Decor parnasian

Lumini calde, culori reci
Orizontul cade la zenit
Şi simiţi cum toate te-nconjuară
Universul, largul, totul
Strigă: "aurora boreală"

Pădurea câinilor din prejurare
Te trezeşti în convulsi ameţit
Cântul mistic al brădeţilor
Creşte anxietatea ce-ţi tremură
Culorile dalbe nesfârşite
Fug toate în depărtare.

Fug toate în depărtare
Cântul se aude tot mai repede
Câinii aleargă tot mai des
Tu stai plăpând ca pruncul
Aicea uitat in şes
La lumina pală a morţii
Nevăzute...

Striga aurora boreala!
Uni versul, largul, totul
Si simiti cum toate te conjuara
Ori zontul cade la zen it

Culori calde, lumini reci.

poezie de Gabriel Perianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

Cad frunzele, cad ca din depărtare,
de parc-ar ofili grădini, departe-n ceruri;
şi cad cu dezminţite gesturi.

Şi-n nopţi cade pământul greu
din toate stelele-n singurătate.

Noi toţi cădem. Şi mâna asta cade.
Şi uite cealaltă. Ea e în toate.

Şi totuşi este Unul care ţine
căderea asta blând în mâna lui.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti Domnul suprem

Mă rog către Tine la ceasuri de noapte
În pleoapele-nchise mai stăruie somnul
Mă-nconjură îngeri şi tainice şoapte
Şi-n toate şi-n totul eşti Domnul.
Iubirea mea urcă spre Tine şi creşte
Îşi scutură frunzele veştede somnul
De cade o floare o alta-nfloreşte
Că-n totul şi toate eşti Domnul.

De trece o vară e alta ce vine
Şi iarna din stele de-şi scutură somnul
Eu ştiu că şi iarna e parte din Tine
Şi-n toate şi-n totul eşti Domnul.

poezie de Adriana Cristea (4 aprilie 204)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pereţii palatului erau făcuţi din zăpadă viscolită, ferestrele şi uşile din vânturi vijelioase; erau peste o sută de încăperi, toate aşa cum le alcătuia zăpada; cea mai mare era aşa de întinsă că puteai să mergi câteva ceasuri prin ea de la un capăt la altul. Toate erau luminate de Aurora Boreală şi erau goale, gheţoase, reci şi sclipitoare. Aici nu era niciodată vreo petrecere, nici măcar un bal de urşi la care vijelia să cânte şi urşii albi să meargă în două picioare şi să joace, nici măcar o sindrofie de domnişoare vulpi argintii; în palatul Crăiesei Zăpezii era pustiu şi frig.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cutia cu acuarele [The paint box]

Am avut o cutie
Cu acuarele vii, desfătătoare.
Am avut o cutie
Cu culori calde, reci, strălucitoare.

N-am avut roşu pentru răni şi sânge,
Nici negru pentru orfanul care plânge.
N-am avut alb pentru al morţilor chip,
Nici galben pentru arzătorul nisip.

Dar am avut o cutie
Cu acuarele vii, desfătătoare.
Am avut o cutie
Cu culori calde, reci, strălucitoare.

Portocaliu, pentru viaţă şi-ai bucuriei fiori,
Verde, pentru mugurii ce dau în flori,
Albastru, pentru cerul senin şi luminos,
Şi roz pentru odihnă, vis frumos.

Am avut o cutie
Cu acuarele vii, desfătătoare,
Şi-am pictat pacea pe o pânză mare.

poezie de Tali Shurek, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dalbe flori ale iubirii

- Voi veni să te colind
Când pe ceruri aurora
O să-mi ceară să-ţi aprind
Stelele. Opreşte ora

Ce se joacă viscolind
Sufletul acesta care
Te adună-ntr-un colind,
Dragul meu din depărtare.

Hai, deschide-mi să îţi las
Stelele pe prag, iubite,
Că din toate ne-au rămas
Drumurile pietruite

Cu argint şi rozmarin,
Şi cu doruri fără seamăn...
Dalbe flori şi linu-i lin,
Eu cu nimeni nu te-aseamăn.

- Te aştept să vii cu drag
Când se lasă înserarea
Stelele prinse-n şirag
Îţi vor lumina urarea.

Eu voi pune în pahar
Vinul fiert cu scorţişoară,
Cu iubire-am să-ţi prepar
Leacuri pentru inimioară.

Voi deschide uşa larg
Să păşeşti desculţă-n casă
Şi când stele se sparg
Te voi îmbrăca mireasă

Cu flori dalbe în ajun
Voi împodobi cărarea
Să ne fie Moş Crăciun
Totdeauna sărbătoarea.

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate în roz

Un vas din lut trecând am spart
Erau doar visele mele uitate
În grabă mare nici nu m-am uitat
Un amalgam de vise amestecate

Trecând prin pulberea de gând
Găsesc rămase urme relevate
Culori ce se asează-n rând
Ies chiupuri la iuţeală colorate

Încerc să sterg cu o pensulă
Înmuiată în albul ochilor mei
Apar culorile apusului pe o insulă
E chipul meu păzit de zei

Culori de puzzle piesele strigând
Cu ele viaţa tu mi-ai colorat
Si asezandu-le tu-mi vii în gând
După culoare si ani eu le-am sortat

Si rosul este din anii tinereţii
Când sângele mi pulsa iubire
Verde speranţă la jumătatea vieţii
Calbenul o rază de fir subtire

Mă asez tăcută între culori
Nu are rost să le mai asez
Pe toate le iubesc si sunt comori
Si le transform pe toate în roz

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândiţi-vă, prieteni, câte vietăţi care trăiesc pe pământ, în ape şi în aer au fost create de zei. Dar numai pe om l-au făcut după chipul şi asemănarea lor. I-au dăruit un trup desăvârşit, dar mai presus de toate, un suflet, adică bunul cel mai de preţ dintre toate bunurile. Simţul omenesc şi, împreună cu el, mintea omenească, cu capacitatea de a crea. Şi crează nu numai lucruri necesare vieţii de toate zilele ci şi opere de artistice, făurite din idei şi cuvinte, din marmură şi culori, din sunete şi voci, din lumini şi umbre...

citat celebru din Socrate
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matinală

Aurora violetă
Plouă rouă de culori -
Venus, plină de fiori,
Pare-o vie violetă.

Bat la geamul tău încet,
Bat cu-o rază sângeroasă -
Vino, floare somnoroasă,
Cât pe zări e violet.

Plâns de ape se repetă,
Încă totu-i adormit -
Ca în vise s-a pornit
Roata morii - violetă.

Gol e-al sânului buchet,
Floare goală, somnoroasă...
Trist, cu roza sângeroasă,
Bat în geamul violet.

Aurora violetă
Se pătează de culori -
Venus, pală de fiori,
Pare-o stinsă violetă...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culoarea sufletului (Interogare de pictor)

- Culorile sunt calde şi reci,
şi nonculori...
Sufletele sunt reci şi calde,
şi pustii...
Fiecarui om
ar trebui să-i vină o culoare...

Oare ce culore eşti tu?

- Eu sunt culoare colorată!

- Culoarea verde?!
este cea mai dragă culoare a ochilor
şi a psihicului uman,
care calmează, odihneste...
Dar este o culoare rece!

Roşu?!
Este o culoare care te oboseşte.
Trezeşte în tine ură...
suparare...
nervi...
Dar este o culoare caldă!

Ce culoare are sufletul tău?

- Sufletul meu nu are culoare...
Îl simţi,
dar nu îl poţi atinge...
Îl poţi vedea
decât dacă crezi tare în el...

Sufletul meu?!
E un amestec
între albul pur şi negrul demonic...

Pictează-mă-n creion,
maine, va fi nevoie de corectură!

- Da... dacă toate sufletele ar avea culoarea lor,
ar trăi pe o paleta...
Dar... Nu...

Nu...

poezie de Anna Panovici din Sfârşit de Autograf (6 august 2010)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile bune seamănă între ele ca planetele: reci sau calde, ele se înscriu în orizontul nemuritor al vieţii cu drepturi egale şi strălucesc veşnic. Voiam să spun că problema morţii e dezlegată de mult.

citat clasic din Ion Vlasiu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre ascunse

Umbre ascunse şi lumini difuze
Vise împrăştiate în multe culori
Gânduri secrete puse pe pânze
Mintea ne joacă feste uneori

Culorile toamnei luate din frunze
Amestecul din gama fericirii
Instinctului nu îi cerem scuze
Dezlănţuite toate în prezenţa firii

Verde crud din iarba cosită
Blu din apa pietrelor rastogolite
Galben din raza soarelui iesită
Rosul din inimile de dor golite

Şi puse toate cele la un loc
Vise colorate gânduri curate
Viaţa noastră văzută ca un joc
Pastel cu fruze de toamnă colorate

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti creator

În cântări de bucurie
Izbucnesc ‘naintea Ta
Stelele de dimineaţă,
Cerul în splendoarea sa.
La cămările zăpezii
Nimeni altul n-a pătruns
Dintre toţi ce sunt în lume
Cine altul dă răspuns?

Poarta morţii ai deschis-o
Doamne îţi e supusă Ţie
Cerurile îţi scot toate
Strigăte de bucurie.

Tu cunoşti drumul ce duce
La locaşul de lumini
Tu pe spini şi pălămidă
Le poţi transforma în crini.

Împarţi a luminii cale,
Vântul Ţie ţi-e supus
Ai legat cu legătură
Toate stelele de sus.

Porunceşti lumina zilei
Ea să îşi arate zori
Glasul Tău Ţi se înalţă
Din pământ până la nori.

Picăturilor de rouă
Naştere Doamne ai dat
Tu cunoşti la toate calea
Toate Doamne ai creat.

Eşti trecutul şi prezentul
Şi la toate viitor
Eşti Stăpânul de creaţie
Eşti a toate Creator.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum exotic

În calde seri de toamnă, când sorb cu-nfiorare
Din sânu-ţi cald parfumul, cu pleoapele închise,
Se desfăşoară-n visu-mi un ţărm făr' de abise,
Ce monoton sclipeşte sub revărsări de soare.

O insulă pe valuri molatice mi-apare
Cu fructe dulci şi plante cu flori în veci deschise,
Bărbaţi subţiri, puternici, femei cu ochi de vise,
În cari străluminează sincerităţi bizare.

Parfumul fiinţei tale m-avântă-n ţări vrăjite,
Pe-un port plin de catarguri şi pânze obosite
De-a valurilor goană, din larg în largul zării,

Pe când respir miresme de verde tamarind
Ce se-mpletesc cu cântul luntraşilor şi-al mării
Şi sufletu-mi mireasma şi cântul mi-l cuprind.

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Razele s-au aprins prin atmosfera Pământului, orizontul a devenit portocaliu, trecând treptat în toate culorile curcubeului: de la albastru deschis la albastru închis, la violet şi apoi la negru. Ce o gamă de culori de nedescris! La fel ca picturile artistului Nicholas Roerich.

citat din Iuri Gagarin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeul...

... unicul, capodoperă
cu adevărat,
universală,
o minune de penel şi geometrie perfectă
pe viu,
în faţa criticii lumii din toate timpurile...
... dovada în culori
că suntem în jumătatea nevăzută
a cercului, din care totul se naşte...
... nu are nicio legătură
cu creaţia
umană
şi toate replicile
sunt originale...
de stau întins, oare îl am, un suflet colorat, din eu petale?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb-negru

Cerul a refuzat toate culorile,
A vrut să le facă pe plac
Tuturor discromatilor şi daltoniştilor
Ce nu îl înţelegeau.
Oamenii obişnuiţi cred că
A fi normal înseamnă
Să distingi 50 de tonuri
De culori la oftalmolog,
Să ştii mereu ce culoare
Au butoanele telecomenzii,
Dar să nu observi niciodată
Florile de câmp.
Semaforul are trei culori
Şi două variante de acţiune,
Stai sau treci...
În noaptea neagră,
Îngerii au aripile albe
Şi sfatul lor e
Să-ţi foloseşti inima
Atunci când nu găseşti
Culoarea potrivită!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respir aer mumifiat

respir aer mumifiat
încoronat printre sfinţi
de femeile cernite-n busuioc şi mir

în gând ţes ghirlande de stele
împietrind zbuciumul în largul adâncului
cioburi de cuvinte trimit raze reci
în bezna tăiată de lumina inimii

scapără lumini pe încheietura mâinii
spălând coloşii de ceaţă din priviri îngustate

muzica pulsului e mânată pe tărâm necunoscut
devenim frumoşi în jocul de flăcări al iadului nestins.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi cu toate astea ...

Doamne, înc-o toamnă răsări din vară!
Iarba mea cea verde palidă-i şi trasă,
Închinându-şi steagul sub greaua-i povară,
Pare că-şi acceptă soarta-i nemiloasă.
Toţi copacii lumii şi-au pierdut vesmântul.
Ramuri speriate tremură golaşe.
Şi-au văzut tot straiul sărutând pământul,
Frunză după frunză, în culori gingaşe.
Păsările zboară-n locuri primitoare,
Până-n primăvară când fac cale-ntoarsă,
Pe aripi de vânturi, pe plutiri de boare,
Când din larga zare, stoluri se revarsă.
Doamne, înc-o toamnă număra-vom iară!
Frunzele sunt stoarse de culori şi vlagă,
Înşfăcate vajnic de a morţii gheară.
Şi cu toate astea, toamna mi-este dragă!...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geniului fratelui meu

El şi-a dorit să afle totul,
Fiind copil, ar încerca.
Dar între toate, şi întru totul,
El chiar pe toate le ştia!

epigramă de Horia-Tudor Deacu
Adăugat de Horia-Tudor Deacu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţă

Toate trec pe lumea asta,
Durerea, gândul şi năpasta!
Şi toate trec şi iar revin.
Timpul presează, ca un spin!

Şi toate trec cu-alaiul lor.
Mie de Tine-mi este dor!
Şi toate trec, când nu gândeşti
Şi nu ştiu de mă mai iubeşti!

Şi toate trec, fără să vrei
Şi de priveşti în ochii mei,
Acolo, totul e la fel.
Acolo, o să-l vezi pe EL!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!