Aripi

împachetăm în containere lumea / încă o dată
ne retragem înăuntru nostru ca într-o peşteră goală
aici frica mea e o stalactită care continuă să crească până ajunge sus la tavan

privesc de sus / totul e nemişcare / totul e ură & dependenţă

ne retragem în paturile noastre albe şi moi ca în nişte vise lucide

pentru că nu mai avem aer & substanţele pe care le inhalăm
au facut să ne creasca un fel de aripi

apoi ne trezim întinşi pe asfatul fierbinte / avem braţele care se ating cu degetele

avem sufletele ca două dungi care taie strada

oricât am încerca nu putem depăşi bariera

batem din aripi & în sfârşit liniştea coboară înspre noi
doi plămâni uscaţi împachetaţi în folii/ urcaţi în containere / duşi pe un vapor
şi lăsaţi să navigheze singuri / ca pe doi copii străini abandonaţi în pădurile
încă verzi/ încă neincinerate unde

batem din aripi batem din aripi batem din aripi

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plutim amân

doi în văzduh aproape
batem din aripi fără să ne strigăm
eu te cânt tu mă chemi
apoi fiecare în tăcerea lui
a noastră
ţinem cu sfinţenie la ea
plutim în aerul po
luat cu porţia în porţii mici
mici de tot
mai dăm din aripi să ne facem mâna
din plictiseală vin bătăile de aripi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumurile noastre...

Când gropile sunt un coşmar,
Ne supărăm şi tot mai des
Noi batem drumul la primar,
În loc să-l batem... chiar pe-ales!

calambur epigramatic de Ştefan-Cornel Rodean (2009)
Adăugat de Ştefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi pestriţe...

Aripi de pui congelate sau fripte,
Prin coteţe de ouă sau date pe cripte,
Aripi de porc făgăduite-n discursuri,
Aripi de fier ce te cară-n văzduhuri....

Pe aripi de fluturi
Îmi arde stomacul,
Cu aripi de înger
Pe umeri stă dracul,
Pe aripi pufăite
Din fire-aromate
Şi bahice aripi...
... simţiri minunate!...

Când te-aud,
Când te văd
Când te simt sunt zvârlit
Pe aripi duioase ce mă fac împlinit...
Sunt tot o aripă,
Sunt tot hotărât,
Dar să nu calc smintit,
Să-mi stea aripa-n gât!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am aripi

Îmi cresc aripi către o nouă viaţă,
către un somn lin fără de uitare
către acele vise, ce azi le am
aşa cum le-am avut şi ieri
şi le mai am şi mâine...
Îmi cresc aripi, aici
lângă lăstarii timpului meu
şi vreau să zbor...,
dar voi zbura acolo unde
numai lăstarii timpului o vor şti
Îmi cresc aripi,
către o ţintă bine definită
şi chiar dacă îmi va fi greu
voi învinge..., doar
am lăstarii timpului meu
ce acum abia au răsărit.
Am aripi şi sunt abia
la începutul zborului meu
către... TOT
Am aripi!

poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Winter

iarnă înzăpezită.
când fulgii mor curg
lacrimile noastre.

*
morfină transformată în linişte
când oraşul doarme.

*
visele noastre în fractali
ajung la noi atât de aproape
încât avem impresia ca nu e niciun
drum.

*
suntem îmbrăcaţi în pietre albe
care să ne oprească frica
& să ne separe de realitate.

*
suntem coşurile ei de fum &
suntem străzile ei de fum.

*
ne ascundem în maşini şi străbatem km
pănă la punctul final *.
sfârşitul drumului şi al visului.

*
crezi că dumnezeu te iubeşte până la capăt,
dar nu.

*

noi, oamenii de fum nu avem niciodată linişte
nici măcar iarna
când totul se destramă şi totul îngheaţă
la loc.

*
nişte stele pulsând / inimile noastre
desfăcându-se în mii de bucăţi.

