Sub ploi de săruturi ...

Sfidând orice lege ce ţine în frâu
Porniri pătimaşe ascunse-ndelung,
Furtunile vieţii din urmă ne-ajung
Păşind din izvoare în prundul de râu.

Tăcerile tale de mine s-au frânt
În pieptul meu sparte, sub sânul meu stâng.
Eu sunt prea sfioasă, iar tu pari nătâng,
Dar numai iubirea te ţine ne-nfrânt.

Puhoi de cuvinte dau buzna pe loc
Sub ploi de săruturi ne-având adăpost.
Mai toate-au fost spuse, mai toate n-au rost
Pe buze-amuţite, ca la ventriloc.

Răspunsuri stăteau tăinuite-n priviri.
Prin vene torente de lavă curgeau.
Doar florile unei dorinţi răsăreau,
Sub soarele blând al târziei iubiri.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără cuvinte

Dincolo de cuvinte este iubirea.
Dincolo de cuvinte poate fi
Durerea şi fericirea.
Dincolo de cuvinte este ceva sfânt,
Când sunt spuse de cineva
Cu suflet curat şi blând.
Dincolo de cuvinte rămâne un gol imens,
Dacă sunt spuse fără rost şi sens!
Dincolo de cuvinte sunt şi lacrimi de amor
Când vin dintr-o inimă plină de dor.
Căci omul fără cuvinte nu lasă nimic!
Numai o umbră tristă pe acest pământ.

poezie de Vladimir Potlog (24 februarie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea din vise ...

Un dor nebun mă-mbie s-alerg în drumul tău.
Iubita mea din vise, nu o să-ţi pară rău!
Cu ochii ca smaraldul şi chipul tău angelic,
Ţi-aş săruta şi glezna şi-obrazul feciorelnic.
Şi de-aş călca pământul, păşind pe urma ta,
Aş face-o cu sfială şi-n veci te-aş alinta.
Privind pierdut în ochii-ţi, mă tot afund în ei.
Păru-ţi bălai, iubito, are parfum de tei.
Mijlocul ca de viespe, l-am strâns cu al meu braţ.
Ţi-oi da acum arvună săruturi cu nesaţ...
Pe sânul tău pun capul; miroase-a busuioc
Nu pot să mânii soarta că n-am avut noroc.
Îţi mângâi tandru părul revărsat din agrafă.
Peceţi îi pun, săruturi, în puful de la ceafă.
Buzele tale roşii pe loc s-au dăruit.
Vezi, nu era nevoie de prea mult stăruit!
Şi tu ai prins de veste de la întâia clipă,
Că dragostea-şi întinde, pe noi, a ei aripă...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice val... un ideal

Apa curge între maluri,
Spumegând de idealuri.
Orice val, un ideal,
Doar tu îl poţi ţine în frâu,
Încălecându-l ca pe-un cal.
De ai un ţel, un scop,
Urcă la cârma bărcii,
Pornind pe drumul vieţii!
Căci ţie-n vene îţi curge sânge, nu nisip!
Şi eu aud decât un pescăruş
Plângând trecuta zi.
Apa şi valul,
Eu şi tu, mereu împreună
Trăind clipele şi iubirea
Pe acelaşi mal al apei curgătoare.
Eu cânt nepăsător cântecul zilei,
Spunându-ţi: "vâsleşte, barcagiule!"
 

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveam un şantier de vise

Aveam un şantier de vise-n gânduri.
Macheta o vedeam cu ochii minţii.
Şi aş fi asudat trăgând cu dinţii,
Făcându-mi căpătâi din pat de scânduri.

Un rost aveam, care-mi părea esenţa,
Să-mi storc fiinţa pe altarul trudei,
Sfidând şi timpul şi trădadea iudei
Şi vicii ce le-nfruntă existenţa.

Dar schelele s-au prăvălit in mine
Târând cu ele visele-mi deşarte,
Lăsându-mă cu răni printre suspine,

Lovindu-mă-n timpan cu note sparte,
Când boabe de nădejde din ciorchine,
Treceau prin ruptele năvoade-n moarte.

sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca în Sânul lui Avraam

Te-am zărit la mine-n poartă şi tiptil m-am furişat,
Spre izvorul dintre dealuri, paşii repezi ne-au purtat.

Să bei dintr-a mele palme, mâinile le fac căuş;
Tu sorbeai o picătură, aruncând priviri, ghiduş...

Eu de pe-ale tale buze, setea mi-o astâmpăram.
Ne era atât de bine, ca în Sânul lui Avraam.

Tu, sărutul ce ţi-l dasem, vrei să mi-l înapoiezi,
Câte unul de petala florilor de prin livezi...

