Daniel Vișan-Dimitriu

Drumul pașilor de ani

Călătoream prin timp cu pași de ani,
Plecând din azi și toată lumea lui
Ca un descânt în fumul de șamani,
Ca un regret din țărmul nimănui.

Mă adânceam în timpuri de-altădată,
În ani de tinerețe, străbătând
Același drum ce se oprea îndată
La clipa cu "adorm cu tine-n gând".

Iar pașii mei, când mulți, când mai puțini,
Te întâlneau și se opreau acolo,
Întregul dor voind să le alini,
Vestală, tu, slujită de Apolo.

Olimpul nostru-n suflete era,
Și-l parcurgeam ținându-ne de mână;
Privindu-te, știam c-o altă stea,
În locul tău, nu-mi poate fi stăpână.

Iubirea noastră a ajuns să fie,
În lungul drum al pașilor de ani,
Nemaivăzuta noastră bogăție,
Ce strălucește-n inimi de-artizani.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Elena Bulancea

Îmbătrânim...!?
Îmbătrânim stimată doamnă
Dusă-ia noastră tinerețe,
Cu pași timizi, mergem prin toamnă
Ce crudă este roata vieții...

Parcă mai ieri noi ne plimbam
Prin parc, de mână amândoi
Și din nimic ne bucuram
Nu ne păsa de vânt, de ploi

Mă uit la tine, doamna mea
Și te văd parcă mai frumoasă
Să te cuprind în brațe aș vrea
De gura lumii, zău nu-mi pasă.

Pe drumul vieții am înfruntat
Și rău și bine, împrenă
Cu capul sus, și nu plecat
Mereu ținându-ne de mână.

"""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""""
Îmbătrinim stimate domn
Și ne uităm tăcuți în urmă,
Pe umeri noi ani mulți purtăm
Și poate mulți or să ne-o spună...

Dar ce contează a lor părere
Când inima tânără este?
Nu vrea, nu poate să renunțe
Chiar dacă lumea se sfârșește...

Și știi de ce, stimate domn?
E încă tânără... IUBEȘTE!

în Personală
Adăugat de Elena BulanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Salcâmul nimănui

Erau pe deal copaci destui,
Dar unul, cel al nimănui,
Foșnea din frunze cu-nțeles
Când mă rupeam de-un drum de șes.

Se întâmpla atât de rar,
Încât mă întrebam: "El chiar
Își amintește mersul meu
Ori chipul? Știe că sunt eu?"

Sunt ani de când n-am mai trecut
Prin locuri care mi-au plăcut
Și-au fost, în tinerețea mea,
Decor spre ce mă atrăgea.

Mă-ntreb și-acum, pe-același drum:
Salcâmul dintr-un vechi album,
Mai pune-n margini de cărare
O umbră binefăcătoare?

M-apropii și o adiere
Șoptește-n clipa de plăcere
De sub salcâmul nimănui:
"Iubești aceiași ochi căprui?"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Vieți și destine

De-ar fi să vii, din nou, în altă viață,
aș vrea să fii așa cum ești acum,
iar eu voi fi pe-al căutării drum,
în zile însorite sau prin ceață.

Și te-aș găsi, când ceasul sau destinul
vor fi, pe lumea asta, în acord,
și vor dori ca, într-un singur cord,
iubirea noastră să-și găsească -alinul.

Nu te-aș lăsa nicicum să pleci din mine,
ți-aș fi ocrotitor, ți-aș fi erou,
ai fi, în viața-ceea bibelou.

Doar timpul va putea să ne dezbine
și, într-un alt destin, cel scris din nou,
în orice viață-aș vrea să fiu cu tine.

poezie de din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Drumul dintre inimi

Iubito, îmi vei fi în brațe azi:
Apolo - eu, iar tu-mi vei fi vestală
Și de va fi din templu să decazi,
Pământ voi fi, iar tu-mi vei fi petală.

Și te voi strânge-n brațe ca-ntr-un joc
În care tu – o flacără, eu - jarul,
Vom arde clipele în dans de foc
Și ne vom face-n fericire-altarul.

Vom fi scântei sau stele prin eter,
Eu – curcubeu, tu – stropii de culoare,
Nori albi vom fi și păsări de pe cer,
Vom fi și vis și dorul care doare.

Iubita mea, e azi și te aștept
Pe drumul dintre inimi, cel mai drept.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Puls în viitor

Iubirea noastră a trecut prin toate:
neînțelegeri, lacrimi, bariere
pe care am văzut că nu se poate
să le lăsăm când mintea, doar, o cere.

