Angelica Ioanovici

Se poate

Se poate spune c-am jucat
Într-o miraculoasă piesă,
Deși încă purtam o lesă,
A fost un rol adevărat.

Tu îi spuneai încet hipnoză
Pe o durată mărginită
Și mă priveai ca pe-o ispită,
Dar nu eram decât o poză.

Povestea-aceasta limitată,
În timp, în spațiu și decor
E consecința unui dor
Amestecat cu niciodată.

Plătim un cost esențial
Și-n toată nebunia noastră
N-am mai rămas nicio fereastră,
Se poate spune... la final.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Angelica Ioanovici

Trimite-mi o zi

Trimite-mi o zi în care să vin,
O zi din lumești calendare
Pe unde iubirea nu moare
Și este un vers din destin.

Trimite-mi o poartă prin care să trec
Ușor ca-ntr-o veche poemă,
Să-mi pun din iubiri diademă
Și șal de lumini, mitul grec.

Deschide-mi încet o fereastră,
Va fi între spațiu și timp
Și zeii vor scrie-n Olimp,
Legende cu dragostea noastră.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Blaga spune undeva că viața nu e niciodată un roman, ci tangenta la nenumărate romane. În același fel se poate spune că starea presupus normală nu este decât tangenta la nenumărate stări psihotice definitive, care nici ele nu sunt altceva decât ancorarea într-o singură atitudine. Când tangenta se oprește la un stadiu unic, începe nebunia.

în Mituri căzute (Din jurnalul unui psihiatru) (1999)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Angelica Ioanovici

Pe timp

Pe timp se așezau cuvinte,
Într-un târziu am înțeles
Că nu eram decât un stres,
Castană-amară și fierbinte.

Pe timp se așterneau plecări
Ce îngânau aceeași strofă,
Dintr-o uitare limitrofă
Și coboram nepuse scări.

Prin timp nu-nțelegeam ce spui,
Părea un fel de aiureală,
Într-o secundă de cerneală,
Din călimara nimănui.

Iar roțile descrise ieri,
Se învârteau a resemnare,
Prin certitudinea ce doare.
Era un timp spre nicăieri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Îmi ești... ești fragă...

nu spune nimic dragă, n-a fost să fie,
nu spune nimic, n-a fost iubire,
a fost din noi melancolie,
a fost un ceas, de rătăcire

nu spune nimic dragă, mi-ai fost dragă
și-acum îmi ești iubirea toată,
nu spune nimic, e marțea neagră,
te simt doar eu, tu, niciodată

nu spune nimic, dragă, îți știu privirea
când cheamă sub gene toată sclipirea,
nu spune nimic, lasă tăcerea
cu liniștea ei să stingă fierea

nu spune nimic, dragă, te rog, nu spune
și-așa sunt ars de multe glume,
nu spune nimic, mai bine pune
paharul cu vin, dulce s-adune

nu spune nimic, draga mea dragă,
nu vreau să știe lumea întreagă,
nu spune nimic, iubire dragă,
dragă mi-ai fost, îmi ești... ești fragă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un intelectual adevărat niciodată nu va spune: "Prost ai fost, prost ai rămas", ci va spune: "Timpul nu are putere asupra ta!"

autor necunoscut/anonim
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angelica Ioanovici

Că uneori

Că uneori încă-ți mai scriu
Nu e decât un obicei,
Un gest făcut fără temei
Pe un târâm deja pustiu.

Că uneori încă deschid
O poartă foarte ruginită,
Cu o poemă rătăcită,
Îți va părea cumva stupid.

Că uneori încă visez
Nu e decât o întâmplare,
Am fost o clipă trecătoare,
Un pas în valsul vienez.

Îmi pari distant ca un străin
Și rece ca un sloi de gheață,
Dar undeva într-o prefață
Încă există cer senin.

Mi se întâmplă să plusez
Cu versuri neconvingătoare,
Ce stau ascunse în sertare
Și uneori încă valsez.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton trist

Distribuie

Floarea de iasomie

florile de iasomie s-au trecut
și numai culoarea ochilor tăi
mi-a rămas în venele albastre
ce poate fi un gard îmi spuneai
distanța de la suflet la suflet
poate de aceea zborul fiecărei clipe
mi se părea mai scurt
viața din ape a urcat pe uscat
ca în cele din urmă să se intoarcă în ape
am înțeles că nu suntem decât
o umbră și încă o umbră
deși umbra ta era un poem fără cuvinte
eu am rămas pământ
veșnic nelipsit de la întâlnire

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Concentrat de engleza - Clasa 7" de Cristina Rusu este disponibilă pentru comandă online la numai 10.00 lei.
Oana Frențescu

Eram

eram într-o zonă gri
tu tot nu plecasei
aici e țărmul iubirii spuneai
și luna dicta un murmur de lună
alunecau printre noi capcane de aer
cădeau amintiri de pe acoperiș
senzații de adio se zbăteau printre frunze
și noi încă eram ținându-ne de mână
sau poate ne gândeam
la o vreme din urmă
eram într-o zonă gri
spuneau nu vă treziți
lăsați copacii să doarmă
se moare circular cu o talpă afară

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pergament

Am rămas într-o lacrimă verde
pe când eram cu Dumnezeu
în brațe.

