
Finish
Alergam atât de repede încât
mi-a rămas un ochi în urmă
care singur m-a văzut
cum mă subțiam, -
dungă mai întâi, linie apoi...
Nobil vid străbătând nimicul
rapidă parte neexistândă
traversând moartea.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Epica magna (1978)
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viteză, poezii despre moarte sau citate de Nichita Stănescu despre moarte
Citate similare

Atât de rarul animal...
Visasem că sunt un animal singur.
Că toți cei ai mei, cei
cu ochiul galben pe spinare, ah,
pieriseră, și
singur, făr' de logodnică, pradă
îngenuncheam roțile în strălucirea
capetelor alăptate de săgeți.
Ah, tu, cuvântule, pentru nimenea spus!
Doi-trei, patru-cinci
m-au încolțit
cât mai sunt, există, este.
Sigur este,
cade soarele la apus pe el.
Să mai fiu, dar de ce?
Liniștea unui ochi galben pe spinare
și nasul umed din care răsare
verdele firului de lumină
l-aș mai ține un timp, dar de ce?
Ultimul sunt dintre cei ca mine,
dintre cei care au dat luminii sân.
Văd ochi sugând, apoi
nu mai văd nimica.
Sunt un animal atât de singur
încât, semănând cu 1, nu mai sunt...
Apoi, mă trezisem.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre zoologie
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre nas
- poezii despre logodnă
- poezii despre galben
- poezii despre existență
- poezii despre animale
- Ne poți propune o poezie de dragoste?

Eu te iubeam atât de mult, încât te uitam, crezând că faci parte din mine
citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Facerea
Eram atât de trist și atât de fericit
încât strângându-te în brațe
tot timpul îmi părea
că are câtuși de aer.
El a trecut pe lîngă mine și mi-a zis:
-Ce-mi dai ca să le tai?
-Nu-ți dau nimic, i-am zis
nu vreau să mi le taie
cătușele de aer.
El a plecat
cu ochii scoși de sub sprînceană a mirare
eu am rămas acolo
în încătușare.
Ce țară, Doamne, pentru un copil!
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Iarna de la sfârșitul lumii
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cătușe
- poezii despre tristețe
- citate de Nichita Stănescu despre tristețe
- poezii despre trecut
- citate de Nichita Stănescu despre trecut
- citate de Nichita Stănescu despre timp
- poezii despre ochi
- citate de Nichita Stănescu despre ochi
- poezii despre fericire
- citate de Nichita Stănescu despre fericire
- poezii despre copilărie
- citate de Nichita Stănescu despre copilărie

Nedreptate
De ce să auzim și de ce să avem urechi pentru auz?
Atât de păcătoși să fim noi încât să fim nevoiți
să avem
speranțe, pentru frumusețe
și pentru duioșie, ochi
și pentru alergare, picioare?
Atât de nefericiți să fim noi
încât să trebuiască să ne iubim.
Atât de nestabili să fim noi
încât să trebuiască să ne prelungim
prin naștere
tristețea noastră urâtă
și dragostea noastră înfrigurată?
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, citate de Nichita Stănescu despre iubire, poezii despre urechi, citate de Nichita Stănescu despre urechi, poezii despre picioare, citate de Nichita Stănescu despre picioare, poezii despre nefericire, poezii despre naștere, citate de Nichita Stănescu despre naștere, poezii despre frumusețe sau citate de Nichita Stănescu despre frumusețe

Parcă dormim și visăm
Parcă dormim și visăm, îmi spuse ea,
și eu am crezut-o, pentru că devenea
mai grea sau mai ușoară după voie
asemenea păsărilor în zbor.
Alergam în sus pe scările de beton
și ea ridica din îmbrățișarea mea
doi ochi lucioși, argintii,
spre un cer inventat chiar atunci.
Privirea ei topea zidurile,
îmi rănea obrajii din care
sângele-mi izbucnea spre trecut
nedureros, în cascadă.
Parcă dormim și visăm, îmi spuse ea.
Alergam în sus. Scara de beton
se sfârșise demult. Și clădirea.
Trecuserăm și de viitor. Cuvintele
rămăseseră în urmă. Și poate nici noi
nu mai eram.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre viitor, poezii despre somn, poezii despre păsări, poezii despre inventatori sau poezii despre cuvinte

