Femeia în negru

Aştept îngerul divin să mă primească
Care de lumină se-adună în mine
Nu mai poate fi decât steaua promisă
Nici o umbră nu-i. E doar lumină...
Mila mulţimii se vede acum
Femeia în negru, rătăcită-i pe drum
Şi urlă-n gânduri, trăind ca o fiară.
Istovită îngână o poezie
Pentru fiica ei bună. Amară trăire!
......................................................
Nici o hârtie nu-i poate şterge
Amintirile memorate adânc
Suntem din ce în ce mai goi...
Sufletele noastre se întorc pe pământ.
Amurgul se pierde în vaietul ei...
Mirosul de tămâie şi smirnă se simte
Peste mormânt, lacrimi flori şi cuvinte
În inimi de stele, poeme scrise cu pierdutele vise.
O viaţă la geamul durerii s-a stins
Vibrează de doruri şi taină secunda
Schimbată va fi din albă în gri.
Toamnă de vieţi arămii,
Pregătită de veşnica nuntă.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acordurile neluminate

Pe acorduri de chitară
Să ne lăsăm atinşi de migdale
Zborul de sus, aripa te doare,
Cerul se deschide...
Pe inimi de stele
Poeme ai scris
O viaţă la geamul durerii s-a prins
Sunt viaţă... sunt ger...
La noi este unda,
Vibrează de doruri şi taină secunda
Schimbată voi fi din albă în gri;
O toamnă de vieţi arămii.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nouă poezie pentru tine

Voi atinge fiecare zare cu umbra mea
Şi licurici de stele se vor spulbera
Peste liniştea cerului voi cădea
Inimile noastre vor dansa
Nu e lumină mai frumoasă decât viaţa
Şi nici un loc mai frumos decât cel din inima ta
Pe care eu îl ocup cu voia mea sau a altuia
NU doresc să schimb nimic, nici viaţa-mi
Pe care ţi-o dedic cu bine şi cu rele
Cu lauri şi cu defăimare, cu iubire şi cu invidie
Cu lacrimi şi cu zâmbet
Cu acelaşi simţ divin
Eu voi trezi anotimpul iubirilor pierdute
Şi voi învia trecutul lor
Voi săruta pământul din care m-am născut
Şi voi aprofunda acelaşi minunat album
În care amintirile vorbesc cu noi
Şi ne seduc, conducându-ne în lumea lor
Nu există nimic prin care să atingem sufletul
Călătoresc şi nu te găsesc niciunde
Poate ai plecat odată cu vorba urâtă
Şi te vei adânci în necazul de a fi singur
Eu am ales singurătatea pentru a lupta cu mine
Cu visul meu şi cu credinţa în cele sfinte
Te caut la răscruce de drum şi mă-nchin
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acorduri luminate

Pe acorduri de chitară-n sărbătoare
Frunza toamnei pare de migdale
Cu ochi goi, Biserica din vale
Ne priveşte adânc, tăcut.... doare.

Istovit, un înger de lumină
Şi-a îngropat o aripă-n tină
Şi în tăcuta vieţii istovire
S-a înălţat copac de fericire.

O procesiune spre divinul,
Împărţit în taină şi în umbră....
Azi un vaiet parcă îmi e chinul
Calea către mâine este sumbră.

Un miros de smirnă şi parfum
Izvorăşte din mister acum
Chipul alb-o coală de hârtie
Este vers uitat de poezie.

Se îngâna negrul cu lumina
Morţi-s duşi şi ne apucă mila.
Plânge azi biserica din vale
Toţi ne pregătim de-nmormântare.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină e-n toate

Doar murmur, în taină, prin gânduri se-ascunde,
Valsează pe cioburi de spartă oglindă,
Reintră în vise amorfe, fecunde,
Se-alintă cu stele apoi, ne colindă.

Nici noaptea nu-i hâdă, nici negru nu-i smoală,
Iar ruga se zbate să iasă din cleşte,
Când suflet de piatră prin hău se răscoală,
Lumină e-n toate, iar El ne priveşte.

De teamă, toţi norii se-alungă-n tăcere
Cu-n zâmbet de soare, c-o pală de înger,
Nu-i pură-ntâmplare, e simplă plăcere,
Puternic e rodul, iar eu nu mai sânger.