Au fost și nori, dar zilele senine
le-au depășit ca număr și valoare,
iar dacă-n viața asta a fost bine,
aș vrea să cred că-n alta, viitoare,

slujindu-ne de cele învățate,
să ne încredem în iubirea noastră,
pe-un drum din care nimeni nu ne-abate,
mergând spre-o zare ce-i mereu albastră.

Mai vreau să cred că-n vara ce urmează
tot ce dorim își va afla-mplinire,
iar ce simțim în cea care pulsează
va fi ce-a fost și pân-acum: iubire.

poezie de din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Strămoșii mei au hoinărit prin sălbăticie timp de patruzeci de ani deoarece chiar și în timpuri biblice, bărbații nu se opreau pentru a cere indicații de drum.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A mai zis-o cineva

Zilele se țin de mână și merg toate pe un drum,
Unde merg și se adună, nu vom ști și la ce bun.

Trec pe rând prin fața noastră, când senine, când cu ploi,
Ce frumoase sunt acelea care nu calcă-n noroi.

"Vremea vine, vremea trece" a mai zis un om cândva
Și a constat pe sine și-acum doarme undeva.

Zilele se țin de mână și merg pe același drum,
Una ne stinge lumina și ne spune, rămas bun.

Nopțile se țin de mână cu lumini neliniștite,
Toate se scurg într-o noapte nesfârșită pe orbite.

Zilele se țin de mână, nopțile se țin și ele,
"Vremea vine, vremea trece" peste oale și ulcele.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Vrei?

Tu, gândurile mele, cum le simți?
Le mai auzi, le chemi, le-arăți că-ți pasă
când vin mereu, ca într-o ploaie deasă,
cu stropi atât de reci și de fierbinți?

Chiar, ce mai faci? Trimite-mi doar un gând,
orice, legat de mine, ai în minte!
Îl voi privi atent, cu luare-aminte,
și îl voi mângâia, din când în când.

Îți mai aduci aminte cum eram
acum un timp, acum o veșnicie?
Nu pot să cred! Așa a fost să fie?
A dispărut tot ceea ce aveam?

Cabana noastră, locul nostru sfânt,
ne-așteaptă, răbdătoare, pe-amândoi,
cu vatra-i rece, cu pereții goi,
cu amintiri nerisipite-n vânt.

De n-auzi gândul meu, 'l-auzi pe-al ei?
Ne vrea acolo, vrea să ne iubim,
la foc aprins din nou, să împletim
cuvinte, suflete și trupuri. Vrei?

poezie de din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Lumina umbrei de gând

Pe un drum sinuos ce se pierde-n pustiu,
Îți mai treci, uneori, pași de umbră de gând
Ce s-ar vrea însoțiți prin tărâmul neviu
De-o făclie ce n-o să-ți mai ardă nicicând.

Când ardea, ți-a trezit, din cărări ce-ai parcurs,
Amintiri ce mocneau sub un jar de trecut,
Jinduit și dorit chiar și-n timpul ce-a curs,
Iar acum, că s-a stins, ești pe drumul pierdut.

N-o mai ai: s-a aprins mai departe de ploi,
Sub un cer mai senin, luminând depărtări
Ce nu-s încă pustii, iar pe-un drum înapoi
Sunt doar picurii ei, arși în dans și cântări.

De știai s-o păstrezi, ar fi ars și acum
Cu aceeași lumină din umbra de gând
Ce mai plânge-amintiri în parcursul pe-un drum
Sinuos și pustiu, c-o făclie... nicicând.

poezie de
Adăugat de Daniel Vișan-DimitriuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Sărutul ultimei iubiri

Frumoasă,
Elegantă,
Fină,
C-o scânteiere în priviri
Ce-mi amintește mari iubiri
Din lumea greacă
Sau latină,
Din timpuri vechi
Sau mai târzii,
Din vremea când te-aștept să vii.

Așa îmi ești,
Așa te am
În suflet,
Brațe,
Ochi și gând,
În noaptea noastră,
Noaptea când
Așez pe-un umăr diafan
Sărutul ultimei iubiri,
Scânteia primei dăruiri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Calea îngerilor

Și se făcea că pleci, dar nu plecai,
Ci doar te-ndepărtai, plutind ușor,
Pe-un drum ce, fără voie, îl urmai

Și îți era... nu drumul tău de dor,
Nu cel pe care ai fi vrut s-alergi –
Era un drum străin, amăgitor,

Dar tu mergeai, continuai să mergi
Prin visul meu, pășind pe amintiri
Și încercând cu pașii să le ștergi.

Nu-ți mai vedeam tăcutele priviri
În visul ce îmi devenea coșmar
Când pașii tăi pluteau spre amăgiri.

Ningea cu stele-n haosul amar,
Cu stele reci, iar tu... tu îmi erai
Aproape de al Raiului hotar

Când se făcea că pleci, dar nu plecai.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ancorare

În fiecare gând e-o altă zi
Din scurtul drum al vieții către moarte,
În fiecare zi este-un alt gând,
Prin care viața-n gânduri se împarte
Și lumea de lumină se desparte,
Ca cerul înserării de pământ,
Ca ochiul de minunea "a privi",
Tăcând.

În fiecare om este-un alt gând,
Din lumea lui de tâmple și de gânduri,
Cum e copacul desfrunzit și gol,
Când nu-i mai vine seva din pământuri,
Și cum e timpu-n lumea lui de timpuri,
Când spațiul se curbează în nămol
Și cerul se coboară pe pământ,
În gol.

În fiecare timp este-un alt drum
Prin spațiul rostuit pe-o frunză-n vânt,
Un drum ce răvășește norii lumii,
Când cade ploaia vorbei pe pământ,
Și gândul se rodește prin cuvânt,
Ca focul care-și murmură tăciunii
Prin vatra care-și trece-n stâlpi de fum
Tăciunii...

În fiecare om există-un ceas
De lume spațiată-n anotimpuri,
În fiecare vers trăiește-un ton
Pe-o strună cu fiori și labirinturi,
Un mit ce-și duce veacul printre mituri,
O placă sub un ac de gramofon,
Un murmur dintr-o lume fără glas
De om...

În fiecare viu trăiește-un mort,
Căci morții lumii-au fost odată vii,
Se trece toamna din culori în ploi,
Câmpiile mănoase sunt pustii
Și frunzele pădurii cenușii,
Cum este-adesea sufletul din noi,
Când ard pe rug catargele din port
În vii.

Și suntem toți, pe rând, în fiecare,
Venire, ancorare și plecare...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Țărmul pașilor pierduți

Pe țărmul pașilor pierduți,
Treceam întâia oară
Îmbrățișați, neabătuți
De vremea de afară.

Era atât de cald, iar noi
Ne luminasem chipul,
Căci lumea-ntreagă dinapoi,
Era, pe țărm, nisipul.

Ne îndreptam spre un apus
Cu simpla adiere
A vorbelor ce ni le-am spus
În clipe de plăcere.

Și ne-am jurat pe țărmu-acel
Iubirea să ne fie
Ca diamantul din inel
Și înc-o veșnicie.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lungul drum...

Toate "Drumurile noastre, toate"
Au dus și duc înspre "Cetate",
Dar drumul făr' de care nu se poate
E "Lungul drum al vieții către moarte".

epigramă de (2009)
Adăugat de Vasile IușanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Cornelia Neaga

Cu tine-n gând

În visuri lungi, mereu te-am căutat
Când amintiri în brațe m-au cuprins
Și toamna a venit și m-a surprins
Cu gândul doar la tine, ne-ncetat

Cu tine-n gând și anii mei se duc
Și primăveri și veri cu flori...
Cu toamna m-am trezit în zori
Cad frunze galbene din nuc...

Cu tine-n gând, eu scriu acum poeme
Strivind o lacrimă sub pleoapa grea
Și rana-i încă vie-n inima mea...
Cu gândul doar la tine, de o vreme

Cu tine-n gând, ades eu mă trezesc
Și calc în lacrimi, urmele de pași
Aș vrea să uit dureri, dar nu mă lași...
Cocori plecând, de tine-mi amintesc...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În noaptea albă de Crăciun

