Apăsarea amurgului
parcă aș sui un munte
macabru
în fiecare zi tot mai grea
mi se năzare cărarea
întunerici îmi străbat mai acut
decât ieri
căutarea identității profunde
pietrele salută scrâșnind
sub apăsarea amurgului
niște crengi descărnate de vise
îmi împovărează spinarea
într-un perpetuu supliciu
al senectuții
tot mai jos mă aplec
după oasele zilelor rămase
într-o trecătoare
o proiecție bizară e trecutul
privit
dintr-o vale adâncă
dintr-o umbră
mai demult apusul părea
o candelă celestă aprinsă
spre lume
azi e o vâlvătaie care se apropie
meschin
cu furișări de infern
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Sensul unui nonsens
mereu așteptăm ceva,
sau altceva,
o cauză mai dreaptă, o luptă, o iubire,
o moarte mai rapidă,
o groapă mai adâncă,
o dragoste eternă,
o vară mai blândă,
o bătrânețe ușoară,
ieri părea a fi o zi
mai rea decât alaltăieri,
nu suntem niciodată mulțumiți,
nu putem alerga
după două vieți în același timp,
am putea alerga singuri
după nimic
în fond,
am văzut un moș care
părea mai tânăr în spirit decât mine,
nu a vrut să-mi vândă pontul,
alt moș mi-a arătat apusul
și m-a întrebat dacă am idee
câte răsărituri,
câte sensuri,
câte dimineți fără sfârșit
s-ar putea afla dincolo de
moartea oamenilor,
părea un fel de patriarh,
poate era un fel de sfânt
atotștiutor,
- ți-ai imaginat vreodată
sensul
unui nonsens?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aș bea dintr-o oală de lut
Mi-e sete de tine,
Te-aș bea dintr-o vadră,
Dintr-o oală de lut ars,
Cu dragoste,
Cu buzele arse,
Cu sete,
Mi-e sete de tine,
Mi-e dor de tine,
Să-mi curgi
Roșu ca sângele pe bărbie,
Pe trup,
Pe vise,
Să țin capul pe spate
Până îmi vezi stele în iriși,
Te-aș bea până la fund,
Cu patimă,
Cu poftă,
Ca un mort de sete
Într-o zi de post negru,
Te-aș bea ca un țăran însetat
Într-un lan de secară,
Ca un prunc lipit de sânul mamei.
Ca un sărut fără de sfârșit.
Te iubesc,
Pletele tale sunt o cascadă,
Ochii de izvor,
Te-aș bea fără măsură
Dintr-o vadră
Cioplită în lemn de salcâm,
Te-aș bea
Dintr-o oală de lut ars.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copaci azilanți
Am rămas doi copaci lângă drum,
Ne mai cad niște crengi compromise,
Se pornesc toporari de pe-acum
Să doboare păduri fără vise.
Am rămas fără muguri pe ram
Dinainte să moară copacii,
Și-am ajuns mai uscați cum eram,
Și acum ne fac vreascuri săracii.
Suntem niște copaci azilanți
Din pădurile lumii rămase,
Și am ars printre munți emigranți
Și-n tăcutele focuri din case.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Himeră
te știam până la epuizare
într-o zi eram diabolic de trist
alteori diabolic de viu
concretizam în abstract
o filosofie ipocrită
despre esența destinului în doi
într-o prăpastie
se năștea moartea unei mari iubiri
te adoram până la autoexterminare
uneori erai apatică
în lunile ploioase
alteori o himeră
între oglinzi paralele
îmi plăceau capriciile tale
și ale vremurilor
îmi plăcea tăcerea ta
de șarpe
simțeam acut nerușinarea minciunilor
ca niște lovituri de bici
pe spatele firav al destinului
ca niște palme de adio
ca niște cuvinte otrăvite
lumea se învârtea egocentric
pe degetele tale
eu te redescopeream la nesfârșit
într-o himeră
într-o constelație
bizară
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Față în față cu nimeni
îmi privesc propria înstrăinare
într-o oglindă măritoare,
parcă aș fi un prieten bun pierdut în copilărie,
alteori un dușman,
mă tracasează în interiorul pânzei mele
de păianjen
zgomotul unei societăți conflictuale
aflate în ruină,
într-un perpetuu delirium tremens,
semenii se grăbesc undeva
spre o ratare existențială
implacabilă,
generațiile se izolează
de ele însele într-un
labirint de tăceri,
mirajul vieții glisează spre trecut,
inutilitatea capătă sensuri bizare,
vorbesc tot mai des
cu o oglindă care nu mă mai
recunoaște,
față în față
cu nimeni.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veșnicie
erai de atâta vreme a mea
încât
parcă și pietrele
își pierdeau uneori
veșnicia
erai atât de demult
doar a mea
încât
certitudinea
nu mai avea consistență
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boabe cenușii de cafea
aș mai adăuga o expresie
în sintagma iubirii
neînțeleasă de tine
decât la început
când goneai cu mine spre niște
idei nepretențioase
spre niște zări fără blazon
pe niște închipuiri de cai
verzi pe pereți
mă lăsam pradă destinului tău
mă iubeai despotic și egoist
ca un tiran
propria epopee
cândva alergam pe o roată de foc
fără a mă uita
cum arde în urma mea
clipa trăită
până la sânge
acum mă învârte haotic
o moară de vânt
sub o povară imensă și grea
ca o piatră rotundă
ca o iubire
ca o inimă frântă
care îmi macină sistematic
zilele și nervii și oasele
ca pe niște boabe cenușii
de cafea
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lume fără oameni
mă duc până afară
în fiecare dimineață,
să trăiesc minciuna sfruntată
servită la micul dejun
de tot felul de formatori de opinie,
de președinți cu dinți de cămilă,
de conducători pehlivani,
de guverne trecătoare,
de moluște,
mă duc să-mi iau porția de depresie socială
în care se zbate gregar
o turmă de nevertebrate,
în fiecare dimineață sunt obligat
să mestec pe nerăsuflate
gogoșile servite pe tavă
de niște șarlatani,
în timp ce cafeaua mea
fără zahăr,
se răcește pe o masă de singurătate,
într-o lume fără oameni.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închipuire de dragoste
stropi de petale
de lună,
vise de nisip,
norii timizi risipesc negura
nedeslușită a părerii de rău,
nimic nu mai contează când
renaștem dintr-o înfiripare
a cocorilor tineri,
marea e o mătase
care așteaptă cuminte
fiorii furtunilor,
se vor deschide aripi noi
spre șoapte de fluturi albaștri,
ne vom preface în stânci de soare,
iubindu-ne incognito în mijlocul
lumii dezlănțuite,
câteodată o zi de primăvară
înseamnă cât o viață,
cât o lume necunoscută
gata să ne cuprindă
într-o închipuire
de dragoste.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vale cu lespezi
te-aș fi dus într-o vale cu lună
să împărtășim același spectru
dar erai plecată în picioarele goale
prin tainele ierbii
te-aș fi lăsat acoperită de frumusețe
dar te duceai să aluneci pe ape
să nu te mai vezi
te-aș fi părăsit într-un meandru
dar tu voiai să fugim împreună
într-o vale cu lespezi
să ne devoreze
sfârșitul
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai stai un ecou
mai stai un adio
un sunet de corn
mai stai o veghere de apus
mai stai cu mine o furtună de oameni
sau de nisip
te așteptam în inima unei insule
necunoscută încă de tine
nedescoperită încă de nebuni
nelocuită de pași
neumblată de scarabei
mai stai o taină de orizont
mai stai o eclipsă de cometă
mai stai un crepuscul
un naufragiu
un miraj
te priveam
prin ocheanul unei corăbii
prin prisma unei piramide
te strigam într-o limbă barbară
nescrisă demult
mai stai o umbră de obelisc
mai stai un muson
o legănare de catarg
un soare cu dinți
un amurg de om
te strigam într-o limbă uitată
care străbătea cândva continente
și vechiul ocean
mai stai o urmă de cearcăn
țipam primitiv dintr-o piatră
dintr-o cenușă
din inima unui șarpe
într-o limbă necunoscută pe care
nu o mai înțelegeam nici eu
mai stai un destin
te strigam ca un descreierat
înjunghiat de dor
într-o limbă moartă demult
în iluzia unui țărm
mai stai un blestem
mai stai un adio
un ecou
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarba înaltă până la sărut
doar ochii tăi
mai sfidează trecerea amurgului
prin lunete aprinse
prin sărut de ocean
mă întristezi doar când te rogi
pe marginea patului
când vuiește noaptea
la geam
cu aripi subțiri
să nu plec
să nu pleci
cu toți copacii
spre o prăpastie
de ploaie adâncă
te cunosc mai acut decât
rochia pe care o porți
dezinvolt
ridicată deasupra apelor reci
peste coapse
atunci când calci desculță
pe frunze de aer
pe nisipul din mine
peste vara fierbinte
prin văzduh
prin iarba înaltă
până la sărut
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărări în vreme
Tot mai des mângâi scoarța copacilor,
Obrazul vremii,
Îmi sunt dragi pietrele reci de pe drum,
Cerul care a căzut pe mine,
Pământul care s-a deschis și m-a înghițit,
De-atâtea ori,
Stâncile acestea care mi-au stat în cale,
Care mă împiedică mereu
Să escaladez o existență abruptă,
Cărarea înfrigurată care duce la tine.
