cub
aripi de carton colorat auriu
burta lipită de peretele dinspre mâine
pieptul tras pe roată inelul lui Saturn
un ochi spre înăuntru, celălalt spre afară albi
!
șuvițe subțiri, violet, se preling din ochiul gurii pătrate
de la zâmbet cubic, zahăr cubic, expirație cubică
picioarele răsucite cu tălpile înfipte la centură
precum două pistoale
fruntea semănând tot mai mult cu un pod în juru-i
cețuri șoptind
o aripă mișcată de vânt aici
o alta acolo zbor prelins
pe zid în lungul lui, pe muchie
dâră aurie: pătrățele, cuburi mărunte crescând
pulsând
din cub mă voi preface iar în sferă
oare?!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.