* * *

mă împotrivesc
cu totul forţei şi mărimii tale,
absenţă.

în cercul golului
te împing
cu călcâiul de schimb.

lipsă din nimic,
rival impudic, puternic
al totului,
te
desfid.

taci,
în exilul prezenţei,
fii o eclipsă demnă
până la capăt.

acesta
este protestul meu desăvârşit
de singurătate.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui rival

Ca stat şi ca talent sunt mic,
E foarte trist, dar nu-i nimic.
Dar până ţara o să ştie
Cât e de-nalt al meu rival,
Îl judec dup-a lui prostie.
Şi mi se pare colosal.

hexagramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ştii că nu poţi şti/cunoaşte, este sfârşitul ignoranţei şi începutul Prezenţei extatice în Absenţă! Această prea-fericire a fericirii este totul

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul este posibil şi nimic nu e posibil; totul e permis şi nimic. În orice direcţie ai apuca, nu este mai bine decât în nu importă care alta. Ori realizezi ori nu realizezi nimic, ori crezi ori nu crezi, totuna e, precum totuna este dacă taci sau dacă strigi. Poţi găsi totului o justificare, precum nu poţi găsi nici una. Totul este în acelaşi timp ireal şi real, absurd şi firesc, fantastic şi plat. Nici un lucru nu poate fi pus înaintea altuia, precum nici o idee nu e mai bună decât alta.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cuvânt târât, şarpe-nisip,
printr-o joi crăpată la colţ.
parcă lucru,
parcă fiire...

condamnă-mi singurătatea
la singurătate,
dintele la dinte,
ochiul la ochi,
totul se plăteşte cu sine însuşi.

înjură-mi cerbii care îmi ies
din celălalt cuvânt -
au coarnele înfipte în auz
până creşte iarbă din răni.

mă trăiesc în mugetul literei.
mai stins.

şarpe-nisip,
şuieră uscat...
jumătate de moarte
pe jumătate de om.

restul lasă-l să nască
un rest de cuvânt
care plânge.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

vezi lupii albaştri
de la colţul foamei,
vezi pânda lor
cum aşteaptă să sară în noi?
este un aproape în sânge,
fiarele îşi caută sălbăticia.

e pornire în haită prin pădurile mele,
prin pădurile tale,
alergare în salturi enorme
spre victime cu numele nostru,
imaginea colţilor
fremătând
năvăliri,
încleştări,
sfâşieri
până în noaptea de apoi
a urletului.

pe podea,
încă e urma zâmbetului
cămăşii tale desfăcute.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să stai şi să înduri situaţii sau relaţii care îţi fac rău înseamnă laşitate, neasumare, lipsă de respect şi preţuire de sine. Dacă te-ai iubi şi te-ai respecta ca fiinţă, nu ai tolera o viaţă în care să le permiţi altora să te trateze cu lipsă de consideraţie, să te abuzeze psihic sau fizic, să te transforme într-o victimă sau să se folosească de tine şi de pasivitatea ta. Sacrificiul tău şi compromisul în care alegi să trăieşti nu sunt simboluri ale virtuţii tale, ci ale lipsei tale de curaj şi demnitate. Respectă-te, trasează-ţi limite şi graniţe sănătoase, ieşi din situaţii şi relaţii toxice şi caută să te bucuri de viaţă. Asta este o atitudine demnă de respect şi acesta ar fi normal să fie dezideratul oricărei fiinţe umane.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am întâlnit pe drum un om

Am întâlnit pe drum un om
Care m-a privit cu nişte ochi calzi.
Mi-a spus, "Arată-mi şi mie bunurile tale."
Şi asta am făcut,
Arătându-i unul dintre ele.

A zis, "Acesta este un păcat."
Apoi i-am arătat altul;
A zis, "Acesta este un păcat."
Atunci i-am arătat altul;
A zis, "Acesta este un păcat."
Şi tot aşa până la capăt...
Întotdeauna spunea, "Acesta este un păcat."
Exasperat, am strigat,
"Dar nu mai am niciunul!"

Atunci m-a privit
Cu ochii lui calzi,
"Vai de sufleţelul tău!" a spus.

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în Dincolo e nimic.
nimeni nu dispare din viziuni,
sunt înlocuitori cu feţe lipsă,
morţii nu au ce căuta în moarte.
nu e ruşine, vină,
sunt voci care circulă cu lanţuri la picioare,
e un aer sclav care
atârnă peste Zona de Cenuşă.

în moarte nu sunt morţi,
sunt flăcări care merg în patru picioare.

chemată de stirpe,
ura e frumoasă, îi dau dinţii,
înaintează cu lupi falşi de lumină scăzută prin treceri spre Pământul de la Capăt.
taţii nu au putut fi salvaţi, Răul se ascunde în miei.
e o dezonoare
câştigată cu răzbunări seismice.

coordonatele cad în transă,
îşi lasă pielea năpârlită
unde trebuie
în Ultimul Câmp al Strălucirii.
aşa, Urmăritorii străbat durerea după ele
în localizarea mamelor.
ochiul nu trage cu arma, trage cu mintea.
nu mai sunt morţi,
mamele
trebuie să le poarte viziunea în pântec.

Înaltul Negru nu vine neinvitat,
e demult sus.

Credeai că ştii ce e Moartea?
Nu e nimic acolo.
Am fost.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă împiedică nimic

Nu am altă alternativă veritabilă
dar sunt mulţi ochi care mă urmăresc,
poate că jocul este prea complicat
şi jucătorii nu-l stăpânesc atât de bine.

Mulţi se feresc să mă numească
se împiedică de propria teamă
şi se ascund când dau de greu
dar nu-s iertaţi când totul iese la iveală.

Nu văd de ce să mă împotrivesc
cred că nimic nu se câştigă uşor
şi lupta mea este cu mine însumi
fără alte căutări în afară.

Nu mă împiedică nimic,
să nu uit ce ar trebui uitat,
dar dacă cineva îmi trânteşte uşa în cap
aştept o vreme până se sparge răbdarea.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegia întâia

Închinată lui Dedal, întemeietorul
vestitului neam de artişti, al dedalizilor

I

El începe cu sine şi sfârşeşte
cu sine.
Nu-l vesteşte nici o aură, nu-l
urmează nici o coadă de cometă.

Din el nu străbate-n afară
nimic; de aceea nu are chip
şi nici formă. Ar semăna întrucâtva
cu sfera,
care are cel mai mult trup
învelit cu cea mai strâmtă piele
cu putinţă. Dar el nu are nici măcar
atâta piele cât sfera.

El este înlăuntrul – desăvârşit,
şi,
deşi fără margini, e profund
limitat.

Dar de văzut nu se vede.

Nu-l urmează istoria
propriilor lui mişcări, aşa
cum semnul potcoavei urmează
cu credinţă
Caii...

II

Nu are nici măcar prezent,
deşi e greu de închipuit
cum anume nu-l are.

El este înlăuntrul desăvârşit,
interiorul punctului, mai înghesuit
în sine decât însuşi punctul.

III

El nu se loveşte de nimeni
şi de nimic dăruit în afară
prin care s-ar putea lovi.

IV

Aici dorm eu, înconjurat de el.

Totul este inversul totului.
Dar nu i se opune, şi
cu atât mai puţin îl neagă:

Spune Nu doar acela
care-l ştie pe Da.
Însă el, care ştie totul,
la Nu şi la Da are foile rupte.

Şi nu dorm numai eu aici,
ci şi întregul şir de bărbaţi
al căror nume-l port.

Şirul de bărbaţi
îmi populează
un umăr.
Şirul de femei
alt umăr.

Şi nici n-au loc. Ei sunt
penele care nu se văd.
Bat din aripi şi dorm –
aici,
înlăuntrul desăvârşit,
care începe cu sine
şi se sfârşeşte cu sine,
nevestit de nici o aură,
neurmat de nici o coadă
de cometă.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Elegii (Cina cea de taină) (1966)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciopârţirea

fii chirurgicală! taie
mă, fă totul până la capăt -
sub degetele tale
eu încă mai scapăt şi te
iubesc ciopârţindu-mă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noul cerc

Cercul are nevoie de o sârmă împinsă
de un copil
ca să fie încercuit de cei fără cerc...
Cercul este un strigăt de luptă!
Cercul de luptă se luptă cu cercul pământului
dar mai ales
mai ales
cu glasul părinţilor ce dansează în cerc!
Până la urmă cercul cade
iar copilul se ridică şi îşi strânge cu putere
părinţii în jurul ranei
garou.
Aşa sângerează
Cercul...
prin strângere... împins cu o sârmă
de un copil nou pentru un cerc şi mai nou.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi promit că n-am să iubesc pe nimeni

niciodată
cum te iubesc pe tine
cuvânt după cuvânt
zi după zi
îţi promit că n-am să trec
prin sufletul tău
ca printr-un tunel fără capăt
lovindu-mă
la nesfârşit
de ziduri
şi umbre
atât îţi promit
că voi rămâne
pentru tot restul vieţii
îngrămădindu-mi plânsul
între palmele tale
îţi promit că n-am să plec nicăieri
cu nimeni
pentru nimic
şi voi rămâne
să gust puţinul pe care mi-l dai
până la capăt
atât îţi promit
că zidurile se vor prăbuşi
lumea va învăţa să tacă
timpul se va retrage
în matca lui
şi totul va fi
aşa cum
e scris
în palmele tale

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(un tu, un poem)

şi dacă pănă la urmă
nu sunt născută din coasta ta,
ci TU ai luat o mână de lut,
ai pus-o pe roată
şi în loc de ulcior sau de oală
te-ai trezit cu mine cuminte şi albă
întrebând cât mai e
până iubim?

cred că îmi era foame
şi m-ai hrănit din palme
cu gânduri ca ii înflorate,
cred că îmi era sete
şi mi-ai dat să beau rouă
din ochiul tău sau din lună
până am învăţat rostul
şi mersul în două cuvinte.

şi pentru că nu mi-ai răspuns
la prima întrebare
vin mereu înapoi pe roată,
TU mă mângâi şoptit
cu privirile tale,
degete simple de cuvinte
ce văd.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea ştie totul, dar nu este totul, doar zgârie la uşa Totului ca să-şi justifice inexistenţa.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă cu zarul

dacă tot ai de gând s-o faci, fă-o până la capăt,
altminteri, nici măcar nu încerca.

dacă tot ai de gând s-o faci, fă-o până la capăt.

s-ar putea să-ţi pierzi iubita,
soţia, rudele, serviciul şi poate minţile.
fă-o până la capăt,
s-ar putea să nu mănânci 3 sau 4 zile.
s-ar putea să îngheţi pe o bancă-n parc.
s-ar putea să faci puşcărie,
s-ar putea să te faci de râs,
de batjocură,
să rămâi singur,
singurătatea e un dar,
toate celelalte sunt teste de rezistenţă,
a cât de mult chiar vrei să faci asta.

iar tu o vei face
în ciuda respingerii şi a şanselor schiloade
şi va fi mai minunat decât
orice altceva
ţi-ai putea imagina.

dacă tot ai de gând s-o faci,
fă-o până la capăt.
nu mai există un sentiment ca acesta.
vei fi numai tu şi zeii
şi nopţile vor fi cuprinse de flăcări
fă-o, fă-o, fă-o.
până la capăt
până la capăt.
vei duce viaţa de-a dreptul într-un
hohot de râs, este singura luptă pe cinste
care există.
... tu n-ai putea-o povesti mai bine.