Mângâi fina mătase a ierbii,
Florile de câmp,
Macii de pe rochia ta purtată.
Iubesc tăcerea țărânii,
Țărâna asta care mă împresoară,
Care tace când eu îi vorbesc
Din ce în ce mai des,
Care tace când o îmbrățișez,
Și îmi curge din pumni
Ca dintr-o clepsidră...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cearcăne dreptunghiulare
și totuși încă nu e frig destul,
cearcănele apar după o iarnă îndelungată,
de suferințe inerente,
cum ar fi să faci sărbătorile împreună
cu niște scaune goale,
să ciocnești cupa de șampanie între oglinzi
paralele,
să vorbești cu o fotografie din tinerețe,
să dansezi cu lupii,
să te dai cu capul de toți pereții,
se întâmplă, nu e o tragedie,
uneori e chiar o soluție inteligentă,
problema este că viața te împinge înainte de vreme
spre un orizont rece și imprevizibil,
că visele mor alunecând pe drumuri de gheață întortocheate,
că niște trepte prea vechi sunt tot mai greu de urcat,
că singura certitudine de azi
este incertitudinea zilei de mâine,
că echilibrul a devenit
noua teorie a haosului.
când an după an
niște pietre nenorocite de la picioare
te trag în jos iremediabil,
pe un povârniș la capătul căruia
se întrezărește tot mai acut
o groapă bizară,
perfect dreptunghiulară.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbră întredeschisă
lasă-mi respirarea
unui zbor
la plecare
ia pelerina de adio
ploaia ești chiar tu
lasă o umbră
întredeschisă spre
sfârșitul timpului
nu mai privi peste umăr
urmele tale sunt doar
niște cicatrici acoperite
de nisip
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oameni fără țărmuri
îți făceam cadou câte un apus în fiecare seară,
tu îmi aduceai în dar un răsărit
în fiecare zi,
uneori eram plecați prin lume să ne vindem sufletele
concretului
pentru a plăti la timp chiria
și taxa pe existență,
iubirea devenise facultativă,
îmi scriai dintr-o realitate virtuală că
doar copacii mai au coloană vertebrală
și idealul
de a ajunge aproape de cer,
cotidianul este perceput altfel
când plutești în derivă
într-o mare de oameni
fără țărmuri,
eu te așteptam la marginea netivită
a dimineții să îmi arăți cu degetul
unde începe lumea
și unde se termină certitudinea
zilei de azi,
tu îmi scriai dintr-o altă perspectivă
că trăiesc iluzia unei insule,
că doar apusurile ne-ar mai rămâne
să le privim
împreună.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara arzând
am rămas cu un gust dintr-un secol trecut
prezentul ascunde tăcut niște idei
viitor nu mai e, doar minutul acut
și-un apus infinit printre tei
erai dulce ca apa în vremea de sete
ca sărutul de plecare într-un amurg
ca strugurii negri serviți la ospețe
ca fecioara răpită pe-un murg
te-așteptam într-un veac de iluzii arzând
într-o vară în care mor toți copacii
vedeam ultima oară doi plopi fremătând
și pământul cu toți săracii
mă rugai niște umbre de păsări s-ascult
erai o vioară în trup de femeie
îmi spuneai că o vară durează mai mult
iubirea e doar o idee
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destinație bizară
aș pleca chiar azi
cu un tren oarecare
spre o destinație necunoscută
bagajul mi-ar fi doar
sufletul gol
și buzunarul plin de iluzii
aș pleca cu fantasma
unui accelerat de noapte
ca un fugar speriat de propria viață
spre orizontul unei regăsiri
mi-ar crea senzația unei finalități
destinul paralel
al liniilor de tren
care par să se întâlnească bizar
într-un punct
ca doi străini
undeva
într-un nesfârșit
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie cu văl
toamna e o femeie cu văl
cu siluetă înaltă
care ascunde profund un farmec târziu
de imortele fine
misterele tac pe buzele ei castanii
esențele vechi de ploaie matură
se preling pe mantia violacee
cu picioare
lungi
în cadența ploii
norii se grăbesc spre nedefinit
ca niște acoperișuri
trecătoare
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arșiță de iad
nopțile sunt arșițe de iad
după vara nimicitoare
tăcerile ard
iarba e tăioasă, fierbinte
măcelărește niște vise
fără cuvinte
devine acerbă iubirea
printre deșerticele umbre
fierbe ideea
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!