lacrimă, e blestem
dacă tu ai pleca, aș fi nălucă în cer
învăluit în ceață
privesc valurile ce țipă
cascade de gânduri
cad, se izbesc de mine
în ultima suflare a timpului rămas
strig, plâng
în obsesia unui vis ucis
plec la o întâlnire
ce nu va avea loc
în față o usă
ce nu există
e doar o părere
atunci de ce mă aștepți dincolo...
răscolit de gânduri
te caut caut femeie în noapte
noaptea tăcerilor în lacrima durerilor
dacă tu ai pleca
zările vor fi moarte și pustii
iar cerul se va stinge în mare
dar marea va mai fi vreodată mare
tu unde ești, eu cine azi mai sunt
în ziua în care vei legăna luceferi
mă voi așeza în palma ta
să simt atingerea luminii
visând la caii mei sălbatici
aici, în cer, nu pe pământ
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aș iubi...
te-aș iubi dar nu-mi dai voie,
te-aș iubi cum știu doar eu,
ca pe-o floare de aloe,
ca pe însuși Dumnezeu
strig în noapte, strig sihastru,
strig la lună și la cer,
o dorință cu albastru
totul este efemer
zorii plâng și mă ascultă,
plâng și eu în ton cu ei,
sunt o flacără prelinsă,
luminez tristeți de ieri
totul e învolburare,
totul tulbure le văd,
caut o rază, încântare,
caut prin pomi doar frunze verzi
te-aș iubi dar nu-mi dai voie,
te-aș iubi, cum te-aș iubi,
te-aș iubi de bunăvoie,
dacă vrei, pentru că știi...
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-ascund...
M-ascund de tine, m-ascund de noi
M-ascund de soare, de vânt și ploi,
M-ascund într-una și nu-ndrăznesc
Ca sa îți spun cât te doresc...
Și zi și noapte te am în gând
Prezența ta o simt vibrând...
M-ascund de toți, dar și de toate,
Însă de vise, nu se mai poate
Și-atunci ușor ochii închid,
Întreaga ființă să îți cuprind.
Și simt așa o ușurare,
Ce mi-o dă calda îmbrățișare
O-ncurajare, o mângâiere
Ce se petrece în tăcere...
Dar totu-i vis șin el se poate
Păcat că asta nu-i și-n... realitate...
poezie de Mariana Simionescu (24 septembrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Te-aș lua în lumea mea,
Ți-aș dărui nemurirea!
Te-aș scoate din pământ,
Te-aș face ceva sfânt!
La rădăcini ți-aș planta
O ramură din inima mea!
Și te-aș uda cu-o lacrimă
Cu dor si patimă!
Și te-aș crește cu priviri
Printre zile, printre spini!
Să mă zgârâi, să mă dori
Să mă pierd în ochii tăi!
Și te-aș face-o margine de timp,
Să mă pierd, să cad prin tine!
Să simt zilele cu mine,
Să-mi fi Tu, doar EU cu... tine!
Și m-aș pierde...
În privirea Ta,
Rezemat de-o clipă,
Doar un zbor, o aripă!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Te-aș lua în lumea... mea,
Ți-aș dărui nemurirea!
Te-aș scoate din pământ,
Te-aș face ceva sfânt!
La rădăcini ți-aș planta
Ramuri din inima... mea!
Și te-aș uda cu-o lacrimă
Cu dor și patimă!
Și te-aș crește cu priviri
Printre zile, printre spini!
Să mă zgârii, să mă dori,
Să mă pierd în ochii tăi!
Și te-aș face margine de timp,
Să mă pierd, să cad prin tine!
Să simt zilele cu mine,
Să-mi fii Tu, doar EU cu... tine!
Și m-aș pierde în...
În privirea Ta,
Rezemat de-o clipă,
Doar un zbor, o aripă!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
In Memoriam "Bacovia"
E ploaie, e viscol
și singură sunt
în nări simt și acum
miros de pământ
Bacovia iar
îmi șoptește-un cuvânt
să scriu în memoria-i
doar un cânt
îmi amintesc de el
când e vânt
îmi amintesc de el
și când plâng
zâmbesc amar,
cu lacrimi
vrând, nevrând
unde ești tu poet
cu suflet plăpând
cuvintele tale
încă mai plâng
și mai strigă versuri
ce-ai scris suspinând...