*
nişte fulgi
care

cad

şi cad

atingând pământul moale şi cald.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce să mai formăm noi, românii, alte valori, dacă ne batem joc atât de crunt de cele pe care le avem?

aforism de Vasile Ghica din Rezervaţie gri (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi nevăzute

Ne-am născut cu aripi nevăzute
De viaţa e grea ne putem elibera
Cu vise şi puteri nebănuite
Simţiri cereşti ce nu putem elimina

Gândul cu care putem zbura
Sufletul cu aripi poate iubi
Mirosul de el ne putem ajuta
Inima cu care putem suferi

Din suflet de înger zămisliţi
Înzestraţi cu dulcele grai
De la naştere suntem iubiţi
Omule pe toate tu le ai

Călătorim cu aripile gândul
Ajungem în locuri neumblate
Împliniri cu aripile curajului
Din aripile visului la realitate

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazul în care dispunem de o sănătate viguroasă, de care ne batem totuşi joc, avem toate şansele ca aceasta să facă să apară o boală foarte periculoasă la nivelul trupului.

citat din Gregorian Bivolaru
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epidemie

iar această încredere falsă pe care o avem în
zilele scurte de iarnă / ca o respiraţie simplă şi vie

când suntem în cutia craniană a acestui oraş
care ne scuipă de pe trotuarele lui de parcă am fi

un ficat plin de alcool / o carne albă şi moale

din care nu mai curge sânge/ doar inerţie
în drumurile noastre înspre soare şi înapoi

permutarea a avut loc/ un loc gol umplut
cu maşini şi noi pe banchetele din spate

în visele noastre
marile corporaţii au dat faliment
oraşul salivează rugina pielii mele

// rămânem în urma fricilor noastre
ca nişte rozătoare care nu mai au ce să roadă//

.

totul se întâmplă într-o secundă în care nu ştim să ne mai minţim
migraţia noastră continuă înspre zonele de acces

în care suntem puri şi lipsiţi de voinţă
ca să putem merge mai departe

ne aşezăm pe scaunele înalte de bar / lumea îşi contractă plămânii
mângâindu-ne cu braţele sale lungi / screen shot / acum

un pătrat pe ecran în care încăpem toţi / o arhivă zip
care ne descarcă pe străzi în orice moment în care
părem că nu mai suntem vii - noi şi o epidemie de frică ce urcă
pe coapsele oraşului spre gurile noastre deschise

aşteptând hrana.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi

Ma dor braţele-mi îngreunate
de povara sufletului
sătul de aşteptare.
Dorm în mine atâtea vise,
înecate în aripi de fluturi.
Zbor şi mireasma zorilor
stropite-n mir îmi dă aripi.

poezie de Ilinca Iulia Petre
Adăugat de Denisa Mitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vis ciudat...

Încă e noapte şi liniştea coboară,
Mă uit pe geam şi văd în zare lună,
M-aşez la somn şi văd chipul tău iubit
E linişte şi toată lumea a adormit.
În visul meu am aripi şi vreau să zbor,
Dar îmi pătrund adânc şoapte de dor,
Apoi sap adânc şi-ajung până la soare.
Sunt vise, covoare şi eu m-arunc în mare.
Pe-nsorita plajă apoi ne restrângem,
Cu dragostea oarbă noi oase frângem
Şi zborul ajunge pe margini de culmi,
Dar mă trezesc şi cred că sunt pe alte lumi.

poezie de Eugenia Calancea (27 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Titlul adoptiv

Nu e timp oameni
nu e timp
să le batem fraţilor la uşi
să ne arate fereastra
să le batem părinţilor obrazul
să ne arate ruşinea
să le batem copiilor palme în cuie
să ne arate linia crucii
Nu e timp fraţilor
de oameni de uşi ori ferestre
de mame ori taţi surogaţi
de copiii copiilor zestre
Nu e timp oameni
Nu e timp...
aşa că lasaţi!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orizont

Închipuie-ţi cum ar arăta un pom
care în loc de ramuri are aripi,
în loc de frunze are aripi,
în loc de flori are aripi,

aşa sunt eu acum, cu aripi
şi am toate aripile tăiate,
toate aripile,

între noi un drum neştiut,
...
toate aripile tăiate.

poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele singuratic Marin Preda

Dar te întreb eu acum: de ce totul trebuie trăit? De ce totul trebuie consumat? N-ajunge că sîntem siliţi să mîncăm? Trebuie să ne mîncăm şi sufletele? Unde scrie asta? Adică cum, nu putem păstra în sufletul nostru şi lucruri netrăite? Trebuie neapărat să înghiţim tot ce e pe lume? De ce? Ca să avem pe urmă ce vărsa în mormîntul în care o să fim băgaţi? E o veche întrebare a mea la care rămîn.. Am iubit o fată! Nu-mi ajunge? De ce trebuie alta? Şi acum ascultă: Am vrut o dată să schimb lumea! Nu-mi ajunge? De ce trebuie s-o iau de la cap şi să merg pînă în pînzele albe

citat din Ana-Maria Baltag
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi de fluturi

Cu aripi de fluturi
Leg sufletul meu
Pentru a călători
Spre steaua ce răsare
Pe valurile argintate
Ale apei ce curge în deşert.

