* * *

Mi-am aşezat lângă tabloul de pe hol
buza de sus lângă ochelari
şi buza de jos lângă chei
şi zâmbetul în cutia cu mărunţiş.
Mi-am zis
sunt acasă!
Pot să îmi întind pătura peste fereastră
dar
am adormit pe hol în gheata în care pisica năştea
în vis un atlet cu
ghiarele intrate în poiana
pieptului din piept
şi am luat-o în braţe
ca pe un torace ce-ţi sare din piept
o felină...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul ca punct de reper

Mi-am muşcat buza
şi-au sărit cosaşii
înverzind nuntaşii
ofiliţi...
Şi priviţi!
priviţi!
peste cer se lasă
voalul de mireasă
peste adormiţi.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geografia umană

Şi te-am dezbrăcat din ochi
cu privirea aruncată
lângă pat
lângă strivire
lângă noi
stă şifonată
în iubire-o amintire
câte-odată
doar odată...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ochii grei

Mai-mai să-i dau buza de sus îngerului de sus.
Mi-am întors urechile pe dos cu mâinile în buzunare
şi mi-am suflecat inima pânâ la iertare
cu sângele la apus.
Şi copacii ridică din crengi umerii mei
scuturând ochii mei
unul de spus
altul de ne-spus
amândoi foarte grei.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă ea

Omul zâmbea!
Lângă el a venit o cucuvea.
Omul care zâmbea
a luat cucuveaua şi a scris pe ea
cuvântul moarte
cu o coasă
din iarba tăiată
şi uscată
pregătită pentru iarnă
din care să mănânce vitele
în grajd
lângă ea.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afonul

Azi mi-am dat inima cu cremă roşie
pentru inimă
şi mi-am scuipat din picioare papucii
cu stimă şi respect
m-am aruncat în canapeaua plină de balansoare
şi-am cântat cât am putut
de tare
fals
atât de fals
că mi-a bătut Dumnezeu în piept cu o coastă!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată seara

Păşind pe-a vieţii cale, pe vechiul drumuşor,
Împins de-al vieţii zvâncnet, mergeam încetişor,
Şi rămânând pe gânduri, un dor încet şoptea –
La drumul de la gară copila te–aştepta.

Eu i-am sărit în braţe, lăsîndu-mă pe val,
Şi-am observat deodată că ceru-i de mangal.
Pe lume fericirea-şi găsea loc potrivit –
Pentru-al tău farmec la tine am venit.

Mi-am lăsat capul pe-al tău piept
Şi-atunci eu am ştiut că data viitoare-o aştept,
Lângă regina mea eu seara-am petrecut,
Dar clipele frumoase-ndată au trecut.

Şi revenit acasă, am adormit cu drag
Şi gândul meu în gîndul tău era pribeag,
Acum am să las pixul şi am să dorm uşor
Gândindu-mă în cuget la al-meu puişor.

poezie de Ion Rotari (9 mai 2009)
Adăugat de Ion Rotari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am adormit cu becul la piept în lipsa unei ţigări. Noaptea a eşuat pe o geană.

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Golul de lângă tine

dacă mă culc lângă tine
o să spui că mă voi trezi lângă tine

dacă mă trezesc lângă tine
o să spui că am dormit lângă tine

dacă mor lângă tine, o!
să spui că am trăit lângă tine...

dacă sunt lângă tine
o să spui că am fost lângă tine

dacă lângă tine e gol
o să spui că nu-ţi pasă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu am gură, dar mă sărut cu urechea de buza prăpastiei!

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O! Nu vă puteţi închipui cât îmi e de dor să mă duc odată acasă! Să şed în căsuţa caldă lângă sobă, să văz prin fereastră cum cade zăpada şi să mă visez la mândra Italie, unde am petrecut atâtea zile frumoase, unde mi-am recâştigat în câtva pierduta sănătate.

Ciprian Porumbescu în scrisoare din Italia (februarie 1883)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă poarta Raiului

Lângă poarta
Raiului,
Om, cu soarta
Scaiului.
Lângă apa
Domnului,
Om, în groapa
Somnului.

Lângă visul
Stelelor,
Om, cu scrisul
Relelor.

Lângă locul
Dragostei,
Om, în focul
Pacostei.

Lângă pomul
Plângerii,
Omul, omul
Stingerii...

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se-aud izvoarele cum torc iubitele pe buza ta iubito păcat să nu le storc!

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt lângă tine

Sunt lângă tine deşi nu mă vezi,
Sunt lângă tine când eşti jos sau sus,
Sunt lângă tine când nici tu nu crezi,
Sunt lângă tine, a spus Isus.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (1 decembrie 2021)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Aici eu mă odihnesc,
Tărăşan Ioană mă numesc.
Cu stupi şi albinele
Mi-am petrecut zilele...
Măi bărbate, soţul meu,
Lângă mine-i locul tău
Că, după ce vei muri,
Lângă mine vei veni
Şi nu te tare grăbi
Că ai timp a putrezi.

poligramă de Stan Ion Pătraş din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe metafizică

lui Nichifor Crainic

În porturi deschise spre taina marilor ape
am cântat cu pescarii, umbre înalte pe maluri,
visând corăbii încărcate
de miracol străin.
Alături de lucrătorii încinşi în zale cănite
am ridicat poduri de oţel
peste râuri albe, peste zborul pasărei curate,
peste păduri adânci,
şi orice pod se arcuia
trecându-ne parcă pe un tărâm de legendă cu el.

