Strada Devonshire, W1

Uşa grea de mahon cu vizetă de fier forjat
Se-închide. Cu sunet compătimitor, discret, stăpânit.
Soarele luminează încă-acest decor de secol trecut,
Împodobit cu faianţă Edwardiană – Devonshire Street.

Fără nădejdi. Radiografia de sub braţ
Confirmă. Soţia stă cuminte lângă el.
Clădirea de peste drum este-înaltă şi calmă,
Cu hornurile ţintind cerul gri, de oţel.

Fără nădejdi. Iar mânerul de fier al palisadei,
Rece ca gheaţa, acum e mai norocos ca el
"Oh, londonezi grăbiţi şi nemiloşi! Am fost făcut
Doar pentru-a intra-n acest pat, pentru-a muri astfel?

Şi-aşează palma-n palma lui, cum, prostuţ şi gingaş,
O făcea demult, când dansau la Kensington, tineri amândoi;
"E mai ieftin să luăm metroul până la Piccadilly, iar de-acolo
Am putea prinde pe nouăsprezece sau pe douăzeci şi doi."

poezie de John Betjeman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devonshire Street W1

Uşa grea de mahon cu vizetă de fier forjat
Se-închide. Cu sunet compătimitor, discret, stăpânit.
Soarele luminează încă-acest decor de secol trecut,
Împodobit cu faianţă Edwardiană – Devonshire Street.

Fără nădejdi. Radiografia de sub braţ
Confirmă. Soţia stă cuminte lângă el.
Clădirea de peste drum este-înaltă şi calmă,
Cu hornurile ţintind cerul gri, de oţel.

Fără nădejdi. Iar mânerul de fier al palisadei,
Rece ca gheaţa, acum e mai norocos ca el
"Oh, londonezi grăbiţi şi nemiloşi! Am fost făcut
Doar pentru-a intra-n acest pat, pentru-a muri astfel?

Şi-aşează palma-n palma lui, cum, prostuţ şi gingaş,
O făcea demult, când dansau la Kensington, tineri amândoi;
"E mai ieftin să luăm metroul până la Piccadilly, iar de-acolo
Am putea prinde pe nouăsprezece sau pe douăzeci şi doi."

poezie de John Betjeman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mortality

Fără nădejdi. Radiografia de sub braţ
Confirmă. Soţia stă cuminte lânga el.
Clădirea de peste drum e înaltă şi calmă,
Cu hornurile ţintind cerul gri, de oţel.

poezie de John Betjeman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Requiem

Te-am plâns pe tine ieri, ne-am plâns pe amândoi,
în joc murdar cu soarta... Azi unde suntem noi?

Cu-amorul ce l-am strâns la piept, ne-am subjugat
unei cascade de emoţii într-un decor improvizat.

Strângând din colţii care ne-au crescut pe spate
am pus pe jar un mic păduche de singurătate.

Am respirat adânc aer cu fier şi cu impurităţi
pentru-a ne-alătura şi noi toridelor singurătăţi.

Te-aştept de-un secol amorţit şi poate acum
ne vom scălda oscioarele fierbinţi în praf şi scrum.

Tăcută este clipa în care vom pătrunde orbi
şi ne-om lăsa aripile plutind în cârd de corbi...

poezie de Ionuţ Popa din Valuri (4 octombrie 2007)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demoni

am rămas într-un loc fără nume,
într-un loc fără lume,
pe un drum sterp, steril,
care nu duce nicăieri,
nici măcar înainte sau înapoi,
nici măcar la dracu-n praznic,
pe un drum fără început şi fără sfârşit,
unde până şi Dumnezeu a uitat cum se mai fac
oamenii din lut,
vorbind singur
pe faţa Pământului,
vorbind cu El însuşi
despre noua
arhitectură a Raiului,

am rămas singur
cu întunericul din mine
pândind nişte umbre fără fond,
trăgând o cortină grea de cenuşă
de fier
peste ochii obosiţi ai societăţii
şi peste
noua dezordine mondială,
să mă cert
de moarte
doar cu demonii mei
fără viziune,
care îmi denaturează
perspectivele asupra lumii
şi năzuinţele,
din când
în când.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si se facu lumina

Si se facu lumina,
Iar cerul se-negri.
Si omul fu creat
Doar pentru a muri.

Si se facu lumina,
Iar raiul se-ncalzi.
Si marul fu mai copt
Doar pentru-a ispiti.

Si se facu lumina,
Si se deschise haul,
Iar El intreg fu bine
Doar pentru-a naste raul.

Si se facu lumina,
Si ura incolti,
El deveni iubire
Doar pentru-a pedepsi.

Si se facu lumina,
Si ochiul Sau orbi,
Iar iadul fu creat
Din gandul Lui de-o zi!

poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duel epigramatic, seria 21-a din 3.06.1983-25.08.1983: 5. Spanac, fier, oţel...

Cum spanacul fier conţine,
M-antrenez în ăst duel,
Iar fierul mi-l transform, Sorine,
Doar într-o spadă de oţel!

epigramă de Naum Smarandache din În luptă cu un... bei (2006)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La rang de artă

Te-ai născut pentru-a fi muză, pentru-a da lumii culoare şi-a o face să vibreze ca un copil ce se-amuză că-şi permite să sfideze culmile nemărginirii.
Mă jur pe toţi trandafirii c-aş muri oricând cu drag, doar să-i fac în ciudă firii că n-am pus picioru'-n prag, contra fiind iubirii, când e nebunească.
M-ai făcut să atrag ura fiecărui gură cască ce visează să trăiască, având al meu loc...
Mă faci să cred în noroc, fiind a mea şi, totodată, să dau cu bâta în baltă, fiindcă mi-ai dat foc.
Zău c-aş vrea s-o iau din loc, când te simt cât eşti de coaptă... – tocmai bună de cules! Şi, tot aceasta m-ar face, să mă-ntorc din mers.
Eşti blestem pentru raţiune, când îi pui în braţe raiul, arătându-i altă lume, astfel luându-i graiul.
Nimic nu e imposibil când eşti tu la cârmă. Când te simte se îndreaptă, chiar şi gura ce se strâmbă fără încetare.
Parcă ai fi un mic soare, astfel laşi impresii. Doar priveşte-n jurul tău, cum clădeşti expresii, care, până s-apari tu, exprimau doar moarte, le lipseau de tot lumina, transmiteau doar noapte.
Oricine-ar putea să jure că le ştii pe toate! Numai să nu fie orb, sau făcut din piatră, altfel n-ar putea nega că nu eşti o artă.
Nu ştiu ce vrajă ciudată ai făcut asupra lumii, dacă-au început să creadă în tine pân' şi păgânii.
Iar, dacă privesc la mine... M-ai pus în rând cu nebunii, de când m-ai făcut să-ţi pun la picioare ce-am mai bun, inclusiv raţiunea...
Tocmai aici e minunea, căci nu m-aşteptam vreodată să pot fi, la rândul meu, transformat în artă.

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (1 august 2019)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul râs

Am cosit fân sub soarele de vară.
Munca mi-a fost răsplătită bine.
Iar acum, când recoltatul a luat sfârşit,
Şi s-a făcut frig în lume şi în mine,
Aş dori, drept bonus, un râs cald –
Când, iată,-mi descleştez mâinile şi cad.

poezie de John Betjeman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc din Doftana

Privesc din Doftana prin gratii de fier
Departe, în zare, un petic de cer.
E cerul sub care închisă şi ea
Se mistuie-n chinuri tovarăşa mea.

Puternici şi tineri şi plini de avânt,
Cerut-am noi muncă şi-un loc pe pământ,
Dar nu ne lăsară ciocoii pe noi
Şi-n lupta cea grea am căzut amândoi.

Acum stau în fiare bătut şi flămând,
Ea zace bolnavă abia răsuflând.
Călăii ne-omoară în ghearele lor,
Să nu ne întoarcem ‘napoi la popor.

Azi spargeţi-mi zidul şi lanţul sfăr'maţi,
Să zbor ca un şoim peste ‘nalţii Carpaţi.
Să strâng înc-o dată tovarăşa mea
Şi iar să m-arunc în lupta cea grea!

poezie de Teodor Rudenko
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plastică medievală

Plouase...
Şi şoseaua-n vale
Încercuia ca un inel
Donjonul vechiului castel,
Împodobit cu sfinţi de piatră,
Cu seniori şi cu vasali,
Cu cerbi goniţi de câini ce latră
Şi-ntregul fast al vieţii feudale
Cu castelanii ei medievali...

Deşi ne cunoaşteam de-atâţia ani,
Noi, totuşi, parcă nu ne cunoşteam.
Că ne priveam (nu ştiu de ce) cu ochi duşmani...

Dar în donjonul vechiului castel
În care ne urcasem numai noi,
Fantoma unui cavaler în zale de oţel
Ne-a strâns deodată-n braţe pe-amândoi,
Şi-un zgomot de metal ne-a deşteptat
Exact în clipa când ne sărutam
(Ca-ntr-un tablou)
În rama ferestrei fără geam,
Dar cu zăbrele strâmbe şi vechi de fier forjat.

Azi plouă iar la Bran...
Ce zici?...
Nu vrei să revedem şoseaua udă,
Donjonul cu ferestre mici
Şi cavaleru-n zale de oţel
Ce-aşteaptă dornic să ne mai audă
Bătând în poarta vechiului castel?...

poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru faptele diverse (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constructorul de poduri

Un bătrân mergând pe un drum singuratic
Ajunge în ceasul asfinţitului rece şi gri, tomnatic,
La prăpastia adâncă a unui râu cu vadul lat,
El a traversat în lumina amurgului, săracă,
Fără teamă şuvoiul umflat şi apa lui buiacă;
Dar, odată-ajuns dincolo, s-a-întors şi s-a apucat
Să dureze-un pod pentru-a lega un mal de celălalt.

" Bătrâne," i-a spus un trecător, " poţi oare să-mi explici
De ce-ţi pierzi timpul şi puterea trudind atât aici?
Călătoria ta se va sfârşi curând-curând, oricum
Tu nu vei mai călca a doua oară pe-acest drum;
Ai traversat deja prăpastia adâncă a râului cu vadul lat,
De ce zideşti acest pod când răcoarea serii tocmai s-a lăsat?"

Bătrânul l-a privit ridicând din pământ capul nins;
"Prietene, pe urmele mele păşeşte, întins,
Azi un tinerel fără experienţă," a zis,
"Iar el trebuie să treacă peste-acest abis.
Pentru mine prăpastia a fost un obstacol uşor de-înfrânt,
Dar tânărului cu păr bălai i-ar putea deveni mormânt;
Iar el trebuie la apus să treacă vadul, venind pe-acelaşi drum;
Prietene, pentru el construiesc acest pod acum!"

poezie de Will Allen Dromgoole, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pumnul şi palma Europei

Hai să-ţi ghicesc ţară în palmă
hai să-ţi ghicesc ţară-n Carpaţi
acum e marea mult mai calmă
şi peste Prut surori avem şi fraţi

Hai să-ţi ghicesc ţară-n Carpaţi
de-acolo îl vedem pe Dumnezeu
de muncă dacă fruntea v-o lăsaţi
sudoarea poate ajunge minereu

De-acolo îl vedem pe Dumnezeu
acum e marea mult mai calmă
ridică-te popor al meu
hai să-ţi ghicesc ţară în palmă

Hai să-ţi ghicesc ţară-n Carpaţi
fără ne daţi ori nu ne daţi

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 iulie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gardul viu se unduia odată cu ei, continuându-se în depărtare, dincolo de două porţi impunătoare din fier forjat, care se iviră deodată în calea celor doi. Nici unul dintre ei nu se opri din mers; ridicară amândoi mâna stângă, ca într-un fel de salut şi trecură direct prin ele, ca şi când metalul negru ar fi fost din fum.

J.K. Rowling în Harry Potter şi Talismanele morţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitul meu

Iubitul meu sălbatic şi divin,
E dulcorat al clipelor virgine,
Cu huma de cuvânt ne înfrăţim
Pentru-a putea muri spre devenire.

Văpăi de neexcentrice dorinţi
Ne vor sorbi concentric în uitare,
În timp ce noi vom adormi cuminţi,
Noi, perseide veşnic călătoare...

Privind cu remuşcare la trecut,
Muşcând din mărul putred al iubirii,
Viaţa vom vrea s-o luăm de la-nceput
Contrar acelor vechi legi ale firii.

Transcendental, spre cer vom înălţa
Cuvântul nostru, gândul şi menirea...
Atunci, doar eu voi fi iubita ta,
Trecutul, veşnicia, devenirea...

Prezentul, moartea, spaima de a fi
Un el nedefinit, fără valoare,
Nu va mai fi, căci eu voi fi a ta
Şi tu vei fi un înger de ninsoare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitul meu

Iubitul meu sălbatic şi divin,
Edulcorat al clipelor virgine,
Cu huma de cuvânt ne înfrăţim
Pentru-a putea muri spre devenire.

Văpăi de neexcentrice dorinţi
Ne vor sorbi concentric în uitare,
În timp ce noi vom adormi cuminţi,
Noi, perseide veşnic călătoare...

Privind cu remuşcare la trecut,
Muşcând din mărul putred al iubirii,
Viaţa vom vrea s-o luăm de la-nceput
Contrar acelor vechi legi ale firii.

Transcendental, spre cer vom înălţa
Cuvântul nostru, gândul şi menirea...
Atunci, doar eu voi fi iubita ta,
Trecutul, veşnicia, devenirea...

Prezentul, moartea, spaima de a fi
Un el nedefinit, fără valoare,
Nu va mai fi, căci eu voi fi a ta
Şi tu vei fi un înger de ninsoare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comunică fără cuvinte

Din lacrimile presărate peste al nopţii val şi al singurătăţii destin,
Mă las purtată de valul iubirii depline când inimile comunică fără cuvinte.
Am un ocean de gânduri şi valurile-i mă răscolesc,
Dorului îi tot vorbesc, de aduceri-aminte.
Focul să-l nimicească cu o inimă de fier
I-am dat libertate,
Dar lacrimi de cuvânt s-au revărsat peste noapte,
Zâmbetului să-i vorbească cu dinţii de oţel...

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi clară şi fără amintiri

Peisaj fără soldaţi,
Fără gândurile oamenilor morţi,
Aşa cum erau ei acum cincizeci de ani,
Tineri – respirând în aerul plin de viaţă,
Tineri – păşind prin ziua însorită,
Aplecându-se,-n uniformele lor bleu, să atingă ceva,
Astăzi mintea nu mai este parte a vremii.

Astăzi aerul este limpezit de orice.
Are cunoştinţe doar despre nimic
Şi curge peste noi fără niciun rost,
Ca şi cum nimeni dintre noi n-a fost vreodată pe aici
Şi nu se află nici acum: în acest spectacol superficial,
În această invizibilă activitate, în această logică.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori şi eu eram vesel şi plin de nădejdi, însă acum mă simţeam ca un butoi gol şi dogit şi îmi lipsea până şi gustul vieţii. Văzduhul fierbinte mă scălda în sudoare. Soarele, cu ciocanele lui de foc, mă izbea drept în creştet.

Zaharia Stancu în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Templierul

EUGEN DORCESCU

TEMPLIERUL

Mi-am amintit cumplita "Dies Irae",
O zi de răzbunare. O, ce zi!
Cu trup cicatrizat în bătălii,
Mă îndreptam, la trap, spre-o mănăstire.

Pe drum, eu, brav oştean al lui Hristos,
Eu, lângă Crucea Domnului, străjer,
Am fost trecut prin sabie şi fier,
De oamenii lui Filip cel Frumos.

Amurgul, cheag de sânge vineţiu,
Şi soarele de spuză şi de scrum
Au preluat destinul meu postum.
Şi iată, peste vremi, sunt iarăşi viu.

poezie de Eugen Dorcescu din revista "Vatra Veche", nr. 2, 2020 (5 februarie 2020)
Adăugat de Eugen Dorcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul călătoarei

Iar a pornit pe "drum de fier",
Deşi a spus că nu mai pleacă,
Dar poate îngerii din cer
I-au şoptit în vis, s-o facă.

Poate a găsit vreun "cavaler"
De care a-nceput să-i placă...
Iar a pornit pe "drum de fier",
Deşi a spus că nu mai pleacă.

Când tinereţea o să-i treacă
Dorurile-ncet cu totu-i pier,
Ş-apoi se-nvăluie-n mister,
Ce-n marea uitării se îneacă.

Iar a pornit pe "drum de fier".

rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!