Metaforele unui nobil venețian
Douăzeci de oameni traversând un pod,
Într-un sat,
Sunt douăzeci de oameni traversând douăzeci de poduri
În douăzeci de sate
Sau un om
Traversând un singur pod într-un singur sat.
Acesta este un cântec vechi
Care nu-și va declara sinele...
Douăzeci de oameni traversând un pod,
Într-un sat,
Sunt douăzeci de oameni traversând un pod
Într-un sat.
Acela nu-și va declara sinele,
Deși este cert că înseamnă...
Cizmele oamenilor tropăie
Pe lespezile podului.
Primul perete alb din sat
Se ivește printre pomii roditori.
La ce anume oare mă gândeam?
Astfel înțelesul evadează.
Primul perete alb din sat...
Pomii roditori...
poezie de Wallace Stevens
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poduri, poezii despre încălțăminte, poezii despre sat, poezii despre muzică, citate de Wallace Stevens despre muzică, poezii despre metafore, poezii despre copaci, citate de Wallace Stevens despre copaci sau poezii despre Veneția
Un singur mine
Dezbrăcați-mă!
Luați-mi mintea și trupul
Atât mi-a rămas un gol rece,
Un punct de aer, un strop de apă,
Apă ce simte,
Apă ce-și schimbă forma din real în ideal.
Dezbrăcați-mă!
Luați-mi ochii și buzele
Atât mi-a rămas un chip mut și orb
Ce prinde-n mână fiecare clipă
Și-o pipăie fără să știe ce-i.
Dezbrăcați-mă!
Luați-mi lacrima și visele
Căci tot ce am e iluzie simplă
Iluzie la viață
Ce s-adapă din suflarea mea.
Dezbrăcați-mă!
Luați-mi sufletul greu
Căci rămân un fir de nimic,
Dar vă rog nu-mi luați nimicul
Căci el surprinde un singur mine
Ce rămâne fericit.
poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre schimbare sau poezii despre idealuri

Poeziile foarte bune care sunt compuse pe o linie melodică proastă se uită iute, odată cu linia melodică; pe când o poezie proastă pe o linie melodică bună rămâne în memorie.
citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Eva

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre poezie, citate de Nichita Stănescu despre poezie sau citate despre prostie

Gând 8
Poeziile foarte bune care sunt compuse
pe o linie melodică proastă se uită iute
odată cu linia melodică. Pe când o
poezie proastă pe o linie melodică bună
rămâne în memorie.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre prostie, poezii despre gânduri sau citate de Nichita Stănescu despre gânduri

Atât de repede
Atât de repede ne vine insomnia
Brodându-ne ființe din afară.
Vrei pielea mea să-ți fie iia
Care te-mbracă, domnișoară?
Vrei tu să vreau să fii fiind
Un fel de trup de arătare
Și să te-nvăț cum ești murind
Femeie,-n pielea dumitale?
În pietre vrei, în recii fulgi,
În dulcele meu strigăt de iubire...
Stai, nu fugi, o, tu ce fugi
Călcând pe viața mea subțire.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Nichita Stănescu despre viață, poezii despre insomnie, poezii despre femei sau citate de Nichita Stănescu despre femei
Valuri și morminte
Am lăsat urme de
fiară - în istorie-
amușinând valuri și morminte,
certată cu pământul
și cu apele mării:
cu bunul pământ, primitor de semințe și corpuri,
cu bolțile fluide ale mării,
cu tunelurile ei care duc în adâncuri...
Și-atunci, am blestemat pământul,
plin de strămoși,
dar, mai ales, am blestemat
bunul val al mării, edificiul ei fluid,
înfrățit
cu trupul purificat
al înecatului!
Am fost certată cu pământul, cu apa...
cu stihiile aerului nu;
mi-au rămas - drept mângâiere
pentru mult, mut timp...
Și mă miram...
Și m-am mirat - îndelung
de necurmatul alint al
leagănului zbuciumat al cerului,
botezat cu apă, botezat cu
pământ și
botezat cu focul (care nu,
nu mi-a luat niciodată
mai nimic)...
O vreme am ținut minte
ura mea precară...
Pe urmă am uitat...
Și, la urmă de tot, mi-a adus aminte...
Rănile vechi și suspinele vechi
mureau singure,
fantomatic migrând,
se pare,
pe urmele fiarelor ca mine,
ca o mireasmă de fiară,
traversând, la apus,
mormintele, spre păduri...
Uitarea mea
s-a împărțit
între
morminte
de pământ și
morminte de
apă...
uitare
neîmpăcată,
uitată...
Și-o parte din mine - o parte
ca un
parfum -
a rămas (mult) în urma
gândurilor,
a rămas în urma
durerii,
să scrie singură,
cu pași sălbatic ritmați,
istoria bunului val al înecatului...
Și duhul suspinelor
se plimba pe deasupra apelor,
singur, în nopți sau
în zile deșarte,
fără de mine...
Pe urmă mi-am amintit totul
ca să pot să cânt...
poezie de Dana F. Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre botez, poezii despre apă, poezii despre zile, poezii despre ritm, poezii despre păduri, poezii despre plimbare sau poezii despre noapte

Totul e simplu, atât de simplu, încât devine de neînțeles.
citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre devenire sau citate de Nichita Stănescu despre devenire

Lumina nervoasa
N-ai nevoie de ochi
ca sa vezi lumina nervoasa.
Nu te agata de streangul vietii,
stai bland, caci nasterea trece repede in moarte,
atata doara ca amintirea
incepe sa miroasa a hoit;-
iat tu, care tu, de fapt?
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Nichita Stănescu despre lumină, poezii despre amintiri sau citate de Nichita Stănescu despre amintiri
Clipa ce mi-a rămas,
De clipa ce mi-a rămas mă leg,
Și-o împart în atomi azurii,
Încercând astăzi să-ncheg,
Din gândurile fluide, timpurii.
Cu clipa ce mi-a rămas,
Încă descopăr comori,
Pe lângă care treceam uneori,
Și nu le-auzeam al lor glas.
Clipa ce mi-a rămas îmi este destin,
Și nu pentru mine o țin,
Ci o preschimb în raze de mai,
Să las moștenire o parte de rai!
În clipa ce mi-a rămas, mă dezleg
de trecut, îmi liniștesc ape,
Și consimt să fiu tot mai aproape,
De neîmpărțitul și suveranul întreg!
La umbra clipei ce mi-a rămas,
Voi face târziu un popas,
Să-mi odihnesc anii grei,
Și să mă bucur cu ai mei.
poezie de Gheorghe Alionte (7 decembrie 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre odihnă, poezii despre moștenire, poezii despre comori sau poezii despre bucurie

Cel care e singur în el însuși este însoțit.
citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

- Stănescu, Nichita
- Nichita Stănescu este cel mai frumos sentiment al României Mari.
definiție aforistică de Costel Zăgan din Inventeme (12 decembrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre frumusețe, aforisme despre România sau aforisme despre Nichita Stănescu
L-am rugat
pe nichita stănescu să mă lase
în locul lui în poezia românească
și nu s-a supărat pe versul meu
nescris din motive obiective
nu s-a arătat deranjat de poeziile
scrise de urmașii urmașilor lui
cu creionul ascuțit pe retina
cititorilor înfometați de nichita
l-am rugat pe nichita stănescu
să privească în ochii mei noua
poezie ca ultima speranță
pentru tinerii care se vor naște
cu stiloul în mână
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre tinerețe, poezii despre supărare, poezii despre România sau poezii despre Nichita Stănescu

Lecția de zbor
Mai întâi îți strângi umerii,
mai apoi te înalți pe vârful picioarelor,
închizi ochii
refuzi auzul.
Îți spui în sine:
acum voi zbura.
Apoi zici:
Zbor
Și acesta e zborul.
Îți strângi umerii
cum se strâng râurile într-un singur fluviu.
Îți închizi ochii
cum închid norii câmpia.
Te-nalți pe vârful picioarelor
cum se înalță piramida pe nisip.
Refuzi auzul,
auzul unui singur secol,
și-apoi îți spui în sinea ta:
acum voi zbura
de la naștere spre moarte.
După aceea zici:
Zbor
Și acesta e timpul.
Îți strângi râurile
cum strângi umerii
te înalți pe behăitul caprelor
Zici: Nevermore.
Și apoi:
fâlf
dai din aripile altcuiva;
și apoi
ești el,
iar el
este pururi altcineva.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre râuri, poezii despre oi, poezii despre nori, poezii despre nisip sau lecții de engleză

Adio, copilărie
Adio, copilărie!
Azi am împlinit 76 de ani.
Nici nu știu cum au trecut,
Nici nu știu când am crescut.
Mai întâi mi-au crescut ochii,
Apoi pantalonii,
Mi-a crescut curiozitatea,
Și apoi dorința,
După aceea,
Mi-a mijit mustața,
Și, o vreme, mi-a crescut
Știința de carte.
Apoi mi-a crescut familia,
Experiența,
Salariul tarifar
Și concediul de odihnă,
Pe urmă mi-a crescut,
Pofta de avere,
Intoleranța,
Și tensiunea arterială,
A apărut apoi teama,
De a trece strada,
Și au crescut petele albe,
Din întunericul nopților.
Și astfel,
Fără să prind de veste,
Azi am împlinit 76 de ani.
Adio, copilărie!
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre salariu, poezii despre poftă, poezii despre mustață sau poezii despre intoleranță

În timp
Totuși, eu am văzut o pasăre
care a ouat în timp ce zbura...
Totuși, eu am văzut un om plângând
în timp ce râdea...
Totuși, eu am văzut o piatră
în timp ce era...
poezie celebră de Nichita Stănescu din Belgradul în Cinci Prieteni
Adăugat de Eva

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Nichita Stănescu despre zbor sau citate de Nichita Stănescu despre păsări