Am zăbovit îndelung între stânci
lângă sfinţi bătrâni ca ghicitorile ţării,
şi-am aşteptat să se deschidă
o fereastră de scăpare
prin puternice spaţii de seară.
Cu toţi şi cu toate
m-am zvârcolit pe drumuri, pe ţărmuri,
între maşini şi-n biserici.
Lângă fântâni fără fund
mi-am deschis ochiul cunoaşterii.
M-am rugat cu muncitorii în zdrenţe,
am visat lângă oi cu ciobanii
şi-am aşteptat în prăpăstii cu sfinţii.
Acum mă aplec în lumină
şi plâng în târziile rămăşiţe
ale stelei pe care umblăm.
Cu toată creatura
mi-am ridicat în vânturi rănile
şi-am aşteptat: oh, nici o minune nu se-mplineşte.
Nu se-mplineşte, nu se-mplineşte!
Şi totuşi cu cuvinte simple ca ale noastre
s-au făcut lumea, stihiile, ziua şi focul.
Cu picioare ca ale noastre
Isus a umblat peste ape.

poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu moartea pe lângă

1. sunt la un pas depărtare de moarte
mi-am dat seama când aproape am păşit spre ea
şi-am luat-o în braţe
în noaptea cu pricina
când mintea mi se plimba prin altă parte
şi trupul păşea singur pe mijlocul străzii
am înjurat de n-a venit nicio maşină
cu viteză
să mă calce
de-ar şti mama
şi-ar pierde minţile
sunt copilul de care m-a avertizat
să mă feresc

2. totuşi mă iubeşti
îmi spui să am grijă de mine
promit să nu mai vin
pe toate cărările acasă
sau să mai vărs pe balcon
ar trebui să-mi bat singură obrazul
cum am fost în stare
să fac asemenea prostii
totuşi mă iubeşti
dar
ţi-ar fi mai uşor
fără grija
fără teama
fără dragostea pentru mine

poezie de Simona Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă ochiul gri

Mi-am dăruit sărbători
dansând în văile cerului
lângă copacii tineri.
Ochiul gri îmi împrumută trup de iederă
lângă purpură anotimpului.
Mă umilesc. Aripile mi-au căzut
de pe trup, în blândă însingurare.

Nu mă minţi, dăruindu-mi
ritmuri ce mă subjugă
sub aripi de vultur.

Urcuşul e spovedanie, alint
spre aducere aminte
între cărări croşetând
Moartea, Nimicul, Neantul.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnirea

Ai venit lângă pat
şi te-ai aşezat privindu-mă.

Apoi m-ai sărutat – am simţit
ceară fierbinte pe fruntea mea.

Voiam să rămână acolo un semn:
aşa am aflat că te iubesc.
Pentru că doream să fiu arsă, marcată,
să rămân cu ceva la sfârşit –
mi-am tras rochia peste cap;
brusc, chipul şi umerii mi s-au împurpurat.

Se va întâmpla inevitabil, întâmplare de foc,
aşezând o monedă rece pe frunte, între ochi.
Stai întins lângă mine; mâna ta trece peste faţa mea
Ca şi cum la fel ai simţit şi tu –
trebuie să fi ştiut, atunci, cât de mult te doream.

Vom şti asta întotdeauna, şi tu, şi eu.
Dovada va fi trupul meu.

Louise Gluck, premiul Nobel-2020

poezie de Louise Gluck, premiul Nobel-2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci dacă mă veţi ucide pe mine, nu veţi mai găsi lesne un alt om care, cu adevărat – chiar dacă ar părea o vorbă caraghioasă – să fie pus de Zeu pe lângă Cetate întocmai ca pe lângă un cal, mare şi de soi, dar care, din pricina mărimii, ar fi cam leneş şi ar trebui să fie trezit de un tăun; la fel mi se pare că m-a aşezat Zeul pe lângă Cetate pe mine.

citat celebru din Socrate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tot e toamnă

dacă tot e toamnă,
voi plânge în versiunea pumnului tău mărunt
umplut cu amintiri definitive
şi-mi imaginez că tu îţi vei prelungi o claviculă anume,
pe care buza mea flămândă de tinereţe
trebuie s-o atingă până ce ea speriată,
s-o trezi între stele.

s-a aflat deja că sunt naufragiatul ochiului tău
aşteptând să-mi trimiţi din coapsă o emoţie,
pe care să mă pot căţăra văzut adevăr
de toate cuvintele ce stau la rând
să-mi survoleze poemele care se întind la viaţă.

apăsând clanţa speranţei torturată de obsesiile vechiului,
aproape distruşi vom năpădi odaia prin uşa nordică
nevăzuţi de luna întomnată,
nici de tabloul atârnat de singurătate...
şi învălmăşindu-ne sentimentele până la epuizarea ispitelor
ne vom salva atomii lutului nesigur
cu străluciri încovoiate de sălbătăciile galactice
lângă Dumnezeul mut şi cu mască de senin.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!