Apoi, mulţumit de închipuire
Număr literele numelui tău
Şi ca-ntru-n joc
Îmi spun: "iese din valuri!"
Răsăritu-i în inima mea.
Aripi de fluturi se întind
Peste marea care
ÎNCEPE CU TINE.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele singuratic Marin Preda

Dar te întreb eu acum: de ce totul trebuie trăit? De ce totul trebuie consumat? N-ajunge că sîntem siliţi să mîncăm? Trebuie să ne mîncăm şi sufletele? Unde scrie asta? Adică cum, nu putem păstra în sufletul nostru şi lucruri netrăite? Trebuie neapărat să înghiţim tot ce e pe lume? De ce? Ca să avem pe urmă ce vărsa în mormîntul în care o să fim băgaţi? E o veche întrebare a mea la care rămîn.. Am iubit o fată! Nu-mi ajunge? De ce trebuie alta? Şi acum ascultă: Am vrut o dată să schimb lumea! Nu-mi ajunge? De ce trebuie s-o iau de la cap şi să merg pînă în pînzele albe

citat din Marin Preda
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt Eu???....

Sunt oare Eu... cel care vreau???
Am un soare la degetul meu???
Avem noi în noi
Mai multe firi de care nu ştim nici noi

Întâlnim oameni şi lucruri noi
Atât de plini.... Atât de goi
Aruncăm la gunoi
Cele murdare cu noroi

Ne batem cu pumnul în piept ca nişte eroi
Ne naştem... şi murim... în noi
Venim pe pământ o singură dată
Să ne facem o soartă

Bătem la câte o poartă
Şi se deschide câte o dată
Auzim şi spunem cuvântul IARTĂ
Dorim să iubim... să fim iubiţi... viaţa toată

Dar iată că nu moda e ceva perfect
Direct sau indirect... totul are efect
Timpul este trecător
Dator să fii omule, ce eşti muritor

Să fii cu toţii iubitor
Să te porţi omeneşte
Tu te fereşte a fi de vise ucigător
Omule... să fii... de tot şi toate iubitor

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lirism cu aripi

sufletul meu e un cuib de cocor
aşteaptă primăvara să se umple de aripi
iarna mea e tristă un timp răscolitor
fericire albastră te chem să te-nfiripi.

să privesc cu dorul fântânile albastre
în care doar iubirile se limpezesc
care potolesc setea căutărilor noastre
cînd visele stinghere se împlinesc.

vino primăvară pe aripi de cocori
cu florile în braţe cu muguri pe tâmple
vino încărcată cu sublime comori
în zile cu soare minuni să se întîmple.

în ploi de poveste să se scuture nori
curcubeul magic cu culori să mă umple.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzie

Spune-mi că mă iubeşti
şi voi avea aripi,
minte-mă
şi-am să încerc zborul.
Dacă este adevărat
voi zbura cu aripi de foc
în adâncimi necunoscute
încă de mine.
Spune-mi că vom zbura
cândva împreună
şi voi fi fericit
ridicându-mă
din adâncuri pe lună;
dar să nu-mi spui
că eşti doar iluzie
şi nu putem zbura,
că mă voi prăbuşi
într-o mare
de speranţe ucise

poezie de Costel Pîrlogea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

încolonaţi

plecăm la aeroport să luăm
primul avion care plea
că ar zbura spre ger
mania spre sparanghelul
încă
nescos nestrâns nebăgat
în lăzi containere depozite
stăm liniştiţi în aşteptare
să plecăm din statul fără câini
încă
stăm liniştiţi în aşteptare
suntem în căutarea fericirii
a mărcii germane devenit euro
strângem bani de pâine
încă
avem de unde cumpăra bucata
de pâine venită şi asta din vest
stând încolonaţi regulamentar

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!