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai-Sebastian

poezie dedicată fiului meu

Mir minunilor divine
Inimă de înger, veşnică iubire
Horă de lumină, har divin şi pace
Am un prunc de aur
Inocent, prudent

Stea din carul mare
Este ca o floare
Brav şi blând, mereu
Aur şi lumină,
Sufletului meu.
Taină, dulce taină
Iasomie, mirt
Aur, argint, chilimbar
Nestemata Sebi, puiul meu cu har.

acrostih de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul de lumină

Ai zâmbit şi eu am aprins flacăra divina
Ce va deveni o torţă şi va zburda efectiv
Nu mă-ntreba de viaţă?
Ea este un cadou semenilor
Sau o lecţie pentru sufletul nostru.
Zbor, precum un înger de lumină
Şi mă vei prinde-n cerc de foc
Acolo vom dansa deschis,
Până ce timpul va zburda printre capilare
Vreau lumina din fereastra sau poate visul în doi
Văd cum plouă cu pagini de lumină
Cum cerul se pierde în culorile iubirii
M-ai întrebat ce fac?
Privesc cerul şi adorm
Privesc cerul şi mă trezesc
Am îngeri de prins în zorile destinului
Plec odată cu visul...
Plec odată cu frumuseţea clipei.
Plec şi mă întorc cu tine... la poezie
Singurul refugiu, singura alinare,
Singurul vibraţio al iubirii.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lacrimi, în poeme

În lacrimi,
în poeme...
Te găsesc într-o discuţie cu indecizia,
te găsesc într-un viitor străin, prizonierul soarelui...

Unde eşti acum?
Când eu mor în finalul de vineri de dorul tău absurd...

De ce nu eşti acum?
Lângă mine să poţi vedea în trei silabe tot ceea ce vreau într-o singură poezie...

Eu vreau acum.
Să-ţi vorbesc negru
undeva pe-un câmp de nori,
unde vorbesc eu
iar tu nu-mi spui doar ziua bună...

În lacrimi,
în poeme...
Te strig cu toată fiinţa mea nebună,
cu o obsesie în vene
ce nu-mi permite să fac abstracţie de timp şi să aştept imposibilul...

Poate că,
într-un mal spart în toracele valurilor
mă abţin să nu mai scriu mâine
scrisori vizibile ochilor tăi...

Poate nu,
acum cred că nu se poate povesti nimic despre noi, inexistenţii anilor mei de uitare absolută,
dar în povestea mea de la pământ la cer
îţi voi rosti de fiecare dată numele...

Poate nu ştiu
şi mi-e frică
de neputinţă şi atât.

Poate nu ştiu
şi mi-e dor
de nenumăratele dorinţe
ce mă urăsc bătrână...

În lacrimi,
în poeme...
Tu exişti perfect şi imperfect
doar pentru mine...

poezie de Tiana Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternitate

Spre veşnicia fără de hotar
E-un drum tăcut, istovitor, amar...
sunt timpuri gri, sunt lacrimi, e durere
Hotar de vers, poeme austere...

Îngeri în negru, să ne-nalţe, vin...
Parcă am şi uitat să suferim.
E lumea doar un petec de hârtie.
Stingheri plecăm... Aşa a fost să fie!

Miroase ceru-a smirnă şi a toamnă...
Îngână, goi, copaci, un imn... Alarmă!
Copacul vieţii istovit se-apleacă.
Maiieri se înălţa spre ceruri parcă.

A milă-şi plâng copacul (azi - o umbră)
Şi alţi copaci în urmă-i se surupă
În vidul dintre două veşnicii...
Alt drum copacul vieţii-şi va croi.

Ce sfânt miros! Ce vis! Eternitate...
E taina care a unit cu moarte
Vis, întuneric, tihnă şi lumină,
Prin vrerea şi prin facerea divină.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Novembre

Nu-i soare – nu-i lună pe cerescul crug!
Nu-i dimineaţă – nu-i amiază –
Reperele zilei lipsesc – nu-s zori – şi nici amurg.

Nu-i căldură, nici bucurie, nici aer sănătos,
Nu simt nici un comfort în membre –
Nu-i umbră, nu-i lumină, nici albine nu-s, nici fluture frumos,
Nu-s fructe, nu-s flori, nu-s frunze, nici priveghetori!
Novembre!

poezie de Thomas Hood, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocluzie

Când sunt atât de multe ţărmuri şi urmele de paşi le şterge marea
Mă rog în taină sorilor de gânduri să ne strivească cu lumină zarea
Şi peste goliciuni de şoapte, unde prea multe inimi odihnesc
Tăcerile de ieri se fac uitate şi clipe sub apus ne întregesc.
Ne ţinem şi de sete şi de umbră când dogoresc ispite peste noi
Şi ne hrănim pe rând cu răsărituri, la adăpost de zgomot şi nevoi.
Când se-nteţesc atâtea graiuri mute şi flori de câmp pe suflet înverzesc
Mă pierd unde nu-i glas de mângâiere şi tot la tine-n piept mă regăsesc.
Ne ţinem şi de scut sub vrajba lumii când rugăciunea parcă ne înalţă
Şi strâns în pumnii mici de primăvară, un singur Cer muşcă din viaţă.
Suntem un tot, o dulce frenezie, puţin din Har, puţin din moarte
Ne suntem efemer şi veşnicie, unde-i un amalgam firesc de zi şi noapte.
Când ascultăm orgoliile surde ne-am rătăci şi-am îngropa ce-am fost.
Dar ne iubim. Şi fără doar şi poate, fără iubire n-avem nici un rost...

poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Novembre

Nu-i soare – nu-i lună pe cerescul crug!
Nu-i dimineaţă – nu-i nici amiază –
Lipsesc reperele în plină zi –
Nu-s zori – nu-i nici amurg –
Nu-i pe cer, albastră, nicio rază –
Nu-i drum – nu-i stradă – nici bordură vizavi –
Bulevardul n-are sfârşit, nici început –
Arcurile clădirilor au dispărut –
Nicio turlă n-are acoperişul scut –
Nu s-arată faţa niciunui cunoscut –
Nu-s gesturi de politeţe – la vedere –
Nu-i niciun semn de recunoaştere, doar tăcere!
Nu-s surse de locomoţie – călătorii-s lipsă,
Nu-s semne unde duce drumul – e-o eclipsă –
"Accesul interzis" – pe pământ şi pe marea-ntinsă –
Nu sunt poştaşi – nu-s nici cutii poştale –
Nu-s veşti de pe coastele din depărtare –
Nu-i parc – nu-i scuar – nici fete plimbăreţe –
Nu-i anturaj – nu-i nici nobleţe –
Nu-i căldură, nici bucurie, nici aer sănătos,
Nu simt nici un confort în membre –
Nu-i umbră, nu-i lumină, nu-s albine, nici fluture frumos,
Nu-s fructe, nu-s flori, nu-s frunze, nici priveghetori!
Novembre!

poezie de Thomas Hood, 1799 - 1845, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unirea tuturor

Unirea naşte credinţe şi iubire,
Precum un soare răsare pentru fiecare,
O rază de lumină ţie îţi luminează,
O tainică iubire, un vis mai luminat.
Aştept să cânt, să cuceresc o iubire
Mai împletesc cununi de aur
Şi i le pun în păr iubitei fete,
Este o viaţă fără de care eu
Voi fi doar inimă crescută...
Nu caut iernile târzii,
Nici viaţa unui aspru trai,
Trecut-a timpul şi inimile vorbesc,
Pornisem în drumul străbătut greşit,
Acum o lumină îmi învăluie mersul,
Dantele şi voal în muzica stelelor polare.

poezie de Ileana Nana Filip din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă infernal în suflet

Nu ştiu daca merită să sufăr atât în viaţa asta,
Dar pentru poezie merită să sufăr.,
Aşteptat un semn, aştept iarba să crească
Dar plouă infernal în suflet şi mi-e dor
Mi-e dor de mine şi de soarele din mine
O energie ce mi-a fost lumină.
Am întâlnit iubirea şi am sperat
Că acea frumoasă clipă se va continua
Plouă şi plouă abisal. Eu plec...
Timpul a păstrat amintirea
Eu plec cu senzaţiile şi percepţiile mele
Într-un alt episod din viaţă
Frumos îmi voi rearanja coafura
Noul look spune că sunt liberă şi-n suflet am uitat să plâng.
Din suferinţa aceea va fi un solemn sentiment pus pe hârtie
Fie ca-ntreaga omenire să spună ce simte şi să se elibereze.
Poeme scurse din albul iubirii,
Ce-n singurătate vor dăinui.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă

Plouă ca din străfunduri
Plouă în sufletele noastre goi
Plouă cu ultimele rânduri
Plouă, pansând răni şi umerii goi.

Plouă cu amănunte multe....
Peste anii fără risipire-n trăire
Picură blând peste babe surde.
Magia reîntoarcerii devine retrăire.

Să ne ascundem de noi, în locuri sacre
Să ne unim la El, la divina răsplată
Ultima pagină de cuvinte şi cărnuri macre
Se întind necugetat spre a naşte plată.

