Lăutarul

Lui George Enescu

Cu spiralatu-i vârf, vioara pare
În pieptul lui, un semn de întrebare.

O-mpunge-arcuşul ca o codirişte:
În juru-i, timpuri, spaţii prind să mişte.

Şi cum se zbate roşia lăută
E-o aripă din pieptul lui crescută.

poezie celebră de Miron Radu Paraschivescu din Laude şi alte poeme (1953)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişorul

La pieptul tău, la sânişor
Eu prind, cu drag, un mărţişor,
Un semn că iarna s-a sfârşit
Şi primăvara a venit,
Un simbol al iubirii mele
Ce ţi-l ofer cu floricele.

poezie de George Budoi din Mărţişorul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (1 martie 1997)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişorul

La pieptul tău, eu prind uşor
O inimioară mărţişor,
Din aur, căci, pot garanta,
La fel e inimioara ta.

poezie de George Budoi din Mărţişorul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (1 martie 1996)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf (După Anton Pann)

Aicea s-au dus cu jale
şi în tihnă se albesc
oasele Domniei-Sale
de Miron Paraschivesc
ce au fost trecut pe lume
ca să dea la toate nume.
Astăzi, una cu ţărâna,
de iubire n-are ştire
şi un vreasc îi este mâna
care scrie aste ştire.
Când zâmbiţi din întâmplare,
întorcând aceste foi,
domnişori şi domnişoare,
va zâmbi şi el cu voi.

epitaf de Miron Radu Paraschivescu din Cântice ţigăneşti, după Anton Pann (1941)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri

Cuvinte
din mine pierdute

Cum v-aş putea prezenta
în faţa eternităţii
pe voi
care nu sunteţi decât
nişte corecturi
ale biografiei mele?

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Versul Liber (1965)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfabetizare

A-ac, B-bec, C-cec...
Învăţăm,
învăţăm cu hotărâre
asprele certitudini ale semnelor
ca să ne ştim mai bine
îndoi de noi înşine.

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Versul Liber (1965)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prefaţă

Desigur că un demon sălăşluieşte-n mine
Pătrunzându-mi gândul ca un ac.
Îmi spune că e rău tot ce-am crezut că-i bine
Şi-mi pune întrebări la care tac;
Sădeşte-n suflet, ca într-o grădină,
Răsadul îndoielii, din truda fără glas,
La fel ca şi o umbră ce creşte din lumină,
La fel cu vlaga nouă ascunsă în popas.
Adesea, piscul negru în furtună,
Îmi pare strălucind pe zări senine
Şi-njurătura-mi pare vorbă bună.
Desigur că un demon sălăşluieşte-n mine.

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile

Lui Rafael Alberti

Florile legănate pe câmp
Dau din cap
Şi clipesc parcă din pleoape.
Florile vin din pământ.
Pentru noi, orbii din fund,
Ele sunt periscoape.

poezie celebră de Miron Radu Paraschivescu din Versul Liber (1968)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crescut la pieptul tău

Când tu mă strângi la pieptul tău,
Măicuţa mea cu mâini muncite,
Eu simt atunci că-s doar al tău,
Copilul tău cu lacrimi multe.

Când eu îmi culc pe pieptul tău
Şi trup, şi suflet, şi durere,
Eu simt atunci că braţul tău
E forţa mea şi-mi dă putere.

Când mă arunc pe pieptul tău
Ca piatra pe mormânt ce cade,
Eu ştiu atunci că tu mereu
Vei fi atunci, tot mai aproape.

Când braţul tău mă înconjoară
Ca ramura ce ţine fructe,
Atunci mi-e dor întâia oară
Să fiu copil, să n-am griji multe.

poezie de Marina Geanina Voinea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vioara e un instrument gingaş, încântător, mi-e intim, mi-e drag, însă ce vrei să mă fac eu cu patru coarde şi-un arcuş pe una, două sau cel mult trei voci? Sunt strâns, n-am libertate... Vioara mă reţine, mă împiedică.

George Enescu în George Enescu. Interviuri acordate presei româneşti, vol. 2
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi fiu

Iubită blondă şi trufaşă,
Îmi pare că te ştiu din faşă...
Dar peste poate mi-e să ştiu,
Bunic să-ţi fiu? Amant să-ţi fiu?

Iubesc naiva-ţi nepăsare,
Mi-e-n cuget semn de întrebare...
Doar un oscior de mi-ai zvârli,
Căţel ţi-aş fi? Amant ţi-aş fi?

E de ajuns să-ţi simt parfumul,
Şi pieptul mi-l înneacă fumul,
Unui pârjol trandafiriu...
Stăpân să-ţi fiu? Amant să-ţi fiu?

M-am rătăcit în variante,
Sofisticate şi savante...
Pân-oi afla ce-i scris să fie,
Mă duc niţel... la puşcărie...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfăşoară-mă la pieptul tău

Înfăşoară-mă la pieptul tău, în iubirea nemăsurată,
Să simt în mângâiere dragostea înfierbântată,
Izvorând torenţial, în unde, din inima-ţi curată.

Să năruim ne-ncrederea, nesiguranţa-n noi,
Să fim esenţa fulgerărilor din potopul de ploi,
Să fim uniţi în pârgul trăirilor, ca-n poezii, în doi.

Să uităm că-n jurul nostru lumea e-o micime de neatins,
Rana inimii lui Romeo şi Julietei, de ani şi ani, s-a-nchis,
Mă las la pieptul tău, de rana lor, cu drag, să fiu cuprins!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E-o altă întrebare ...

Cât te iubesc? Nu mă-ntreba, iubite,
Nu pot numi măsuri ce-s nesfârşite!
Aş vrea să nu ai pic de îndoială,
Iubirea mea-i smerită, nu e fală.
Cum te iubesc? E-o altă întrebare:
Ca valul ce mângâie ţarm de mare,
Ca munţii ce pe braţe saltă cerul,
Ca inima iubindu-şi temnicerul,
Ca zarea unde cerul şi pământul
Cu un sărut semnat-au legământul,
Ca zorii zilei după-o lungă noapte,
Ca dezmierdări printre grăbite şoapte.
Iubirea mea-i sfioasă şi tăcută,
De nepătruns, de neclintit redută.
În pieptul meu, doar patima se zbate,
Cu sufletul în chingi de timp uitate.
Şi te-oi iubi-n credinţă, cu tărie,
Până ne-om pierde urma-n veşnicie...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conjuncţii

Ăsta ni-i harul
Bravi cetăţeni,
Eu şi groparul
De la Văleni.

Timpul ca fumul
Cât se perindă,
Ne suntem unul
Altui, oglindă.

N-avem hotare
Zile şi luni,
Totul ne pare
Plin de minuni:

Lui, i-e pământul
Cert adăpost,
Mie, cuvântul
Singurul rost.

După ce-ngroapă
Fostele vieţi,
Vine de-mi sapă
Pentru puieţi.

Beci şi fântână
Tot cu lopata
Harnica-i mână
Mi le-a dat gata.

Zice: "Cutare
Azi a murit."
Eu scot ţigare
El dă chibrit.

Şi cu plăcere
Fumu-l sorbim
Într-o tăcere
De ţintirim.

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Tristele (1968)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matrioşka 6 sau ruga din adâncuri de suflet

Matrioşka îngenunchează
cu faţa spre fântână
dinaintea ochilor
streşini de lacrimi,
chip împietrit,
muţenie nefirească
pentru fiecare amin
în piept îi cresc corduri noi
cuvintele nerostite
sună printre răşini de oase
prind miros de tămâie
şi gust de anafură
pieptul Matrioşkăi se înalţă
precum zidul lui Manole
catapeteasma de carne o doare
plângând
la buza fântânii
Matrioşka apucă luna cu dinţii
Însemnându-şi pieptul cu semnul sfintei cruci

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

în urma undei
toţi fluturii dincolo
de 8 martie -

la pieptul mamei se prind
primii mâţişori din ram

tanka de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am slujit ţara cu armele mele: pana, vioara şi bagheta.

citat celebru din George Enescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În somn, în pieptul lui

Şi-a îngropat
urechile
în imperturbabilitatea
bătăilor inimii lui –
iar în câteva secunde:
s-a îndrăgostit profund
de felul în care
singurătatea ei se surpa deodată,
cu moliciune,
în somn,
în pieptul lui.

poezie de Christopher Poindexter, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopot

Pierite chipuri, dintr-o ceaţă deasă
Memoria le vede prin perdele
Şi ea atunci ca pe-un orfan mă lasă,
Întreagă regăsindu-se în ele.

Nălucile-nviate să le dărui
Vreau, celor vii, dar mă cuprinde teama
Clădirile de fum să nu le nărui
Şi, grea, tăcerea îşi pogoară vama.

Un clopot fără limbă, mut sunt, cărui
Doar vântu-i suflă uneori alama.

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Tristele (1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

cub

aripi de carton colorat auriu
burta lipită de peretele dinspre mâine
pieptul tras pe roată – inelul lui Saturn…
un ochi spre înăuntru, celălalt spre afară – albi…!
şuviţe subţiri, violet, se preling din ochiul gurii pătrate
de la zâmbet cubic, zahăr cubic, expiraţie cubică…
picioarele răsucite cu tălpile înfipte la centură
precum două pistoale
fruntea semănând tot mai mult cu un pod – în juru-i
ceţuri şoptind
o aripă mişcată de vânt aici
o alta acolo – zbor prelins
pe zid în lungul lui, pe muchie…
dâră aurie: pătrăţele, cuburi mărunte crescând
pulsând

din cub mă voi preface iar în sferă
oare?!…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă să plâng

Iubite
lasă-mă să plâng
la pieptul tău
scânteie să aprind
atinge-mi părul
cu sufletul tău blând
şi vindecă-mi durerea
O... lasă-mă să plâng,
Iubite
la pieptul meu
vreau să te strâng
să-ţi simt căldura
tristeţi să le alung
ascultă tu, al nostru cânt
când două inimi
se ating
şi-n şoapte murmurând
se-aprinde-o flacără
dintr-un cuvânt...
mi-e dor de tine
şi văzând
ca eşti departe,
şi nu pot să te-ating
mi-e greu,
şi vreau iubite
la pieptul tău să plâng

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!