Poveste

nu pot să-ţi spun
că mi-este bine
nici rău nu simt
când mestec în colivă
am gura arsă de neghină
şi parcă-aud, chiar văd
cum curge râul
în umbra caldă a poveştii

altfel, aici
e totul cum a fost...

poveste

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cosmogonică

dacă nu te-aş iubi
totul ar fi o banală poveste

priveşte sălbăticiunea ochilor mei

taci şi ascultă sângele ce curge din pietre

el singur se oferă infinitului

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând mort

Mi-e aşa şi-aşa se pare
Mi-e aşa indiferent
Mi-e cum e la orişicare
Când le e timpul absent

Mi-e mai bine de o oră
Mă simt altfel de atunci
Aş putea să joc şi-o horă
Dar cu cine printre cruci

Mi-este osul stâng mai bine
Şi pe dreptul nu îl simt
Simt doar recele în mine
Şi căldura din pământ

Mi-e aşa şi-aşa se pare
Aşa-mi place să mă mint
Arde sus o lumânare
Pâlpâie peste mormânt

Mi-e o linişte de toate
Nu aud nimic nicicând
Nici chiar clopotele sparte
Sigur bat din când în când

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

de când ai plecat
s-au schimbat multe aici
glicina s-a urcat agresiv
pe ţeava de gaze
a rupt fără milă burlanul
iar ploaia îmi cade-n odaie
căţeii sunt bine a murit foxy
sunt sigură ea a ajuns lângă tine
două galaxii mai încolo
dani s-a măritat a fost o nuntă frumoasă
pe ponton n-a venit niciun preot
cică n-avea derogare să oficieze
aşa eveniment în ziua de înălţare a crucii
în fine m-am tuns scurt
până la limita minimă a durerii
dar nu contează
am oareşce îndoieli când privesc înspre cer
şi-mi pare a fi cu o clipire de gene aproape
altfel suntem bine izolaţi în adn
ştii tu ce vreau să spun
pe aici circulă zvonul cum că
un inamic ucigaş se plimbă liber pe străzi
ce bine că-mi eşti când din adânc
latră un câine şi mie îmi pare ca sunt
o vagă părere

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu ştiu cum de iubeşti
urma ştearsă de ultima ploaie
căzută pe gura fântânii
dependentă de iarbă

nu ştiu cum poţi să iubeşti
gura arsă a femeii cu o mie de feţe
dragul meu
bat nopţi cu ninsori viscolite
lângă poarta rămasă deschisă mereu
dragul meu
chiar nu mi-e foame de vreun adevăr
îmi este doar sete de absolut
şi timpul rămas joc de puzzle
transformă-l tu în lacrima ce cade
secundă-n cadranul din cer

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roata

ai mei levitau între lumi
când mayaşii îşi duceau
morţii cu targa
să-i îngroape în pietre
sau să-i ardă pe rug
nici ei, nici ai mei nu ştiau
cât de caldă este zăpada
frământată în pumn

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

după un timp
nu va mai fi timp
pentru noi
tu vei pleca
pe lungul drum
al îngerilor
eu voi rămâne lângă far
să îl aştept pe dumnezeu

după alt timp
când chiar şi timpul va muri
eu tot aici voi fi
să-ţi fiu şi să îmi fii
aceeaşi umbră din oglindă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul care curge

Brazii îşi arată măreţia, râul defilează printre ei,
Aburii descoperă magia pietrelor statornice-n temei.
De mult timp aici vin martor cheie, un tărâm străbunii-au făurit,
Mult răgaz şi linişte să-mi deie Creatorul Lumii, iscusit.

Timpul trece şi umple de viaţă un ţinut clădit cu dibăcie,
Plin de soare, muncă şi verdeaţă: un popor născut din hărnicie.
Se prăvale dinspre munte boarea peste deal şi rodnice vâlcele,
Unde neamul meu găsi candoarea şi-unde curge râul vieţii mele.

Prin prundiş sau grohotiş trăiră, frunţile le-au fost mereu cărunte,
Cei viteji aici se prăpădiră... iar din oase-am ridicat un munte.
Sfinţit meleag dorit de Dumnezeu... pe frunte i-am simţit vâltoarea,
Căci râul care curge sunt chiar eu, tumultuos i-am dat răcoarea.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nimeni nu mă aşteaptă aici
în coliba asta uitată din inima
pădurii de însuşi Dumnezeu
lupii au plecat spre siberii
cu gheaţa subţire
urşii migrează-n urban
şi corbii se duc din înalt în înalt
tot mai vitregă îmi este pădurea
aduc din oraş un coş cu flori de mucava
si-o pizza congelată
nu că mi-ar fi foame de ceva
că am uitat demult mirosul pâinii coapte
pe o vatră
nici sete
nu simt în decorul acesta desprins
din rama unui tablou pictat de un nebun
pe-o pânză cu penumbre
şi ce simt venind aici
vă spun că e un dor care mă sfâşie
de tot ce am crezut că sunt
doar linii drepte cu fruntea înfiptă în cer

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

aproape că mor
deşi
nu ştiu cum e să mor
de-atâta frumuseţe
îţi spun ţie
stâncă rămasă
ce îmi veghezi somnul
ţie îţi spun
ca şi cum am fi
două bune prietene
una cu gâtul prea lung
ce visează în ape adânci
şi eu
o altfel de fiinţă
cu gâtul retezat de eşafod
în adâncuri de sare şi cimbru
din cer
ţie îţi spun
piatră
eu n-o să mor niciodată
pentru că sunt aidoma ţie

