Pajiştea fierbinte a tinereţii

ne rostogoleam într-o adiere caldă
pe nişte câmpuri necosite
luminate tandru de o Lună
pe jumătate dezgolită de inhibiţii,
fremăta grâul în spic sub trupurile arzând
descătuşate de zalele întunericului,
şuşotelile nopţii
şi tremurul pământului îl simţeam în artere
pulsând viaţă şi moarte.

în noi se trezeau instinctiv
toate păcatele trupului
de la facerea lumii,
stăteam dezbrăcaţi de conştiinţă
şi de sfială în faţa naturii
şi a lui Dumnezeu,

noaptea părea o pasăre gigantică
planând cosmic
peste câmpurile nesecerate
şi peste pajiştea fierbinte
a tinereţii.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demoni

am rămas într-un loc fără nume,
într-un loc fără lume,
pe un drum sterp, steril,
care nu duce nicăieri,
nici măcar înainte sau înapoi,
nici măcar la dracu-n praznic,
pe un drum fără început şi fără sfârşit,
unde până şi Dumnezeu a uitat cum se mai fac
oamenii din lut,
vorbind singur
pe faţa Pământului,
vorbind cu El însuşi
despre noua
arhitectură a Raiului,

am rămas singur
cu întunericul din mine
pândind nişte umbre fără fond,
trăgând o cortină grea de cenuşă
de fier
peste ochii obosiţi ai societăţii
şi peste
noua dezordine mondială,
să mă cert
de moarte
doar cu demonii mei
fără viziune,
care îmi denaturează
perspectivele asupra lumii
şi năzuinţele,
din când
în când.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imponderabil

existenţa ta era doar
un foşnet de primăvară
limpede
peste pietrele din sufletul oamenilor

nişte paşi de aer
curat
pe o apă înfiorată
de îngeri
ale cărei unde se pierdeau undeva
între mit şi imponderabil

existenţa ta era doar
un scâncet de cer
pe o boltă senină
o trecere de mătase
un voal de zână
un zbor nevinovat peste
o fantasmă de april

o ramură de flori de măr
înfiripată
în trup de
pasăre

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încruntare

trecutul e doar o încruntare,
fantasma unui ideal în ruină
se profilează pe dune
de nisip,

jumătate de plumb,
jumătate deşert
este Luna,

undeva motoarele lumii se sting,
lumea şi-a pierdut esenţa
cândva,
între Adam şi Eva,
într-o vale a plângerii,
între două potopuri,
într-o cetate eternă,
în ziua a şaptea,
când Dumnezeu a vrut să se odihnească
puţin,
să se încrunte.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geometria infinitului

degetele mele alergau peste tine
în spirale

pe la mijlocul trupului s-au odihnit puţin
ca să privească sărutul
şi semnele astrelor
apoi au alunecat înspre coapse
să desăvârşească iubirea

în timp ce dormeai într-o clepsidră
eu am luat formă de lotus,
ţi-am desenat apusul pe pielea spatelui
şi zodiile în palmă
ca să poţi memora geometria infinitului
din noi
când mă aştepţi noaptea
pe marginea orizontului

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedenie

ca să nu-mi uit regretele
am căutat umbra absenţei tale
prin toate peregrinările

ca să nu-mi uit amintirile
am răscolit toate
sertarele
închipuirii mele

ca să nu te uit pe tine
am aşezat toate
paharele unul peste altul
până mi-ai apărut
într-o vedenie

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

am scrijelit lemnul fierbinte
cu patima trupului
mă aşteptai sub aripa crucii
cu o lumânare
suspinul tău plângea în noaptea tăcută
eram o amintire de o zi
o primăvară sosită prea devreme
o punte peste o lacrimă arzând
un strop de rouă în arşiţa lumii
un cuvânt la poarta sufletului

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grâul visând

stau la pământ cu greierii
ascult grâul visând

nu vreau să văd nimic
în juru-mi

de la vârful ierbii
până la cer
trăiesc!

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pajişti

uite,
dacă tot ne-am întâlnit
pe pajiştea asta tăcută
îţi propun un joc
tu să fii nor de ploaie nebună
eu, umbră de apă curgând
să mă evapor în tine
noaptea
să nu mai fiu

uite, dacă tot ne-am întâlnit
pe pajiştea aceasta albastră
îţi propun un joc
eu să mă întind pe spate
ca o câmpie de păpădii
şi tu să-mi sufli în pene din înalturi
cu toată dragostea ta
cu toată fiinţa ta
să mă spulberi în vânt
să nu mai ating vreodată cu
umbra pământul
să rămân înfipt în buzele tale
în trupul tău
în pupilele tale
să nu mă mai cunosc

uite,
dacă tot ne-am întâlnit pe jumătatea
aceasta de pământ
îţi propun
să ne jucăm de-a ascunselea
eu să te leg la ochi cu un petec de pajişte
înnoptată
să te învârt pe o pasăre călătoare
şi tu să mă cauţi într-o iubire
să mă strigi împrejur
până nu te mai vezi

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Licori de vioară

te văd de pe fundul unui pahar
care mereu trebuie umplut cu licori
de vioară,

te zăresc de fiecare dată
într-o spirala a timpului
prin luneta măritoare
a unei sticle
efervescente,

nu pot ajunge la tine
chiar dacă aş sparge
marginea paharului
cu măselele
într-o mie de cuvinte,
tot ar mai rămâne câţiva stropi
de nimicnicie
să mă împotrivesc vremurilor
şi pianelor care tot curg,

peste cioburile
trupului
meu.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste nisipuri

nu mai port povara ingrată
a iubirii
e un supliciu atroce
pe drumul cel greu

iau cu mine doar visul
şi merg înainte
peste nisipuri

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ţipăt în tăcerea iernii

ştiam că sunt vinovat
de singurătatea ta pe Pământ,
mi-era dor de tine
ca de un ţipăt în tăcerea iernii.