Ultimele cuvinte vor fi alinare....
Vor fi adaus de miere şi foc
Sau poate cuvinte la supărare
Cu magia unui vers, recreat în joc.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai- Sebastian - acrostih

(fiului meu)

Mir minunilor divine
Inimă de înger, veşnică iubire
Horă de lumină, har divin şi pace
Am un prunc de aur
Inocent, prudent
Stea din carul mare
Este ca o floare
Brav şi blând, mereu
Aur şi lumină,
Sufletului meu.
Taină, dulce taină
Iasomie, mirt
Aur, argint, chilimbar
Nestemata Sebi, puiul meu cu har.

acrostih de Ileana Nana Filip din Zbuciumul unui suflet însetat de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vom sfinţi prin cuvinte

Cu dragoste vom atinge veşnicia nepromisă
Şi vom culege flori de suflet fericit
Noi suntem adierea nopţii în lumina lumânării vii
Vom ajunge la un consens al vieţii
Şi vom străbate fiecare clepsidră a timpului
Cu lacrimi de cerneală pe o cutie veche
Lumina este cea ce ne va cununa cu lauri
Lumina este singura cale spre Divin
Numai crezând în lumină, vom fi îngeri
Numai visând la cele sfinte
Ne vom sfinţi prin cuvinte.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Ne spunem cuvinte frumoase în fiecare zi
Şi ne minţim duios în noapte
Până în ziua în care ne vom ridica privirea
Spre alte zări şi mări în care ne vom pierde
Şi vom visa un vis al unui copil prea devreme dus la şcoală
E seara în care vom simţi să îngheţăm timpul
Când aripile de îngeri ne stau pe umerii împovăraţi de griji
Lumină din lumină....
Foc din cer se deschide asemenea unei călimări nefolosite
Ce se grăbeşte să aştearnă pe hârtie iubirea....

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi de furtună

Cântări celeste răsună în surdină
amurgul varsă gene lungi de lumină
amintirile sunt grele şi pline de vorbe
din depărtări răsună ropot de tobe.

Idile, înfloresc din seminţele durerii
îndelungi ecouri tulbură imperiul tăcerii
se smulg catapetesme din franjuri de lună
adierea aduce pe aripi furtună.

Hotarul piere între cer şi pământ,
universul rămâne înveşmântat în vânt
zarea albastră se pierde în ploaie
trandafirii iubirii ard în văpaie.

Cărări de vis se frâng pe puntea vieţii
ard candele în mijlocul nopţii
să rupem zăbrele în drumul spre eden
pe răni să-mi puneţi stropi de polen.

Pe piept mă apasă un munte de cuvinte
vise albe să-mi puneţi veşminte
în ceasuri triste, aprinde-ţi flori peste morminte
pe pături de hârtie voi scrie poeme sfinte.

poezie de Mariana Petrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orbule, trezeşte-te!

Orbule, trezeşte-te, am venit cu trâmbiţe!
Să mă aştepţi cu mii de flori, la geamul morţii.
Să mă primeşti cum numai tu, o şti a face, zi de zi!
Să mă dezmierzi cu vorbe dulci şi sărutări de dimineaţă!
Nu mă ridica din privirea ta, luminează doar cu ea!
Lacrimile curg, formând un râual deznădejdii,
Să privesc cerul, să respir din nou zâmbetul tău sublim,
Nu am nici lauri, nici prea multe vise,
Marea-mi vorbeşte prin oglinzile sparte de gând,
Eu proiectez lacrimile ca surse ale izvorului divin,
Tu mă bei, uitând să mai respiri,
Tămăduitor al vieţii... Amin!

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i târziu

Nu-i târziu şi nici devreme
pentru dorurile noastre,
aşternute în poeme,
pe hârtii de cer, albastre!

Nu-i târziu pentru iubire,
răsfoind cartea de suflet,
înfioraţi de uimire,
în lumina unui zâmbet!

Nu-i târziu pentru săruturi
sub soarele primăverii,
întrecându-ne cu fluturi...
ameţiţi de vraja serii!

Nu-i târziu, la porţi de vis,
să ne scriem jurăminte
pe florile de cais,
cu mătase de cuvinte!

Nu-i târziu şi nici devreme
pentr-o astfel de trăire,
în grădini de crizanteme,
sub a toamnei ocrotire!...

Nu-i târziu, chiar de-i târziu,
să aflăm ce-i fericirea!
Azi mă ştii, şi eu te ştiu,
şi trăim din plin IUBIREA!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!