Ea mă lăsase demult
la marginea unei livezi
fără de fructe din care oamenii plecau în stoluri mari
și se prefăceau în curcubeu
până unde ne vedeau ochii
și ne treceau crestele

ca dinții fierăstrăului Timp
ori ca și cum nici n-am fi fost decât
într-o lume a noastră fără de sine
mare cât Soarele și Luna și tot ce-ar fi putut să existe
de la Facere și care acum
se strângea încet într-un punct
cât o lacrimă verde,
cât Pământul cel mic,

Iartă-mă, Doamne!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

N-am numărat fericirea

N-am numărat niciodată pașii pe care i-am făcut
Pe calea către Puritate...
Și nu știu dacă vor fi fost suficienți!
Dar am avut grijă ca, fiecare din ei să ocolească noroiul!
Nici numărul treptelor pe care le-am urcat
Pentru adorarea Supremației, nu m-a interesat...
E posibil, să nu fi zăbovit, îndeajuns!
Dar știu că, pe fiecare din ele, am lăsat o fărâmă din mine!

N-am numărat niciodată slovele pe care le-am găsit
În căutarea Luminii...
Probabil, nu voi ajunge niciodată la înțelepțire!
Dar știu precis că, niciun gând nu mi-a rămas în întuneric!
Nici vorbelor pe care le voi fi rostit
În contul Frumuseții nu le voi fi ținut seama...
Poate le-am spus de prea puține ori!
Dar știu că, pe cele mai bune, nu le-am rostit încă!

N-am numărat niciodată zâmbetele pe care le-am dăruit
Pentru împlinirea iubirii...
Unele nu vor fi fost reușite, din cauza propriei dureri!
Dar știu că, pe cele mai convingătoare, nu le-am dăruit, încă!
Nici drumurile pe care le voi fi străbătut
De dragul Dreptății și Binelui, nu le voi fi memorat...
Poate voi fi mers prea repede, ori prea încet!
Dar pe ultimul, musai să alerg, ca să ajung la timp!

N-am numărat niciodată răsăriturile, diminețile, amiezile
Din călătoria mea pe Pământ...
Sigur, am irosit mult mai multe decât am putut agonisi!
Dar vreau ca, apusul să mă găsească în tumultul trudei!
Nici de numărul zilelor în care am îngenunchiat
Pentru a mulțumi Fericirii, nu m-am învrednicit...
Poate Spațiul și Timpul nu-mi vor fi fost îndeajuns!
Dar în fiece noapte slăvesc cerul, dăruit de Tatăl Însuși!

poezie de (18 iulie 2014)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare plăcută, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Zic si eu...

Noi daci am fost și suntem încă
Și vom fi neam de neamul nost,
Pe veci aici precum o stâncă,
Căci neamul ăsta n-are cost;

Că nu mai suntem ca-nainte
Cu-același spirit de-avanpost,
Așa o fi și-o spun cuminte,
C-am adoptat un regim prost!...

Sunt conștient de lumea asta,
Care nu crede cum am fost,
Nici eu nu cred treaba cu coasta
Din ea făcându-ne un rost...

Totuși prefer să-mi apăr țeasta,
C-am devenit puțin anost,
Susțin răzbit, cu asta-basta,
Că țara mea mi-e adăpost!...

A fost un stih cu politețe,
Nu doar m-am jucat cu rima,
Și zic și eu, cu-acuratețe
Tu țara mea, ai toată stima!...

poezie de (28 februarie 2016)
Adăugat de Vasile ZamolxeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Angelica Ioanovici

Te aștept cu dor

Într-o zi senină poate se vor șterge
De la sine, simplu, sensuri interzise
Și un dor nebun spre apus va merge
Regăsind acorduri prin poeme scrise.

De la o fereastră cineva întreabă
- Ce înseamnă totuși "te aștept cu dor"?
Apoi se retrage cu un fel de grabă,
Necontând răspunsul din exterior.

Într-o altă zi, într-un alt palat,
O nădejde-albastră cântă la clavir
Dorul se așează trist și nechemat
Și răstoarnă vraja vechiului potir.

Într-o zi senină, undeva departe
Cineva va scrie pur întâmplător,
Pe o întristare pusă într-o carte,
"Te aștept de-o viață, te aștept cu dor".

