Nori de vitralii
îmi plăceai ștergând amintirile
ca pe niște tablouri de patina timpului,
le-am lăsat așa,
prăfuite,
să le mângâie doar misterele Lunii
în nopți cu nori de vitralii
când mă gândesc la tine,
îmi plăceai citind viitorul
pierdut între două intrigi,
din niște cărți cu coperți de copac,
le-am lăsat așa,
întredeschise,
să-mi crească salcâmi și liliac
într-o primăvară întârziată,
îmi plăceai împletindu-ți visele în păr
și toate florile câmpului,
le-am lăsat așa,
nenumărate,
ca să-mi petrec restul zilelor
fiindu-mi dor
de tine.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.