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, dacă reduci frumuseţea ta doar la cea a rolurilor tale, a gândurilor tale tu o întinezi şi o limitezi la suferinţă. Când vezi că frumuseţea ta e fără formă şi doar îşi exprimă iubirea printr-o formă, tu eşti liberă de toate rolurile tale şi implicit de suferinţă. Dumnezeu este Totul din Întreg, în EL apare şi un lindine dar şi întregul macrocosmos. Şi cea mai înaltă dintre toate dimensiunile lui Dumnezeu este Libertatea! Noaptea în somnul profund "eu"-l pe care crezi acum că îl eşti dispare şi Dumnezeu apare în tine ca tine, ca simplă Absenţă, dincolo de dualitatea gândită de "absenţă şi prezenţă"! După cum în veghe primul care apare este Dumnezeu, iubirea sau simpla Prezenţă.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e nimic pierdut. Totul se încadrează perfect în ritmul monoton al vieţii. Început, sfârşit şi de la capăt: un alt început, un alt sfârşit; un veşnic ritual. De când, până când? Nu există capăt. Dincolo de orice zid, există altceva. Mereu altceva. Se continuă. Altfel. Sau la fel. De unde, până unde? Nu ştim! Poate vom afla. Vreodată...

Cornelia Georgescu în În căutarea omului (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin lentilele tale oamenii capătă forme cuminţi

dumnezeieşti
neîncepute
chiar
ca fructele date în pârg
uneori taci să nu le zdrobeşti culoarea
cu un cuvânt
poate că greşeşti
sau poate că nu
şi eu te ispitesc
aruncându-ţi în minte gânduri
despre care nu aveai habar

m-aş bucura să tresari când versurile astea
vor trece prin lentilele tale
ca mărgelele prin firul subţire
sau ca stropii de apă pe buzele arse
dar nu se va întâmpla nimic
nici măcar o aşteptare
nu aştept
nici măcar o tăcere

prin lentilele tale oamenii capătă forme cuminţi
dumnezeieşti
eu nu
eu nimic
nu pot să fiu începutul zdravăn
în care ne simţeam
minunat

şi nici soldatul ucis
eu nu
eu nimic

m-aş bucura să te rogi pentru mine măcar
în miezul nopţii

când îmi strâng neputinţa în cercul de foc
şi visez că tinereţea ta
mă frământă mai mult
decât o poezie nescrisă

prin lentilele tale oamenii nu au nimic în comun
cu iluziile
sunt cuminţi
eu nu
eu nimic

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"escu" de sub tei

astăzi năuc îmi vine s-o iau la izvoare
sau cumva sub bătrânul tei sfânt
să întindă în mine parfumata înserare
ştiind că-n văgăuna golului voi fi şi eu curând.

eu pradă mereu neîmpăcatului gând
voi mângâia eternul şi nemurirea ta rece.
rapsodia volută de pe genunchiu-mi stâng
o voi îndemna-o acolo în lumea ta vece.

mi-aş pune o coroană de verdeaţă
tale înalturi încercând să mă înalţ,
dă-o în mă-sa, ea de nestăpânită viaţă...
întruna trufaşă, ea de trupuri neoprit valţ.

în petală de alcool voi destrăma idee
şi mă voi înclina spre o absenţă îndată,
de tulburarea-mi pe vârfuri trece alee
cu cuvintele durute în păreri de vată.

o, şi va fi o zi în mulţumiri atât de clară
că oi putea cu micu-mi ochi o cuprinde
şi nimic acum absolut nu mă mai înfioară,
de când universu-ţi în spaţiul meu surâde.

va fi o zi sfărâmată în dinţi de singurătate
ştiu, că te au omorât în secret ei mişeii...
risipindu-ţi oastea de stele de deasupra,
când sub aripi de îngeri îţi veseleau teii.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!