Nu pricep cum, până-n seară, de săruturi îmbătaţi,
Se scursese-o zi întreagă şi-am rămas tot însetaţi?!

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preludiu de toamnă

este toamnă iar acum,
cerul s-a-ncărcat cu fum,
la margine de drum speriat
şi soarele s-a spânzurat.

noaptea-n zdrenţe stă pe ramuri,
vântul bate trist în geamuri,
cu trena încâlcită-n spini
se plimba toamna prin grădini.

pe braţ cu coşul darnic stând,
aduce daruri tot trecând
prin pieţe, magazine, târguri
sfidând tristeţea din amurguri.

în giulgiul zâmbetului ei,
sclipesc doar câteva scântei,
frumoase clipe de iubiri
ce nu sunt decât amintiri.

sentimentalele suspine
nu mai au farmec pentru mine,
pe luciul boltei boreale
zboară doar paserile- astrale.

şi-n zborul lor doar clipele
scuturându-şi aripele
şi timpul care ne-a mintit
trec vaşnice spre asfintit.

acuma fulgerul s-a frânt,
doar al tristeţii toamnei cânt,
şi-un soare blând cu raze reci,
îţi ies în cale pe poteci...

tăcerile de prin unghere
sunt singurele la veghere
şi cad în sufletul meu greu
ca norul peste curcubeu.

ca prometeu legat de stâncă,
cu rana-n suflete adâncă,
un vultur hrăpăreţ mă roade,
şi veşnicia-n mine scade.

voi rătăci sub alte zodii,
păzit de ierburi si de rodii,
voi lăsa ziua cea de azi
pribegilor păstori nomazi.

poezie de Ion Ionescu (15 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maşina

am încercat să urăsc apoi să iert
până la urmă m-am convins
că nu e nimic de iertat
nimic de urât
celălalt sunt eu

schimbul de priviri
atingerea ce ţine la un loc
cuvintele spuse zâmbind
pot însemna orice
la capătul căutării

acum mă cuibăresc
în maşina care încă mă iartă
cu cea mai mare viteză
simt că stau pe loc
printre stelele numărate în mine

poezie de George Avram
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate-au fost şi fi-vor trecătoare

Afară-i toamnă, ploaia-mi bate-n geamuri
Fără răgaz, cu degetele-i ude.
Se zbenguie în joacă şi se-aude,
Doar vântul ce foşneşte printre ramuri.

Eu depăn amintiri din tinereţe
Şi viaţa toată-mi văd, ca-ntr-o oglindă.
Prin faţa ochilor mi se perindă,
Clipe de bucurie şi tristeţe.

Merg pe cărări, ţinându-se de mână,
Voioase clipe, clipe de-ntristare,
Mai afundate-n greaua lor ţărână,

Că toate-au fost şi fi-vor trecătoare.
Doar ploaia ce-a ţinut o săptămână
Le-a scos, tot scotocind prin vechi sertare.

sonet de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mult prea îndrăgostită...

Au fost şi vremuri când fredonam iubirea...
Au fost şi clipe când mult o blestemam!
Lacrimi s-au unit din despărţirea
Unei iubiri la care tot speram.

Au fost şi timpuri când am atins un soare,
A cărui lumină m-a orbit...
Şi m-am lăsat purtată de chemare,
Cu tot ce am avut, am dăruit!

Au fost momente când te uram în şoaptă,
Când mă uitai în colţ şi te plimbai,
Prin colţuri de lume fără plată,
Parcă uitând de mine că m-aveai!

Au fost şi ceasuri cu prea multe oftaturi,
Din multe file ce-am rupt din calendar...
Şi-am studiat din foarte multe laturi
Ce-mi eşti, ce-ţi sunt... într-un orar.

Şi la final, din ecuaţie reiese,
Că nimeni şi nimic nu poate şti...
Ce lucruri sunt cernute şi alese
Ce le-ntregeşte, sau a le risipi.

Mult prea uimită şi aşteptând răspunsul,
Mă otrăvisem cu prea multe speranţe...
Prieten aliat mi-era doar plânsul,
Şi inima străpunsă doar de gloanţe...

Vor fi şi vremuri când voi cânta iubirea...
Şi va veni şi ceasul să zâmbesc!
Sunt ce am fost şi nu mă pierd cu firea,
Eu ştiu numai să strălucesc!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidre sparte

am lăsat în urmă clepsidre sparte
secunde nisipoase s-au scurs în infinit
mirosul nefiresc de frunze moarte
îmi aduce-aminte de tristul sfârşit.

destinul vieţii cu miros de carte
alunecă prin sânge smerit şi spăşit
am lăsat în urmă clepsidre sparte
secunde nisipoase s-au scurs în infinit.

mi-au rămas cuvintele fidele consoarte
cu gust de miere strânsă-n asfinţit
cred că poezia mă va duce departe
mărgăritarul pur a tot ce-am simţit.

am lăsat în urmă clepsidre sparte
secunde nisipoase s-au scurs în infinit.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu floare-am fost?! ...

Eşti trunchiul unui dârz copac,
Sub care-mi caut adăpost.
Eu mi-s tulpina unui mac,
Ce lângă tine-şi află rost.

Sub crengile-ţi grele de ploi
Ne vom iubi ca doi nebuni,
Flămânzi şi dornici amândoi,
Uitând de este joi, ori luni.

Când frunzele s-au veştejit
Şi umbra-ţi s-a rărit, eu tac.
Mi-e teamă că nu te-am iubit
Cât meritai şi greu mă-mpac.

C-un suflet plin, învolburat,
Uniţi pe veci de-un tainic leac,
Cât te-am iubit, am şi uitat:
Eu floare-am fost, sau un copac!?

poezie de Mihaela Banu (6 august 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă gândeam...

Tăcerile,
Tăcerile omoară primăverile,
Omoară verile
Şi cheamă iernile.
Tăcerile sunt toamne,
Însingurate şi nebune doamne.
Sunt timpul îngheţat pe coame
Cernite de mai multe drame,
Tăcerile sunt ochii goi,
Sunt plânsul scrijelit pe foi.
Tăcerile trăiesc în noi
Şi cheamă ploi
Şi mult noroi,
În noi, în voi,
tăcerea, vrerea...
dar aceea e durerea...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ea visează...
Şi cu inocenta unui copil
pluteşte...
Pluteşte cu aripi de jucărie
cu visele la vedere,
printre oameni..
In adâncurile ei se contopesc
zboruri şi ploi,
visele tale şi visele ei...
ploi de lacrimi şi ploi de stele..
Aprige si calde ploi..
Copilăreşti şi pustii
pătimaşe şi tăcute
Ploile tale şi ploile ei...
Pe toate le canta
Pe toate le tace..
Pe toate le alinta..
Şi visează..
zbor şi... ploi de viaţă dătătoare..

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să prepare o uriaşă omletă, lui Beethoven trebuia să i se prezinte pe o farfurie 10 ouă mari; înainte de a fi bătute le privea prin transparenţă, în lumină, le spărgea el însuşi şi le mirosea dacă sunt proaspete. Dacă nenorocirea făcea să se găsească vreunul care să fi mirosit a paie, atunci izbucnea un scandal. O chemare de tunet o convoca pe menajeră, care, ştiind prea bine despre ce este vorba, asculta numai cu o ureche prin uşa întredeschisă vociferările şi dojenile, retrăgându-se prudent atunci când, ca de obicei, începea bombardamentul şi ouăle, decapitate, cădeau în urma ei ca ghiulelele unei bateri bine orientate, în timp ce albuşurile şi gălbenuşurile curgeau în torente de lavă vâscoasă.

citat clasic din Ignaz von Seyfried
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne înţelegem numai din priviri

Nu cred că-a fost capriciul întâmplării
ca viaţa să ne-aducă pe acelaşi drum,
târziu, spre toamnă, când plecau cocorii
pe vechile cărări pe care trec şi-acum.

Doar din priviri am înţeles chemarea
venind fără cuvinte din adâncul tău,
cu mângâieri mai dulci decât iertarea
care-mi ştergea din gând părerile de rău.

Şi ani de-a rândul, umăr lângă umăr,
am înălţat destinul nostru către cer
ca din poveri venite fără număr
să reclădim, în doi, o lume de mister.

Iar timpul scurs în legea lui firească
ne-a modelat sub semnul noului destin
făcând ca-n suflete mereu să crească
noi armonii din provocările ce vin.

N-avem nevoie de-ntrebări prea multe,
putem să ne-nţelegem numai din priviri,
tăcerile din ochii care ştiu să-asculte
sunt legământ preasfânt al marilor iubiri.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce rost?!

Destinul meu n-a fost prea blând,
Prea mulţi în viaţă mi-au intrat,
S-au adunat în ea pe rând,
Fără măcar să fi-ntrebat.

Am încetat să mă mai plâng,
Că unii intră şi nu-ntreabă
Dar parcă tot mai mulţi se strâng
În viaţa mea, cei fără treabă.

Şi nu-ncetează să tot vină
Se-ntrec cu toţii dând năvală
Cu cât, de ei, este mai plină
Cu-atât e viaţa mea mai goală!

Numai acei ce eu i-aş vrea
Nu sunt pe-aproape când mi-e dor
Şi atunci când vin unde să stea?
Că alţii stau pe locul lor!

Unii s-au instalat în lege,
Alţii voinţa mi-o supun
Dar niciunul nu-nţelege
Că viaţa mea nu-i bun comun!

Abia putând să mai respir
De câţi se-nghesuie în ea
Mă dau deoparte şi mă mir:
Ce rost am eu în viaţa mea?!

poezie de Ion Roşca din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu...

Să nu ţipi, mi-a spus iubirea, c-am ajuns pe-a vieţii creangă
Uite, dorul cum se duce şi-apoi vine, tot aleargă
Dintr-o clipă, nasc o sută şi din sută, vine-o mie,
Doamne, lasă-mi primăvară, să mi-o cos cu drag pe ie.

C-am promis demult, demult, drumurilor mele, punte
Şi le-am străbătut pe jos şi n-am plâns că mi-ar fi multe,
Şi-am văzut crescând lăstarii şi pe câmpuri, florile
Am dormit sub cerul nopţii şi-am zâmbit cu zorile.

Să nu ţipi, zicea iubirea, când am prins-o de mijloc
Că m-aşez în sân la tine şi prin suflet mi-aflu loc,
Şi-am tăcut precum pământul, când îl ară şi-l prăşesc
Dar am învăţat că-i vară şi frumos, doar când iubesc.

Şi mai ţip aşa de drag, să mi-aud prin vise, glasul
Când alături, e iubirea şi cu mine-şi ţine pasul
Înfloresc pe crengi de măr, bucuriile, de-a valma,
Tot mai dulce-i fericirea şi mai strânsă-mi ţine palma.

Să nu ţipi mi-a spus iubirea, că mereu e primăvară
Şi se-ntorc pe rând, pe rând, gânduri bune într-o seară,
Şi-or fi verzi şi tinerele, doruri ce n-au fost trăite
Pe acelaşi ram, se întrec, primăverile-n cuvinte!

poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salt palmele-ţi, le fac aripă ...

Mă uit în ochii tăi albaştri
Şi chipu-mi văd în cei doi aştri.
Privirea ta mă înfioară
Şi înfloresc ca într-o doară.
La gura ta mă uit şi strig:
Sărută-mă că mi-este frig!
Dar tu, cu buze de copt rod,
Te uiţi mirat, ca un nerod.
Salt palmele-ţi, le fac aripă,
Le pun pe pielea mea ce ţipă...
M-atingi numai pe sânul stâng?!
O, tu, iubitul meu nătâng!
Tu nu ştii, sânul drept se strânge,
Durerea lui încet şi-o plânge.
Tot trupul meu e-o vâlvătaie
Şi-aş vrea la tine în odaie,
Să mă dezmierzi cu nerăbdare
Cu-o nesfârşită sărutare,
Din creştet până în călcâie
Că nu-i putere să amâie
Ce universu-ntreg o ştie,
Că ne-om uni în veşnicie.
Nici minte nu-i să nu-nţeleagă
Că eu m-am dăruit întreagă.
Când al tău braţ mă înfioară,
Mă simt femeie-ntâia oară...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contraste

Sunt bucurii care-ntristează,
Sunt întristări ce fericesc,
Sunt zile fără de lumină
Şi nopţi adânci ce strălucesc.

Sunt adevăruri ce doboară
Şi sunt minciuni care ridică,
Sunt împăraţi, atotputernici
Ce însă tremură de frică.

Sunt vieţi ce-au strălucit în viaţă,
Dar când s-au stins parcă n-au fost,
Palate care nu pot ţine
Cât o cocioabă adăpost.

Sunt oameni albi pe dinafară,
Dar negri în adâncul lor
Şi negri în afară, negri,
Da-n ei de-un alb strălucitor.

Sunt dulciuri ce-amărăsc ca fierea,
Dar şi amaruri ce-ndulcesc
Sunt nedreptăţi care îndreaptă,
Dreptăţi care nedreptăţesc.

Sunt multe contradicţii, multe:
Sunt uri adânci ce nasc iubiri,
Sunt suferinţi ce-aduc lumină
Şi fericiri nefericiri!...

poezie celebră de Virgil Carianopol din Elegii şi elegii (1974)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei femei ca mine

Nu e bine
Unei femei ca mine
Să-i spui prea puţine...

Ar înţelege atâtea din tăcerile tale,
Încât foarte greu ai reuşi
Să scapi de ea!

Nu e bine
Unei femei ca mine
Să-i spui prea multe...

Ar epuiza toate formele răbdării,
Şi te-ar abandona
În favoarea abstinenţei!

Nu e bine
Unei femei ca mine,
Să-i spui că o iubeşti...

Ea ştie
Că nu poate fi iubită,
Şi-ai fi... ridicol!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1980)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!