un lac îngheţat era împărţit în două,
o jumătate arzând,
o jumătate de fier,

orgoliile noastre
nu mai încăpeau în acelaşi
ibric clocotind,

iar dragostea noastră
aluneca vertiginos pe gheaţa
unui lac,
care fierbea
în adâncuri.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsorile de vară ce vor veni

uite cum viscoleşte în noi
atât de parşiv
şi cum ne troienesc amintirile
de-a valma peste timp

ne chircim zgribuliţi
în starea lanului de grâu
grâul cel mare grâul dintâi
şi ţipă bobul în spic
şi ţipă în tâmpla mea
despicată de frig
ca un prunc nenăscut
cu pleoapele ude
cu părul ninsori
plete nebune
lovite de vântul rece
uscat şi aprig

toate iubitele mele s-au adunat
sub umbra mea
repetă de zor scrâşnind
moartea
apoi învierea din morţi
şi toate astea
pentru un spectacol desuet
apocaliptic
despre care
se vorbeşte în cârciumi
că va veni
parcă şi văd cum
pe sub duzii pitici
peste mirişti arzând
zboară un cuc
şi un guguştiuc perfid
în zig-zag şi în amintiri

ninge subtil peste noi nostalgii
şi vara ne frige de zor
sub tălpi

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Port o mască de piatră

port o mască de piatră
cu o expresie facială
cenuşiu-bizară
prin lume mi-e mai uşor
aşa
când se depune praful
peste zâmbete
peste ochi
pe ziduri şi
uneori
peste cicatrici

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafir albastru

Îţi plăcea să strecori
Un trandafir albastru
Printre tradafirii galbeni,
Nu mi se părea foarte potrivită alegerea,
Era ca o ezitare cumva,
Într-o declaraţie de dragoste,
Un vers obscen
Într-un poem despre iubire,
Ca o rochie albă
Într-un lan de maci roşii,
Ca o palmă peste faţă
Într-o scenă de gelozie.
Chiar nu mi se părea foarte potrivită alegerea,
Un trandafir albastru
Într-un buchet de trandafiri galbeni,
Era ca un avertisment
Că m-ai putea părăsi,
Era ca un intrus
Într-o poveste de dragoste.
Ca parfumul prea pronunţat
De pe scrisoarea de adio.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea copacilor

de ce-mi mai vii,
acum când se lasă negura peste
ziua trupului meu?
nu ştiai că arborii au vremelnicia lor?

trebuia să vii atunci
când copacii mei, mai aveau
aripi de frunze.

de ce-mi mai vii,
acum când însingurarea se lasă peste
destinul meu,
când rădăcinile teilor
se prind tot mai adânc
de miezul pământului?

trebuia să vii atunci
când coroanele copacilor mei
înfruntau furtunile
deşertului.

de ce-mi mai vii acum,
când neputinţa mă doboară,
când arborii înnebunesc şi nu se mai văd
de nisipul vremurilor?

trebuia să rămâi cu mine
atunci,
acum nu mai pot decât să te salut
în trecere,
la o răscruce
de zări.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rai

raiul era peste tot
de sus până jos

oriunde m-aş fi uitat
erai doar
tu

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câmp fără orizont

în stânga era o jumătate de haos,
în dreapta era o risipă de nemângâiere,
oricât ai fi alergat de negură
pe câmpul fără orizont,
nu te puteai ascunde decât în propria groapă
săpată cu unghiile
în ţărâna rece şi tăcută
de la pieptul pământului.

nişte bolovani mari de nouri
întunecau zăpada mieilor,
în spate era zădărnicia oamenilor,
în faţă,
zilele
numărate.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând răzvrătit

calea aceasta e urcuşul ori coborârea
nu mi-a răspuns nimeni
doar că uneori nu-mi mai aud
gândul prin iarbă foşnind
de parcă n-aş fi crescut încă din pământ
să-l colind

nu m-a întrebat nimeni
ce-aş fi vrut să fiu
la facerea lumii
nor în amurg
pasăre rară
ori
pajişte cu cai tropotind

câteodată sunt piatra ruptă
din prispa de-acasă
câteodată doar un gând răzvrătit
prin cuvânt

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Himeră

te ştiam până la epuizare
într-o zi eram diabolic de trist
alteori diabolic de viu
concretizam în abstract
o filosofie ipocrită
despre esenţa destinului în doi

într-o prăpastie
se năştea moartea unei mari iubiri

te adoram până la autoexterminare
uneori erai apatică
în lunile ploioase
alteori o himeră
între oglinzi paralele

îmi plăceau capriciile tale
şi ale vremurilor
îmi plăcea tăcerea ta
de şarpe

simţeam acut neruşinarea minciunilor
ca nişte lovituri de bici
pe spatele firav al destinului
ca nişte palme de adio
ca nişte cuvinte otrăvite

lumea se învârtea egocentric
pe degetele tale
eu te redescopeream la nesfârşit
într-o himeră
într-o constelaţie
bizară

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arşiţă de iad

nopţile sunt arşiţe de iad
după vara nimicitoare
tăcerile ard

iarba e tăioasă, fierbinte
măcelăreşte nişte vise
fără cuvinte

devine acerbă iubirea
printre deşerticele umbre
fierbe ideea

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!