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mi-e bine
în haina ce-o port
moştenire

mamă

nici nu ştii
cât de bine mă simt
când strâng pe trupu-mi plăpând
oasele tale şi alor tăi

într-o banală noapte de toamnă
oasele voastre îmi sunt scut
şi funie legănată de vânt
sângele în care mă scald

mamă

aproape amorf

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

eu nu cunosc
o altfel de sete
decât burniţa ce cade
când totul arde
scântei încrustate
în colbul luminii
eu îmi doresc să beau
din setea pietrelor
altă lumină
e vară sau iarnă
habar nu am
căci mă dezic de ispită

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul

Lângă râul acesta am crescut,
lîngă râul acesta am descoperit copacii
şi adâncimea pădurii, lângă râul acesta
am învăţat pentru totdeauna mirosul apei.

Primii oameni pe acest râu i-am văzut,
cu feţele arse de soare, cu plutele lor din
trunchiuri, cu acele cufere împletite din răchită,
în care n-am ştiut niciodată ce duceau.
Omul îmbrăcat în cămaşă largă şi lungă ca o
rasă preoţească, ce şi-a întins braţele înspre
răsărit şi apus în apele acestui râu s-a înfipt
ca o cruce mare şi albă. Pe malul acestui râu
număram cocorii sub primele frunze
ale toamnei.

Eram copii, încă nu ştiam că aici nu este
nici un ecou, că tot ce vorbim dispare pentru
totdeauna, se topeşte în vuietul surd al apei
ca într-o vată lichidă ce nu întoarce nimic înapoi,
nici râs, nici plâns, nici ţipăt, nici şoaptă, nici
cântec.

Râul acesta ne-a legănat iubirea, el este chiar
viaţa noastră, chiar iubirea noastră; nu ştim
de unde izvorăşte şi unde se termină,
dar care curge, curge fără sfârşit.

Pe gleznele noastre urcă lin valurile calde
ale amurgului...

poezie de Dragoş Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste

a fost odată o lume
a mugurilor albi
ce ţin în ei captive
ploile

sub bolta unei vieţi
topesc începuturile

mă învelesc absentă
cu dunga orizontului
şi adorm pe partea zimţată
a calotei de gheaţă

dincolo de ceea ce simt
dar nu ştiu şi nu văd
renaşte în mine
o plăpândă speranţă

revin ploile!

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

îmi erai cer indecis
eu nu ştiam dacă sărut
talpa ta
sau umbra prelinsă în iarbă
desculta
umbra mea inafara
pasilor tai descalcati
aruncati peste fantani
secate
da
umbra mea semana
cu pielea de şarpe

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

chiar dacă nu a mai
nins aici de câteva milenii
Dumnezeu spune:
gata
şi vântul aduce zăpada...

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercul marin

teamă sau milă
la şaizeci de grade

salinitate

primul meu rol
a fost căderea
între far şi sextant
cu un scop definit
ca să-nţeleg
ultimul act
jucat aproape de final
prăbuşirea
în altfel de durere
pe drumuri clădite
în trupuri de scoici mamut

aplaudă azi
prestaţia mea
cum a fost
apa care mă naşte
singurul spectator onest

şi totul se-nchide
dispare şi zarea
rămâne doar cercul
şi sarea

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ce bine este aici,
numai lapte si miere
se pogoară din cer
peste sufletul meu.
De-atâta bunăstare,
mă tem, să nu fac diabet.

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de iubire

O poveste aş dori să-ţi spun
o poveste frumoasă, de-adormit copiii,
fără Feţi-Frunoşi şi Zmei,
ci o poveste simplă de iubire.

Sunt poveşti ce le-am uitat de mult,
altele nu se pot spune,
poveşti fără sfârşit şi început,
iubirea, doar iubire şi iubire.

Dragostea cu miros de fân
Când mugurul dădea în floare,
am să-ţi spun de ce a plâns
în povestea cu foi albe.

poezie de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin ochii mei

Prin ochii mei
viitorul devine trecut.
Ce dovadă că eu sunt prezentul mai trebuie?
Lumina care îmi inundă ochii,
se pierde în adâncul sufletului meu:
nimic mai cald, nimic mai rece,
nici ploaia de vară ce repede trece
nu capătă altă formă,
alta decât cea pe care eu vreau sa i-o dau!

Închid ochii,
nimic mai există!
Printre scântei, în sinapse, se naşte un gând:
că totul meu este, crescând asimptotic,
limitat de al meu crezământ -
doar ceea ce se poate cuprinde
la umbra acestui suflet sărac.
Ostenită, se aşază ideea
că totul imită ceea ce eu am visat,
nimic mai concret, nimic mai abstract!

Chiar şi lumina
simt cu mă roagă să o trăiesc:
să-mi fie milă, să am de grijă
din ce în ce mai rar să clipesc,
căci pleoapele mele îi sunt călăul
şi o strivesc!
Mai curată, mai vie, mai caldă,
sărmana, cum să existe altfel în noapte,
altfel decât eu o pot imagina?

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt pată de mov
Din trupul glicinei
Tăiată
De cei ce mi-au fost
Mentori
Ea va rămâne pe veci
Altfel de primăvară
Eu o să fiu
Minusculă pată de sânge
Din movul ucis
De brume târzii
Când ei
Mentorii mei
Aprind lumânări parfumate

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!