"Dormeau adânc sicriele de plumb
Si flori de plumb și funerar veșmânt..."
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri
Dacă aș fi avut în suflet lumină
Nu te-aș fi cunoscut pe tine noapte...
Noapte în care simt cum mă sufoc,
Când tremur azi
La pieptul tau pământ.
De-aș fi știut că plâng!
M-aș fi oprit...
Aș fi trimis un gând ca să-ți îmbrățișeze chinul,
Ca să nu-mi înflorească flori din lacrimi.
Azi cănd pământul arid
Îmi însângerează tălpile
N-am aripi ca să zbor.
poezie de Mihaela Amăriuței (septembrie 2009)
Adăugat de Mihaela Amăriuței
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua ta
Să pot să fac eu unic lume, așa aș vrea,
Și-n fiecare zi să ți-o dau ție, o alta nouă!
Cum ghiocei și toporași se spală-n rouă
Să îți dau tot ce e mai pur, de ziua ta!
Eu singur să dețin norocul, de-aș putea
L-aș ține strâns la piept, la suflet, să-l ai cald!
M-aș lăsa gol de averi; sărac în al tău fald
Aș sta ascuns și ți-aș da tot, de ziua ta!
În câmp întreg de drog de vis te-aș dezmierda
De câte ori aș ști c-ai trup în suferință
Și-n zâmbet m-aș transfigura! De-ar fi putință
Bucurii zilnic ți le-aș da, de ziua ta!
Să nu duci lipsă de nimic te-aș răsfăța
Muncind din noapte până-n zi și din zi-n noapte!
Doar șansă s-am, n-aș fi nici vorbe, numai șoapte!...
M-aș face mall și Credit Bank, de ziua ta!
În Cupidon dac-aș putea m-aș deghiza
Să îți dau tolba cu săgeți de-amoruri plină!
Să te înconjori de slujitori ca o regină,
M-aș face-o plasmă de iubiri, de ziua ta!
Și iată-i timpul să-mi zici azi "nu mă uita";
Unicul treisprezece-n luna lui Gerar,
Când vreau să mor de nu-s capabil să-ți fac dar!
Și-am să mă jur să-ți fac tot anul, ziua ta!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă
dacă tu n-ai mai fi, eu nu aș fi
decât o adieră tristă pe pământ
diminețile vor fi tăcute și pustii
nu mă întreba vântule azi nimic
voi rătăci în gol pe țărmul tragic al unui suflet
ce a văzut odată, doar o dată
o fată dezbrăcată în poiană
poiana dorului, tărâmul norilor
jucai, dansai în jocul firii
eu te priveam, visam, trăiam
pierdut sunt acum
nu am cale, nu am drum
tu ai plecat pe alt meleag
azi nu mai strâng la piept privirea
nu mă vei mai aștepta iubito în prag
în mine a rămas durerea
risipită în petale de gânduri
pe aici, pe undeva, prin triste rânduri
călcând prin dureri, sufletul meu arde
mă apasă
tu cine ești
eu nu sunt eu
dacă tu n-ai mai fi
aș fi o frunză moartă într-o glastră spartă
te-aș căuta în pașii dorului târziu
prin crângul blestemat al sorții
pășind la pas pustiu cu morții
am astupat ochii cu un munte
să nu plângă
am strâns în brațe marea
să nu curgă
căutam să ajung la tine
tu ai plecat
să aprinzi pe boltă stele
ce rece e noaptea și crud e destinul
tu mori la țărmul mării
mi-e atâta dor de tine
eu, barcă sfărâmată
legănată spre cer de tragice valuri
soarele a apus obosit pe pământ
în mine acum niciun cânt
erai steaua iubirii, a visării, a trăirii
te voi aștepta pe țărm în fiecare noapte
să-ți simt atingerea divină pe strunele durerii
cuvântul mi-e lacrimă, blestem
dacă tu ai pleca, aș fi nălucă în cer
învăluit în ceață
privesc valurile ce țipă
cascade de gânduri
cad, se izbesc de mine
în ultima suflare a timpului rămas
strig, urlu, plâng
în obsesia unui vis ucis
dar nu mă aude decât umbra
plec la o întâlnire
ce nu va avea loc
în față o usă
ce nu există
e doar o părere
atunci de ce mă aștepți dincolo...
răscolit de gânduri
te caut caut femeie în noapte
noaptea tăcerilor în lacrima durerilor
dacă tu ai pleca
zările vor fi moarte și pustii
iar cerul se va stinge în mare
dar marea va mai fi vreodată o mare
tu unde ești, eu cine azi mai sunt
în ziua în care vei legăna luceferi
mă voi așeza în palma ta
să simt atingerea luminii
visând la caii mei sălbatici
aici, în cer, nu pe pământ...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Delir
unde te-ai dus
femeie sau duh
doar un cuvânt am spus
și totul a apus
nu a rămas nimic de spus
în soaptă m-am rugat
la cer, la stele
să asculte visele, dorurile mele
unde ai plecat când eu rosteam
o vorbă lină
o chemare
o șoaptă pură de iubire
valul te-a luat
și ai plecat, acolo sus
departe, la apus
să luminezi în noapte calea
îndrăgostiților ce vin
dar fără tine noaptea e pustie
și viața asta, nu e vie
acum doar țip
oftez în tăcere
lacrimi, durere
delir pustiu sau doar un chin
în mine plânge durerea unui om
ce a iubit odată, doar odată, o fată
ce viață, ce destin
să plâng din zori în noapte, zi de zi
să mor puțin câte puțin,
în fiecare zi
în așteptări ce nu mai vin...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Nu ai nimic,
Nimica sfânt în tine,
De-aceea,
Nu-ți pot crede un cuvânt,
Ce vine viclenește înspre mine,
Cu gândul
Să mă intre în pământ.
Nu ai nimic,
Nimic ce mă încântă
În oarba ta privire cu gândul de răzleț,
De-aceea,
În tot ce faci, te vezi numai pe tine,
Tot chefuind în voie
De răzmăț!..
Nu-mi spune un cuvânt,
E o bolnavă ceață,
Ce palidă se pierde pe poteci.
Nu înțelegi,
Tu nici, măcar, nu știi
De ce te joci?
De ce arzi printre vii?!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce simplu mi-ar fi dacă nu te-aș iubi
Altceva nu-i nimic
Și mereu ma complic
Și ce simplu mi-ar fi,
Dacă nu te-aș iubi.
Dacă m-aș lua după pretexte,
dacă aș trage unde e ușor,
nici nu trebuia să aud de tine
și-mi era mai de folos sa mor.
M-am băgat de bunăvoie slugă,
dragostei morale ce ți-o port,
dar pricep că mi-ar fi fost rentabil
să privesc destinul ca pe un sport.
Nu-i o simplă încăpățânare,
pentru un ambițios pariu,
dar aleg o cale complicată,
tocmai din motivul că sunt viu.
Eu detest relația burgheză,
decorata circumstanțial,
ma închin la legile naturii
și salut iubirea, ca scandal.
Mama ei de viață prefăcută,
tatăl ei de soartă la mezat,
te iubesc în felul unui trăsnet,
te prefer așa cum s-a întâmplat.
Greu îmi e și greu îți e și ție
cu acest fel de a trăi al meu,
totuși, vreau să știi că, din păcate,
dragostea e o dificultate,
fără care ar fi cu mult mai greu.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 5 comentarii până acum.
Cartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar La început de lume
Lumea-ntreagă goală ar fi
Goală de noi doi.
Dacă nu ne-am mai iubi noi
Ar fi numai ploi.
Aripi frânte de iubire
Nu s-ar înălța,
Pasările fără Cer
Nicicând n-ar mai zbura,
N-ar mai zbura.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
Îmi acoperi sufletul
Când îi este frig
Tu-mi săruți și lacrimile
Atunci când eu plâng.
Îmi hrănești cu gura ta
Lungile tăceri
Și-mi vindeci cu inima ta
Multele dureri.
Ești ca un înger.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.
cântec interpretat de Simona Florescu și Ion Dichiseanu, muzica de Victor Solomon, versuri de Adrian Artene (2019)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aș iubi
Te-aș iubi
invers de cum răsare soarele
din Pământ până la Lună
să fiu a trupului arvună.
Te-aș iubi
cu ultimul fulg de nea
invers de cum iubește deșertul ploaia,
de la Lună pân' la stele
să ne fim blestem de iele.
Te-aș iubi fără de vină
ca pe-o dulce violină
arsă pe umărul stâng
de-a ta gură dată-n pârg.
Te-aș iubi cu-n strigăt mut
până te-aș avea tăcut
iar pe trup să te reverși
cu a' tale versuri verzi
să-mi iubești trupul în șoapte
pân' la o mie de păcate,
săvârșite-n miez de noapte.
Te-aș iubi
și poate da
M-ai iubi
te-aș săruta...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără tine, femeie...
Fără tine, femeie, mă gândesc cum mi-ar fi,
Dac-ar fi numai noapte, dac-ar fi numai zi,
Iară viața pustie mi-ar părea tot mai mult
Un bazar de suspine prejmuit în tumult.
Prea lumească-i iubirea să te pierd nefiresc,
Mi te-apropii în vise și prin somn te zăresc,
Întind mâna spre tine, tu spre mine te-apleci,
Îți văd umbra, femeie, încotro vrei să pleci?
Sunt aici pentru tine, dar departe te simt,
Să te-ntorci nu îți vine, să te vreau nu te mint,
Când amurgul coboară și spre noapte alerg
Mi te caut în pernă și durerea mi-o șterg.
Nu-mi dau pace vreodată să te știu nicăieri,
Eu, pierdut printre patimi, tu, o clipă de ieri,
Nici să-mi iert n-aș putea de cumva te-aș răni,
Ești seninul din nori, ești ce am și-aș iubi!...
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul dragostei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-aș atinge raiul
O floare dac-aș fi în pumnul tău
Rădăcinile mi-ar fi vene
Mi-aș îneca simțirea în sângele tău,
M-aș colora din pigmentul tău,
M-aș înroși și-aș crește.
Aș fi egoistă,
Te-aș seca,
Aș desprinde rădăcinile tale din grădina lui Dumnezeu
Ți-aș fura sufletul și-aș spune că e al meu,
Sfințenia ta ar deveni a mea
Și tot efemerul ți l-aș transfera printr-un sărut
Te-aș lăsa să devii și tu o plantă umană,
Fără culoare, fără vlagă
Mișcându-te după bătaia gândului
M-aș bucura de îmbrățișarea ta
Mi-aș topi lacrimile pe nudul tău îngeresc,
Ți-aș folosi penele pentru a-mi apăra eternitate.
Aș fi un parazit,
Dar te-aș iubi.
poezie de Anabella Eliza Coțovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia cu destinul sfânt (sonet omagial)
FEMEIA CU DESTINUL SFÂNT
(sonet omagial)
În fiecare martie revine
Serbarea femeii cu destinul sfânt,
Menită a lăsa viață pe Pământ
Și făclia nemuririi a ține.
Cu dor de măicuța în suflet răsfrânt
Îi caut privirea pe zării senine.
Durerea sufletească să-mi aline,
Aprind candela inimii în cuvânt.
Pornesc pe deal, ca-n vremuri de odată
Să-ți adun buchețele de ghiocei,
De ziua ta, măicuță minunată!
Val de tristețe din ochi curge pe ei
Și se ofilesc în bătrâna-mi soartă,
Ca vița ce străjuia prispa casei.
8 martie - Ziua Internațională a Femeii
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu (8 martie 2020)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!