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Karl Popper

Cunoașterea noastră nu poate fi decât limitată, în timp ce ignoranța trebuie să fie în mod necesar infinită.

citat clasic din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

Speranță

Am plutit și am tot plutit pe marea pustie,
Și zile-n șir n-am văzut decât apa verde-argintie.
În cele din urmă am zărit în peisajul posac și-auster
O line confuză în golul dintre talazurile mari și cer,

Care-a crescut și-a tot crescut luând, ușor-ușor,
Forma unui golf, a unui grind, a unui pripor;
Apoi dealuri și vâlcele, râuri, păduri și tarlale,
Turnuri și-acoperișuri, sate și mahalale.

Și m-am gândit, "Într-o zi voi ridica velele încă o dată
Și voi pluti pe o mare mai pustie și mai înnegurată
Decât a fost vreodată asta, și-n golul dintre cer
Și talazurile mari voi vedea cum apare, sper,

Un alt pământ – în acel pustiu și în acea singurătate;
Cum să spun? O altă lume. Poate – poate – poate!"

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton ponderat

Distribuie

Ce poate fi mai trist...

ce poate fi mai trist în lumea asta
decât să vezi
cum lumina din ochii unui copil
se stinge încet încet
până devine amintire
că jocul a rămas neterminat
iar eu am fost mut
la nedumerirea lui

faceți liniște

o liniște atât de mare
încât
doar fulgii de zăpadă care cad
peste pustiul alb
să-mi spargă timpanele

poezie de
Adăugat de George IonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Dacă ești modest, se spune că n-ai făcut nicio ispravă. Dacă ești strălucit, se spune că ești orgolios. Dacă ești pios, se spune că ești ipocrit. Dacă ești puternic, se spune că ești despot. Dacă ești tăcut, se spune că ești ciudat. Dacă ești blând, se spune că ești lingușitor. Dacă ești perseverent, se spune că ești încăpățânat. Există oare vreo calitate ce nu poate fi tendențios interpretată?

proverbe sanscrite
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Voce: Michelle Rosenberg
Luis Bunuel

În orice societate, artistul are o responsabilitate. Impresia sa e evident limitată și niciun pictor sau scriitor nu poate schimba lumea. Ei pot însă încerca să păstreze non-conformismul în viață. Datorită lor, cei puternici nu vor putea spune niciodată că toată lumea este de acord cu actele lor. Acea mică diferență e importantă.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.ro. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Angelica Ioanovici

Perspectivă

La tine vine primăvara,
La mine toamna se încruntă,
Hai să furăm din ere vara
Deși e oarecum înfrântă.

La tine este iarăși soare,
La mine a-nceput să plouă,
Mă uit spre depărtarea care
Și-a pus un zâmbet frânt în două.

La tine este prea devreme,
La mine pare-a fi urgent,
Ne-mpiedicăm de-aceleași teme
Și viața e în faliment.

Pare c-a fost cândva demult
Iubirea noastră decisivă,
Iar timpul hârâie ocult,
La mine nicio perspectivă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Valeriu Cercel

E ușor a scrie versuri...

V-o spun, fără bășcălie:
E-un talent, și-asta pe bune,
Cine versuri poate scrie
Când nimic nu are-a spune!

De vreo lună și jumate,
Nici o strofă chiar n-am scris,
Rime am, și pix, de toate,
Ce nu am... nimic de zis,

Însă azi, veni de sus
Parcă o hemoragie
De catrene ce le-am pus
Într-o mică poezie;

Acum, de rimat, rima
Poezia mea vioaie,
Însă mama de-o citea
Nu scăpam fără bătaie,

Dar ce-am zis, că la derută
S-o tromit la un ziar,
Curios cam câți la sută
Mă vor înjura măcar,

Ori să-mi spună cel puțin
Să mă las, nene, de scris,
Plini de draci și de venin
Că-n poem nimic n-am zis;

Iată dar c-am fost șocat,
Versurile mele-apoase,
Criticii le-au comentat,
Parcă se înviorase:

Ce metafore, culoare,
Ce imagini paralele,
Ce condei, ce-ndemânare,
(Și-asta pusă-n ghilimele)

Ce aprecieri, ce stimă,
Viața-mi devenise roză,
Una mi-a cerut, sublimă,
Să-i trimit chiar și o poză,

Fi'ndcă, fără modestie,
E-un talent, și-asta pe bune,
Cine poate versuri scrie
Când nimic nu are-a spune!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton amuzant

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Dacă cineva își dă toată osteneala și câștigă douăzeci de mii de lire sterline pe an, se poate spune că are destul, fiindcă își dă toată osteneala. Dacă, însă, acel cineva ar fi în stare să câștige o sută de mii pe an și nu câștigă decât douăzeci de mii, se poate spune că e un ratat, întrucât nu-și valorifică întregul potențial, menținându-și "ștacheta" prea jos, ba chiar bătându-și joc de calitățile cu care a fost înzestrat. Nu suma în sine este importantă - ceea ce contează este valorificarea acestor calități.

în Născut pentru succes
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook