Taine

La mine-n suflet se-nfiripă şoapte, pe-alocuri înfloresc bătrâni salcâmi
Şi clipele se fac uitate, din muguri albi, tăceri şi visuri scrum
La mine-n suflet e o nostalgie şi-un dor tăcut de răsărit pribeag
Când lumi se prăbuşec în apă vie, simţim atât de lesne şi de vag.
La mine-n suflet e pe-alocuri grabă, cu paşii mici las urme prin hazard
Şi numai câteodată sting orgolii, şi-mi eşti atât de primitor şi drag.
M-aş lumina de gânduri printre clipe şi pe sub gene lungi aş înnopta
Unde adorm tăcerile nespuse şi unde pot în liniste uita.
La mine-n suflet e război şi-s temeri, le-am strâns în pumnii mici cu un fior
Atât de diferiţi şi totuşi gemeni, înmărmuriţi de glasul unui dor.
La mine-n suflet azi e primăvară, mâine-s capricii fară echivoc
Şi nu-i mai bine oare când te-apropii, să prindem fericirea de mijloc?
Îti dau şi ţie o ispită, pot numai pe furiş s-o prind de soare
Şi doar muscând din valul de păcate, să-i furi trecutului o sărutare.
La mine-n suflet e aglomeraţie. Stau într-un colţ străini frumoşi şi reci
Nu ştiu că i-am primit cu stăruinţă, doar ca să-mi treci.
Mi-aş cere parcă şi iertare, dar nu m-aud de zgomot egoist
Şi parcă bucuria-i ştirbă de emoţie, zâmbeşte trist.
Îi pun zorzoane, măşti şi chipuri, m-ascund mai abitir de mine
Dar totuşi recunosc în sine-mi:
La mine-n suflet încă-i despre tine...

poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce cauţi tu la mine-n suflet?!

Ce cauţi tu la mine-n suflet
Călcând pe răni nevindecate,
Peste minciunile sfruntate,
Pândind al meu adânc răsuflet?!

Şi dinadins iuţindu-ţi pasul,
Mai scormoni plăgile-mi profunde
A amintirilor imunde,
Ce tind a-şi înăbuşi glasul.

Mi-e sufletul oglindă spartă.
Mi-e gândul tulburat de jale.
Vechi simţăminte-mi dau târcoale,
Vroind fiinţa să-mi împartă.

De dragul vremilor trecute
Te-aş asculta, dar mi-este greu,
Că te-oi purta cum faci mereu:
O lacrimă de-mi ştergi, curg sute.

Ce cauţi tu la mine-n suflet
Printre ruine de dureri,
Ce sângerau până mai ieri,
Pândind al meu firav răsuflet?!

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai Eminescu

Port în suflet Bucovina

Voroneţul e la mine-n ochi

n-am o casă a cui e vina

în ce taină ceru-să-l îngropi

Voroneţul e la mine-n ochi

din braţe-mi cresc Carpaţii

luna-şi agaţă razele în plopi

doar un bobârnac hai daţi-i

Şi din braţe cresc Carpaţii

n-am o casă a cui e vina

singurătatea-o am în raţii

port în suflet Bucovina

Voroneţul e la mine-n ochi

şi din cer grămezi de snopi

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (14 ianuarie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin suflet, la pas

Câteodată, pe-nserate
Vine cheful de plimbare
Şi cu tălpile curate
Ies în suflet, pe răcoare.

Vremea-i bună, nu mă plouă
Şi o iau pe jos, haihui.
Calc pe-a sufletului rouă
Urmărind trotuarul şui.

Ochiul vede şi pereţii
Ca şi stâlpii de curent
Cum se-apleacă, nătăfleţii
Când îi depăşesc absent.

Mă simt oarecum stingher
Să am sufletul banal,
Totuşi în orice ungher
Nu găseşti nici un canal.

E curat la mine-n suflet,
Însă nu-i deloc suspect:
Tot ce dau e numai zâmbet
Şi-napoi primesc respect.

Am băncuţe cu Iubire
Unde stau de-s obosit.
Mă încarc cu fericire
Şi mi-e gândul întărit.

Deci v-aştept la mine, oaspeţi
Cu onoare să îmi fiţi.
Dar în suflet NU cu bascheţi,
Ca să nu mi-l murdăriţi...

poezie de Vali Iuraşcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun cu mine...

Te du tristeţe, lacrimă de ceară, opreşte-ţi hoinăreala între gene şi lasă-mi bucuria înspre seară să îmi pătrundă-n suflet şi în vene!
Vin Sărbătorile, prilej de veselie şi-n cuibul meu, de-atâta vreme-i jale şi plâng secundele în poezie, agonizând în puncte cardinale...
Mai scotocesc prin amintiri... albumul s-a-ngălbenit de toamnele pribege... nu-i nimeni să-i modifice parfumul şi de mirosul dezolant să mă dezlege...
De-ar mirosi a cetină în casă, poate s-ar mai schimba un pic decorul, dar bradul e în vis pe unde lasă doar năluciri ce-mbracă incolorul...
Un Moş Crăciun cam zdrenţuit de vreme zâmbeşte dintr-un ochi într-o grimasă şi parcă îl aud cum iarăşi geme, că-i singur de Crăciun la mine-n casă...
Doar într-un colţ de suflet, parcă strigă un rest de bucurie temătoare, cu ultima-i putere mă obligă să plec la colindat pe ţărm de mare...
M-aşteaptă pescăruşii, marea-şi cerne, ca-n fiecare iarnă dor de vară, îngenunchez şi valul şi-l aşterne pe pustinicia mea atât de-amară...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interior

La mine-n suflet e furtună
Şi secetele crapă lutul
Când vin zapcii şi cer tributul
Pe bruma razelor de lună;

Pe tot ce-a fost şi-ncă mai este,
Îmi cere veşnic câte-o dare
Acel ce-a devenit mai mare
Peste cei mici, ca-ntr-o poveste

Şi poezia mă destramă
De mâlul meu cotidian
Şi iar mă ţese într-o tramă,
De pe un alt meridian

Şi-o să ne-aducă resemnaţi
Pe coama unui val Bosforul
Şalupe cu-ncetinitorul
Ca altădată pe piraţi;

La mine-n sufet bate vântul
Că ziduri mari se prăbuşesc
Şi pentru care-am să plătesc
Silabele zidind cuvântul.

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interior

La mine-n suflet e furtună
Şi secetele crapă lutul
Când vin zapcii şi cer tributul
Pe bruma razelor de lună

Pe tot ce-a fost şi-ncă mai este
Îmi cere veşnic câte-o dare
Acel ce-a devenit mai mare
Peste cei mici, ca-ntr-o poveste

Şi poezia mă destramă
De mâlul meu cotidian
Şi iar mă ţese într-o tramă,
De pe un alt meridian

Şi-o să ne-aducă resemnaţi
Pe coama unui val, Bosforul
Şalupe cu-ncetinitorul
Ca altădată pe piraţi

La mine-n sufet bate vântul
Că ziduri mari se prăbuşesc
Şi pentru care-am să plătesc
Silabele zidind cuvântul

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumire

Din Prahova, într-un poştalion,
Era cadoul lui Vanghele Ion
Şi ca prin vis, mirajul lui se lasă
La mine-n suflet şi la mine-n casă.

Eram un prunc... din nou aveam emoţii...
Cadoul l-am privit cu drag, cu toţii.
Îmi renăştea-n adânc copilaria
Când tremurând, am desfăcut hârtia.

Ploieştiu-mi pare-atâta de departe...
Dar moşul a venit cu-n dar în spate
Şi dăruindu-mi "Ochi(ul) de lumină"
Deschide-ntâia pagină divină.

În "Simbioze lirice" găsi
O lume de ascunse poezii.
Atâtea-ncap în sufletul rămas
Stingher, uitat, cu lacrimi pe obraz.

Şi căutând în daruri, mai departe,
Eu am găsit cafea şi ciocolate,
Bomboane pentru pomul de Crăciun...
Stau şi privesc la darul meu acum...

Crăciunul, casa-mi binecuvântează!
Această clipa-atâta-i de frumoasă!
Ca va ramane prinsă-ntre icoane,
Cu pace şi lumină-n suflet, Doamne.

Cutreierând cărările lumeşti,
Căci moşul vine tocmai din Ploieşti,
Mi-a pus în dar mănuşi şi cipicei...
Şi ştiţi că mi-e atât de drag de ei?!

Şi pentru-a nu fi geru-atât de mare
Moşul mi-a pus sosete în dotare...
Oh, dar frumos, ce mare bucurie
Mi-ai picurat în suflet, astăzi, mie!

Şi pentru-a nu se pierde un poet,
Mi-a dat cel mai precoce instrument –
Pixuri "My-Tech", cu mina 0,7,
Să scriu literatură mai departe.

Acum mă rog la bunul Dumnezeu
Să binecuvânteze darul meu,
De la Craiova, să v-aducă-n dar,
Sărutul meu cuminte şi fugar.

S-aveţi lumină, pace, sănătate,
Suflet bogat şi mese-mbelşugate!
Iar anul care va veni-n curând
S-aducă pace-n suflet şi în gând.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fărâma de atom

Am adunat atâtea-n viaţă
că mă întreb unde au loc.
Ca şi câmpul cu verdeaţă,
am adunat în suflet tot.
Am adunat prietenie,
speranţă şi simpatie.
Iubire, bunăvoinţă,
le-am adunat cu credinţă.
Cu generozitate aleasă
le-am închis la mine-n casă.
În suflet şi-n inimioară,
să-mi fie în viitor comoară.
Cu mult curaj şi cu putere
am strâns în timp ceva avere.
Cu bună dispoziţie,
dăruire şi ambiţie,
am adăugat şi toleranţa
şi-am echilibrat balanţa.
Astfel am dat vieţii nou sens
şi contez în Univers.
Sunt fărâma de atom
care se numeşte OM.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocluzie

Când sunt atât de multe ţărmuri şi urmele de paşi le şterge marea
Mă rog în taină sorilor de gânduri să ne strivească cu lumină zarea
Şi peste goliciuni de şoapte, unde prea multe inimi odihnesc
Tăcerile de ieri se fac uitate şi clipe sub apus ne întregesc.
Ne ţinem şi de sete şi de umbră când dogoresc ispite peste noi
Şi ne hrănim pe rând cu răsărituri, la adăpost de zgomot şi nevoi.
Când se-nteţesc atâtea graiuri mute şi flori de câmp pe suflet înverzesc
Mă pierd unde nu-i glas de mângâiere şi tot la tine-n piept mă regăsesc.
Ne ţinem şi de scut sub vrajba lumii când rugăciunea parcă ne înalţă
Şi strâns în pumnii mici de primăvară, un singur Cer muşcă din viaţă.
Suntem un tot, o dulce frenezie, puţin din Har, puţin din moarte
Ne suntem efemer şi veşnicie, unde-i un amalgam firesc de zi şi noapte.
Când ascultăm orgoliile surde ne-am rătăci şi-am îngropa ce-am fost.
Dar ne iubim. Şi fără doar şi poate, fără iubire n-avem nici un rost...

poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mine-n sat

Grijeam de fraţi, de oi şi vite
Şi-aici doream ca să rămâi,
Aveam în sat şi câteva iubite
Vreo două chiar în clasa-ntâi.

epigramă de Vasile Iuşan din Am cap de neamţ, nu de chibrit! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au inflorit bujorii

Au înflorit bujorii în grădina mea
Şi mă privesc aşa îndrăgostiţi
În bătaia lin-a vântului se leagănă
Atât de treji şi-atât de adormiţi!

Stau unul lângă altul la fereastră
Cântând în si bemol major la liră
Nu pot să-i pun la mine-n glastră-
Rupându-i astfel fără pic de milă

Dar tare-aş vrea, pentru o clipă doar
Din suflet şi din inimă să-mi plouă
Astfel să dau a mele lacrimi ca şi dar
Mici diamante pentru ei-în loc de rouă

Au înflorit bujorii în grădina mea
Sfârşit de mai e început de vară
Şi-ncerc să scriu pe cer:”Ah, nu pleca!
Nostalgică şi dulce primăvară!”

poezie de Tania Scutaru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te...

La mine-n suflet sunt fântâni adânci
Şi ape reci, venite dintre munţi,
Eu te iubesc cu ochii mei cărunţi
Şi cu tăcerea şoaptelor din stânci.
Şi nu-mi ajung aceste nopţi sumare
Nici clipele trăite pe pământ,
Să-ţi pot rosti tăcerile din gând
Să-ţi pot deschide zâmbetul c-o floare.

poezie de Adrian Abrudan (2013)
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citeşte-mi inima

Te-ai trezit cu mine-n gând,
Glasul nopţilor plângând...
Ai zâmbit in dimineaţă,
Alungând norii cu ceaţă.

Te-ai trezit cu mine-n gând
Si in versuri lăcrimând.
Pune-n geam speranţă vie,
Intr-o iarnă... albă ie...
Îmbrăcată sub bundiţă
Broderie in altiţă!

Te-ai trezit in gând cu mine.
Îţi alung melancolie.
Ia o ceaşcă de cafea
Şi-mi citeşte inima....
Inspirăm mirosuri fine
Răsfoind scrieri latine
Un dicton in apanaj
Va puncta ziua de azi.

Te-ai trezit cu mine-n gând.
Nu e ploaie, nu e vânt....
Vom pleca pe o colină
Ca sa-mi fie ziua plină
De mirajul unui vis....
Domnul nu a interzis.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara noastră

E primăvară în privirea noastră
Şi în cais se simte pulsul vieţii,
Iar soarele îmi bate în fereastră
Ecou-ncântător al dimineţii.

E primăvară sus, în deal, la vie
Şi, în păduri, izvorul se trezeşte
S-a săturat de ger şi astenie
Şi-, n murmur, simfonia-i înfloreşte.

E primăvară şi la mine-n suflet,
În gândul meu port dorul pentru tine
Şi simt vibrato calm în orice sunet
Purtat de vântul cald peste coline.

E primăvară, este mărţişorul,
Un câmp de flori îţi dau în dar, iubire,
Iar colţul de pădure-i foişorul,
Unde urzim sclipiri de fericire.

E primăvară în grădina noastră,
Înmuguresc magnolii în simţire,
Ne zboară tot ce-i trist în zare-albastră
Şi se zideşte dragostea-n iubire.

E primăvară în îmbrăţişare,
În tâmplă-au răsărit toţi ghioceii,
Dar focul viu din inimă e-n floare
Şi mulţumim din suflet la toţi zeii!

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De nu eşti tu...

- Ce dacă se întorc cocorii
Uitând restriştea lor amară?
Grăbiţi şi-învolburaţi sunt norii,
De nu eşti tu, nu-i primăvară!

-Ce dacă berzele sosite
În grabă cuibul îşi repară?
Mă ning ninsorile cernite,
De nu eşti tu, nu-i primăvară!

-Ce dacă râde rânduneaua
Sub cosoroabă la căscioară?
La mine nu-i topită neaua,
De nu eşti tu, nu-i primăvară!

Ce dacă mugurul plesneşte
Şi ramura-înverzeşte iară?
La mine-i iarnă, viscoleşte,
De nu eşti tu, nu-i primăvară!

În raza soarelui mă scald,
Adie vântul blând pe-afară,
La mine-n suflet este cald:
-Bine-ai venit... E primăvară!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Am strigat spre tine, Doamne,
Am strigat în psalmi şi-n rugă.
Am strigat atât de tare
Că m-au luat cei răi la fugă!

De-ai citi la mine-n suflet
Şi-ai închide-a lumii gură,
Ai vedea, o, Doamne scump,
Că nu am pe nimeni ură!

Iubesc din suflet fraţii,
Aş vrea să îi am aproape!
Te iubesc pe Tine, Doamne,
Cu lacrimi fierbinţi în pleoape!

Nimeni nu îmi înţelege
Dorul inimii şi focul,
De aceea nicaieri
Printre ei nu-mi aflu locul.

Alungată dintre oameni,
Trimit ura lor, spre mine
Si mă prigonesc adesea,
Cănd încerc să le fac bine.

Întind mâinile a rugă,
Nu mă-nchin păgân la zei
Şi te rog smerită, Doamne,
Să nu-i pedepseşti pe ei!

rugăciune de Dorina Stoica din De la poezie la rugăciune (10 mai 2008)
Adăugat de Dorina Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egoism

M-am aşezat la căpătâi de gânduri în colţul tău de suflet ostenit
Unde cuvintele se pierd în rânduri şi umbre se înalţă-n asfinţit
Mi-am îmbrăcat cu şoapte rătăcirea şi dorul împletit cu primăveri
Când îşi sărută marea nemurirea, la adăpostul zilelor de ieri.
Şi amândoi ne-am descălţat de moarte şi-am strâns în pumnii mici o nebunie
Cu promisiuni demult uitate, pierdute-n glas de vânt şi păpădie.
Am stat cuminte, surâzând luminii, ce-ţi răsărea în taină dintr-un vis
Şi-am înflorit dintr-o ispită veche, flămândă şi-nsetată de abis.
M-am aşezat la căpătâi de noapte şi sărutându-ţi norii de furtună
Ţi-am prins de creştet bolte înstelate, înmugurind cu razele de lună.
Şi cum să nu te strâng la piept de soare, când eşti atât de surd şi atât de neiubit?
Cum să ne fie iar îndestulare când vanitatea dulce te-a orbit?
De data asta negreşit m-astâmpăr sunt egoistă şi nu-ţi las nimic
E prea frumoasă primăvara! Nu vreau s-o-nghesui într-un suflet mic...

poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum te uiţi la mine-n ochi
Cum te deochi
Cum te uiţi la mine-n gură
Te-ngălbeneşti la figură...

catren de Zaharia Stancu din Şatra
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traind etern, murind zi de zi

as vrea sa-mi zambesti mereu,
sa mor incet de a ta zambire
sa ma rivesti, sa ma deochi,
sa inviu de a ta privire,

sa ma saruti usor si dulce,
sa te iau usor in brate,
dar totul este mult prea trist,
am sa traiesc doar din sperante

cu flori multe, versuri, poezii,
devin banal, usor prea antic,
dar totusi incerc sa te cuceresc
prin felul meu de a fi romantic

ai sa fii la mine-n suflet
te-am indragit si orice-ar fi
la tine-n suflet am sa traiesc etern
dar am sa mor zi de zi

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Mamă! Alfabetul vieţii mele!
Tu pe unde calci cresc flori,
Suflete aduci la viaţă.
Şi ne creşti, cum doar tu ştii,
Cu iubire şi dulceaţă!
Tu îmi eşti iubirea caldă
Ce o port mereu în suflet.
Tu eşti cartea vieţii mele,
Mi-ai fost primul alfabet
Şi acum tu, unde eşti?!
Mamă, unde sunt plecat?! Unde sunt?!
Departe de tine, de casă, de pământ...
Am plecat copil, de-acasă,
Iar acum când te-am văzut,
Ningea la tine-n păr, măicuţă,
Ca şi la mine-n suflet!
Am vrut sa zbor,
Ca pasărea din cuibul ei, spre cer,
Să-mi caut fericirea!
Credeam că mă voi întoarce, repede...
Dar soarta mi-a descris alt drum.
Departe de părinţi şi casa părintească!
Viaţa ni-i scurtă şi ştiu că într-o zi
Tu vei pleca de lângă noi.
Spre îngeri te vei îndrepta, în altă casă!
Şi mai ştiu, mamă,
Că tu ne vei veghea de sus,
Aşa cum ai făcut mereu.
Privind cum noi, călătorim prin viata!
Întotdeauna mamă, căci pentru noi vei fi trăind mereu,
Vei fii deasupra tuturor un curcubeu,
Pe-acest pământ şi-n cer ne vei zâmbi,
În suflet te purtăm, mereu te vom iubi...
Lumină albă, blândă mângîiere,
Doar cu iubire!
Şi nutrim speranţa regăsirii ce ne întinereşte,
Că vom rămâne etern împreună.

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!