Liniștea străină
Sunt un grabit pus să alunec pe panta durerii,
mă socotesc degeaba cu viața care n-are nimic bun,
am rămas desfrunzit de anii norocoși
și mai caut să lupt.
La poarta raiului liniștea mea e străină,
mă întorc în trecutul știut
ca o pagină dată înapoi de vânt
și absorb lumina
din care m-am născut.
În mâini strâng un bulgăre de pământ
să-mi simt înaintașii cum se odihnesc în el
cu sufletul în cer.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Alunec pe pietre
Clipele-mi trec prin cuvinte
Te caut într-o silabă cu sunet,
Vine noaptea și așază întunericul
Între privirile noastre de sfinx.
Mă chemi cu mâinile adunând tăceri
Dar sunt plecat prin gânduri,
Se risipește prin odaie mirosul tău
Și abia mă ating să-l respir.
Afară-n copaci se răsucește vântul
Bate pendulul pe oiștea carului mare,
Tu mă aștepți și nu mă întorc.
Pașii absorb propriul ecou
Îmi adun de pe drumuri destinul,
Și-n cascada verde din ochii tăi
Alunec pe pietre, alunec în lacrimă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (31 martie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simt inima ta în mâinile mele
Cred că sunt mâncat de viu
dar nu mă pot înghiți nici bucățele
mă otrăvesc câte puțin degeaba
concentrez în cuvinte sumare întregul
mă detașez de adevărul încorporat
și mă mint,
caut furios
ceva care mă liniștește
simt inima ta în mâinile mele
cum zvâcnește ca ochiul meu stâng
și sunt atent,
să nu calc peste sufletul tău
care urcă în mine și rămâne acolo
ca un fel de pagină colorată
unde să-i mărturisesc iubirea
scrisă-n jurământ.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândesc, visez și îmi fac speranțe
am fost în clipa care a trecut
acum sunt altul într-o altă clipă
și rămân propus clipei viitoare fără pretenții
nu înțeleg nimic din aceste mișcări liniare
pozez într-o imagine călătoare prin timp
și mă chinui cu înțelesul a ce mi se întâmplă
gândesc, visez și îmi fac speranțe mari
dar nu găsesc nici un sprijin
mă întorc la pragul peste care sar departe
cu toată forța iubirii de care dispun
îmi așez pe marginea drumului plopii fără soț
dar nu sunt Eminescu
și-mi caut cuvintele epocii mele naufragiate
în sufletul unui popor dezmoștenit
de valorile în care crede
necunoscut mesajul meu se pierde
încât mă lovesc de toți impostorii
ce-mi fragmentează drumul cunoașterii
cineva mi-a spus că totul e în zadar
dar eu mă ambiționez să nu cred
și lupt pentru a mă ridica deasupra de obstacole
aștept lumina să-mi cadă pe umeri
s-o strâng la piept cu dragostea acestui pământ
din care izvoarele ne duc prin veacuri
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu mâini de lumină
Întorc gândurile până se uscă cum fânul,
devin moi aromate,
în tinerețe am adormit pe căpițe
și am rămas îmbătat de mirosul copt.
Acum învârt ideile și le las să germineze,
caut esențe de trăire vie,
merg mai departe și-mi evaluez posibilitile
de a fructifica rodul
care să-mi umplă viața
cu mireasma răcoroasă a nopților de mai.
Doamne, în universul atât de înălțător
picură-mi din harul tău cîte puțin
până mă trezesc om
cu mâini de lumină.
Poate nu știu să adaug zilele frumoase,
dar ceva din suflet am să pun
până va înflori din el recunoștința.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde lumea respiră adevărul
Ridic la nivel de trofeu, lumina
împrumut razele din ochiul soarelui,
sângele își capătă pulsul normal,
se pune la loc pământul sub picioare.
Bucurie din bucurie pe insule de dor
acoperă dragostea cu pânză de in
și noaptea cu vise înaripate,
unde lumea respiră adevărul.
Întorc înapoi răsfățul și curăț gradina
în care odihnesc în treacăt stelele,
de iubirea mă absoarbe cu totul
în tunelul de vrajă
și nicio patimă nu mă supune
mai mult decât țelul pentru care lupt.
Acolo dimineața cu ochii verzi
lasă ape-n cascadă,
să sară peste stânci
și peștii să-și savureze izbânda.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă întorc la matcă
întorc noaptea pe fețele lunii
într-un descântec
fac incantații pentru aducerea ploii
pun semne la izvoarele dragostei
apă neîncepută beau și arunc împrejur
să mă vindec de dor
îmi las urme pe pietrele albe
peste care alunecă destinul
cu întâmplările vieții
dimineața urcă prin frunzele copacilor
lumina le sărută seva
rădăcinile se răstignesc în pământ
flămânde
păsările se opresc din cântatul zorilor
și zboară în altă parte
ziua se prinde cu mâinile de gât
și răsuflă ușurată
nu-mi doresc decât un curs normal
lăsați-l liber
mă întorc la matcă
unde m-a lăsat Dumnezeu
să-mi caut drumul
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte mai pline de sens
Tu ai rămas în oglinda inimii
o ființi vie, voluptoasă
plecată-n fântânile cerului
să-ți izvorăști aspirațiile pământene
Eu nu te-am părăsit niciodată
cum și tu ai rămas înlăuntrul meu vie,
nimb care sângerează în lacrimi, cuvinte
mai pline de sens
decât însăși viața care n-are margini,
ci mai degrabă linii spirale
care urcă lumina lângă lumină.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde eu nu-s
Luna s-a ascuns în agudul din față,
mă furișez pe prispa casei,
glasul nopții se așază-n poeme
pagină de pagină.
Nimic din ce am scris nu se știe,
aripile drumeților se frâng,
măduva nopții îngheață-n cuvinte.
Dimineața înveselită de rouă
își lasă umbra dusă de ape.
Tu n-ai așteptări, ai numai prevestiri,
la porțile zăvorâte ale inimii
care se deschid.
De atâta ger în sufletul pietrelor
pașii și-au luat urma înapoi,
și orbecăie pe cărarea unei absențe
unde eu nu-s.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (16 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inscripția de pe poarta Raiului
Pe poarta Raiului, Creatorul
A scris, să știe tot poporul:
"Nu intră-n Rai" și-așa stă treaba,
"Cei care au trăit degeaba!"
epigramă de George Budoi (6 aprilie 2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Până la malul opus
Frânghia care ne leagă unul de altul s-a rupt,
am tras tot timpul fiecare în partea sa,
s-a mers prea departe pe drumuri inexistente
și a venit furtuna.
Prins între fulgere și vânt năprasnic am intrat în panică,
cu respirația tăiată caut un adăpost
în care să-mi las trecutul,
prezentul să-l fardez
și să merg pe sârmă în echilibru
până la malul opus.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă mai regăsesc în trup
n-am întârziat mult
închis în interior
am pornit pe drumul luptei consecvente
în care nu mă las niciodată învins
privesc cu înverșunare
sunt un gladiator în fața morții
cu tot sufletul mai presus de cer
lumina care mă învăluie arde cu foc
nu mă mai regăsesc în trup
doresc să cuceresc un alt spațiu
fără milă.
știu voi rămâne să-mi vindec rănile
cu iubirea ta pansament
prin care nu mai supurează
liniștea pe care o învăț pe de rost
nu are cuvinte
are doar gesturi
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
și totuși cred că m-am născut cu mine
nici nu mai știu
de când mă știu
sau poate
m-am născut
cu mine,
era tot noapte
vara'ntr-un târziu,
când bolta-și poartă
stele la chipiu
nici nu mai știu
de port un nume
sau de sunt
zodie'n pronume,
mi-au pus în apa
de botez poeme,
să mă tot tulbur
prin trileme
nici nu mai știu:
am fost la școală?
sau ploaia clipei
m-a'nvățat cuvinte?
vedeam sub pleoape
umeda escală
când poezia'n ochii
croia, veșminte
nici nu mai știu,
sunt eu? îmbătrânesc?
sau ridurile'n anii scurși
le tot doinesc
povara trupului
prin vlagă o sleiesc
și de la capăt
punctu-l pun
pe: te iubesc
poate că m-au lăsat
ca să mă nasc
s-ajung în pomul
vieții mele vreasc
din câte oase
carne-aș vrea să-ți fiu
c-am două mâini
și sângele cu care scriu
privesc la rânduri
descifrând Lumina
sărut Iubirea
ce-a-nflorit retina
între poeme
irișii-i frământ
mă simt regină
chiar de-s om de rând
și totuși cred că
m-am născut cu mine
fiindc-altcuiva
i-ar fi prea greu
să-și țină mintea
trează'ntre ruine
și sufletul în mâini,
de Dumnezeu
simt dor de viață
de-adieri de vânt
simt ploaia
și natura'ntr-un Cuvânt
și chiar de nu mai știu
de când mă știu
e-atât de bine...
că mi-e dat să-mi fiu!
și totuși cred
că m-am născut
cu mine
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strâng liniștea ...
Strâng liniștea din zorii dimineții,
Iar din amiaza zilei iau tumultul
Și-mi înfirip din ele mersul vieții,
Adăugând la ceas târziu ocultul.
În gânduri caut întregit răspunsul,
La întrebări ce timpul mi le pune
Și caut să-nțeleg tot nepătrunsul,
Cu mâini împreunate-n rugăciune.
Adulmec vraja care se prelinge
Din dorul meu, înseninat de vise.
Sub teii-n floare-alerg, privind cum ninge,
Pe sufletul speranțelor promise.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scenariul jucat în fiecare zi
M-am născut vinovat pentru păcatul originar
așa că sunt sortit lui,
mi-a rămas doar calea mântuirii
și întruparea cu măsura din lucruri.
Mereu mă regăsesc în iubirea aproapelui
într-un oraș cu oameni străini
de care să-mi apropii
scenariul jucat în fiecare zi
de un actor cu aură de martir.
Pe fereastra mea se vede departe,
sub piele îmi înflorește floarea de crin,
nicio umbră nu-mi odihnește în oase
zăbovind sub arbori numele soarelui,
să nu rămână pe pământ nicio urmă.
Din instinct mă înrobesc la cuvinte
și din iubire îți fac semne cu mâna,
să nu treci mai departe
de sufletul meu îmblânzit de așteptare.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt prezent
De la naștere m-au lăsat să aștept
m-au învățat să mă lupt cu timpul,
porțile la care bat se deschid greu,
dar trebuie să intru.
Sunt prezent
în toate întâmplările și ele mă încearcă
și chiar dacă mă rănesc
lupt până la epuizare.
Strig cu revoltă,
nimic nu mă oprește în loc
și nici nu mă tem
când îmi topesc seva
în fiecare cuvânt.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia din vis
Un cântec ambiental în surdină îmi pune țiglele pe acasă,
nu știu altceva decât să-mi caut liniștea interioară
clipele se scurg cu aerul unor necesități
ce vin din afara mea.
Noaptea m-a prins cu visele libere de păcate
și mă trezesc uneori din somnul așteptat,
m-am îndrăgostit de femeia din vis
și simt urmele părerii de rău
cum se șterg.
Dimineața a sosit pe nepregătite luminoasă
cu iubiri de rouă pe față,
curcubeul bătrân respiră în apa râului
culori furate din cer.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fructele rămân pe ramuri și iarna
De când m-am născut
am pornit la luptă
fără armele necesare și fără dușmănie,
încât m-am biruit și am trecut mai departe.
Am suferit și înfrângeri, dar mereu m-am refăcut,
am depășit întotdeauna obișnuitelor obstacole
și nu m-am depărtat de moștenirea rămasă.
Până azi sufletul meu înflorește și se scutură,
fructele rămân pe ramuri și iarna
semințele lor încolțesc de fiecare dată lăstari.
Eu gust dulcele și amarul cu buzele arse
și-l invit și pe Dumnezeu la masă
să-mi binecuvinteze cuvintele rostite
dând glas slavei divine.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe urmele altora
De sub pașii picioarelor robuste
rămân urme care nu se șterg imediat,
nu-mi place să le las la vedere,
ci mai degrabă merg pe urmele altora.
Sunt supărat pe femeile care se joacă cu sufletul,
ele nu știu cum se iubește cu inima
și mereu sunt singure.
Nu mă dau bătut, lupt până la capăt,
în orașul meu e destulă marfă,
dar nu intru în afaceri murdare.
Tu încerci să determini cine a ucis încrederea,
eu încerc să caut mișcarea sănătoasă
și amândoi vrem să ne menținem pe aceeași cale.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă întorc pe drumul soarelui
Urmăresc orizontul până dincolo de moarte,
îi șterg geamurile la ferestre.
Mă întorc pe drumul soarelui la obârșia izvoarelor,
caut oamenii locului.
Mă sfătuiesc și-mi arată în ceea ce cred,
să mă pot converti
la sintaxa cuvintelor scrise pe fața zilei
în ziua învierii.
Doamne, prinde-mă de mâini
și pune-mi în palme pâine cea de toate zilele,
să o mâncăm împreună cu peștele sfânt.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu patos tânăr
spune-mi te rog
cum oprești timpul
sau îl fardezi
să-mi pară altul
cum schimbi subtil imaginea
să nu mă rănescă
și să mă convingă
în ochi au înflorit nuanțe
culori care se absorb de pielea
pe care o ating
din tine totul surâde
pe pereții sufletului meu
acoperiți cu petale
mirositoare
cu patos tânăr să-mi dai un sărut
pe buzele arse
de seceta vârstei
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!