... În seara sfântă de Ajun,
Ne așezam, tăcuți, la masă...
Era plăcut și cald acasă,
În noaptea albă de Crăciun.
Și mama,-n vatra cu tăciuni,
Trăgea sub pirostie focul,
Scânteile duceau norocul
Pe coșul casei plin de lumi.
C-o stea din el, plecam și eu,
Cum pleacă-n cer o rugăciune,
Sperând la clipa de minune,
Ce-înseamnă-n viață Dumnezeu...
În zori de zi, o luam, de zor,
Cu steaua mea din jar culeasă,
S-ajung, prin sat, din nou, acasă,
Precum un mag pe-un drum de dor.
Credeam că vin din cer, de sus,
Să spun că steaua-n zori răsare,
Să duc prin case-o veste mare
Că s-a născut în noi Isus...
Mergeam prin zori ca un cuvânt
Ce se năștea din casă-n casă,
Cu steaua magică culeasă
Din cer, cu focul din pământ.
... Priveam în jar, cu ochi de gând,
Mă minunam la ce-o să fie,
Când vom ieși din pribegie
Și ne-om întoarce pe pământ...
... Dar steaua mea era doar semn,
Cules din vatra cu corlată,
Din lumea noastră, așezată
În case vechi, cu porți de lemn...
... Însă-a venit de-atunci un nor
Iar cerul nu mai arde-n stele,
Azi, sunt cu toate-ntre zăbrele
Și tot pământ-i orb de zbor...
... În noaptea sfântă de Crăciun,
Ajung din nou la noi acasă,
M-așez, târziu, pe-un strop de masă,
Prin ce-a fost ieri, cu ce-i acum...
.........................................
... Era tot ziua de Crăciun...,
Dar mama mea, demult murise,
Iar coșul casei, plin de vise,
Era acum morman de fum...
... Am să pornesc din nou la drum,
Dar casa noastră din răscruce,
S-a dus și numai poate duce
La ce-a fost ieri, prin ce-i acum...
... Mă pregătesc să plec din sat,
Când voi zări, în ochi, lumină,
Și când cocoșul, din grădină,
Va fi la primul lui mimat.
Am doar pe gând, din cer, o stea,
Cu mări de foc și flori de gheață,
Și-am s-o aștept, ca-n dimineață,
Să-apară iar în viața mea...
Dar, acea stea din timp s-a dus
Și-n zori de zi n-o să apară,
Să ducă-n lume-o veste rară...,
Căci a murit, în noi, Isus.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Scara de vis

Când vreau să scriu, mă-nalț, ușor, spre nori
cu ochii-nchiși, cu sufletul tăcut,
cu pași treptat grăbiți, nerăbdători,
pe drumul ce-a rămas nestrăbătut.

Și mi se pare că acolo, sus,
e-o viață care, doar din când în când,
mă duce într-o clipă ce s-a dus
și-o port mereu, ascunsă într-un gând.

Iar el... se vede rar, dar îl mai văd:
sinistrul drum, pe care va veni
singurătatea clipei ce-o prevăd
chemându-mă spre... ceea ce va fi.

Cobor, încet, pe-o scară ca de vis
și recitesc ce, printre nori, am scris.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Ultima lacrimă

de ce să plâng
când lacrimi curg
tu astăzi pleci
în vremuri reci, târzii și seci
iubirea între noi s-a așternut în veci
am împletit în doi suspinul cel dintâi
demult, odată, între noi
astăzi durerea țipă sugrumată
iubeam atunci, o fată, prima dată
la care porți să bat acum, îndată,
iubirea noastră este scrum sau poate ferecată
iar cheia am azvârlit-o în cer
în noaptea aceea de beție
acum adorm în nopți târzii și plâng în mine
femeie, ești cupa de cucută sau doar un vis târziu, trecut, o dulce amăgire
sunt piatră azvârlită într-un colț de mare
acolo, undeva, în depărtare
eram eu, erai tu
era doar o banală întrebare
pășeșc pe maluri de dor
pașii mă ard și mă dor
rătăcesc între noi
căutând zadarnic un doi
în amurg, pe țărmul pustiu
a rămas o piatră ce strigă în gol

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Calea spre lumină

Ți-e dor de-acel albastru care-n noapte,
în lumea fascinantă, ireală,
cu simțuri noi, puternice și apte,
îți colorează visul de vestală.

Cu fața către cer, îți cauți drumul
spre liniștea atât de mult dorită,
iar pleoapele-s perdele pentru fumul
din amintiri ce-au ars și te irită.

Că s-au pierdut, n-a fost o întâmplare,
au ars pe rând, în multe anotimpuri
în care ți-ai ascuns iubirea-n mare
atunci când arca lui trecea prin timpuri

Cu cer senin sau, poate, uragane
de care te-ai ferit și-ai stat deoparte,
lăsând ca valuri mari și turbioane
să-l mâne, singur pe cărări, departe.

În lumea ta, sunt visuri ce te-mbie
la o uitare-a vieții fără vină
iar calea ta în viitor să fie,
în liniște și pace, spre lumină.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Culman

Au trecut o sută de ani

O sută de ani trecură
De la marea sărbătoare
Când românii se uniră
Între vechile hotare
Și-acum, după o sută de ani
Am ajuns niște sărmani
Țara noastră o ciuntiră
Vecini răi care-o râvniră
Poporul-mpuținară
Glia noastră o tăiară
Și-am ajuns la o adică
România noastră mică...
Hai să dăm iar mână cu mână
Cei cu inima română
Să facem iar sărbătoare
Cu România noastră mare!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook