E-o altă întrebare ...
Cât te iubesc? Nu mă-ntreba, iubite,
Nu pot numi măsuri ce-s nesfârșite!
Aș vrea să nu ai pic de îndoială,
Iubirea mea-i smerită, nu e fală.
Cum te iubesc? E-o altă întrebare:
Ca valul ce mângâie țarm de mare,
Ca munții ce pe brațe saltă cerul,
Ca inima iubindu-și temnicerul,
Ca zarea unde cerul și pământul
Cu un sărut semnat-au legământul,
Ca zorii zilei după-o lungă noapte,
Ca dezmierdări printre grăbite șoapte.
Iubirea mea-i sfioasă și tăcută,
De nepătruns, de neclintit redută.
În pieptul meu, doar patima se zbate,
Cu sufletul în chingi de timp uitate.
Și te-oi iubi-n credință, cu tărie,
Până ne-om pierde urma-n veșnicie...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.