Langoși și pălincă

mi-am spus
aici nu-i loc de tine

langoși și pălincă
(pe 7 cărări)

1.

uite așa m-am luat cu vorba
și m-am trezit cu oamenii aceia în atelier
hainele femeii erau de mătase
iar ale bărbatului
un surtuc peste cioareci cu vipușcă
și-un joben de magician
într-un decor teatral

2.

bărbatul a luat pipa mea
de la personajul de pe șevalet
a tras un fum
pufăit într-un rotocol
care s-a așezat aură
deasupra poveștii


3.

cu olimpicii mirciști de Constanța
eram la casa memorială a lui Goga
din localitatea Ciucea
la o masă rotundă
cu țuică de prună
în protocolul matematicar
ne-au servit specialitățile casei
langoși și pălincă


ca niște mărgeluțe
una lângă alta
păhărelele de pălincă
făcând cercuri de 9 pe masă
codul bunelor maniere spune că
omul servește ce are așezat în față
așa că
s-a nimerit să dau peste cap
tot cercul din fața mea

când să plecăm
gazdele au venit la masa noastră
cu o sticlă cu tricolor
să ne împrietenim
închinând un păhărel și cu ele
ca la vară
când începe vacanța
să-i găzduim la Constanța

orice dorință
numai un păhărel de palincă nu
le-am spus gazdelor

asta, că veni vorba de "niciodată, nu"
nu mai puteam
că dacă aș fi știut ce urmează
țineam o rezervă de protocol
ca să nu mă dau de gol...

4.

vezi kakemonoul
Flamengul, Pescărușul, Peștișorul de Aur
Cormoranul și cântecul de graur


5.

am făcut imprudența să ies pe malul lacului
vântul, foarte tare, dinspre mare
a adus lângă mine o Arătare
o lebădă vorbitoare

am întrebat-o
despre viața zburătoarelor

primele zburătoare despre care mi-a vorbit
au fost pescărușii aceea mici
cât niște porumbei
care-s râzătorii și ponticii
prieteni cu zburătoarele de la debarcader
lebedele fiind
grațioasele fidele
țărmului...


Din Ferestrele Tympului Alchemistului îți alegi ce vrei...

ce ți-e și cu bunele maniere!
când tace comedia
umbrele devin lumină

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Soție bolnavă

A fost bolnavă ani și ani;
Într-o zi m-a chemat să-mi spună ceva.
Nu putea vorbi limpede,
Iar lacrimile-i curgeau râuri pe obraz.
"Te împovărez cu niște copii,
Cu copiii noștri, în curând orfani.

Nu-i lăsa flămânzi sau în frig;
Dacă greșesc nu-i lovi.
Când îl vei lua în brațe pe cel mic,
Legănă-l și cântă-i de nani-nani.
Nu uita să faci asta."

Înainte de a muri a mai spus,
"Când i-am luat in brațe prima oară n-aveau îmbrăcăminte,
Iar acum hainele lor n-au căptușeală."

Am închis ușile și ferestrele,
Am părăsit copiii rămași fără mamă.
Când mi-am întâlnit prietenii, am plâns.
M-am așezat jos, neputând să-i însoțesc.
I-am rugat să cumpere niște dulciuri copiilor mei.
Am plâns în fața lor.
Am încercat să nu mă vait, dar durerea era prea mare.

Am dat prietenilor banii trebuincioși.
Când m-am întors acasă copiii
m-au întrebat de ce mama lor nu-i mai ia în brațe...
Am umblat încolo și încoace
Prin camera aceea goală.

Apoi am ieșit afară și am jurat,
"Voi uita și nu voi mai vorbi despre ea niciodată."

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poem ultragiant

Într-una din nopțile mele am făcut dragoste cu o servitoare
Totul a fost pe neașteptare și aproape fără voia mea.
Era undeva într-un oraș murdar de provincie
Și locuiam la prietenul meu din copilărie.

Într-o seară am rătăcit singur pe străzi și când m-am întors
Servitoarea făcea patul în camera mea
Era o servitoare tânără și negricioasă
Mi-a spus că toți ai casei sunt plecați în oraș la plimbare
A zâmbit
Și a trecut pe lângă mine de nenumărate ori.

Eram destrămat în seara aceea și n-aveam nicio poftă să fac dragoste
Dar servitoarea era tânără
Nu cred să fi avut mai mult de șaisprezece ani
Și cum se așezase aproape pe pat, parcă așteptând
M-am apropiat zâmbind și am întrebat-o cum o cheamă.

Mi-a spus un nume oarecare, mi se pare că Maria
I-am spus că e frumos, ea s-a prefăcut că se rușinează,
Cred să fi fost aproape de miezul nopții
Prin ferestrele deschise răzbătea zgomotul confuz al orașului
Acolo, undeva, erau teatre, cinematografe, femei splendide și automobile
Aici eram numai eu cu servitoarea;
Ea n-a zis nimic, a închis numai ochii.

Era o servitoare scurtă, bondoacă aproape
Și mirosea foarte rău a sudoare.
O, servitoare cu care am făcut dragoste într-un oraș murdar de provincie
Pe când eram destrămat și stăpânii tăi lipseau de acasă
Servitoare, pe pulpe cu două dungi roșii de la jaretiere
Servitoare cu pântecul mirosind a ceapă și a pătrunjel
Servitoare cu sexul ca o mâncare de pătlăgele vinete
Scriu despre tine poemul acesta
Pentru a face să turbeze fetele burgheze
Și să se scandalizeze părinții lor onorabili
Fiindcă deși m-am culcat cu ele de nenumărate ori
Nu vreau să le cânt
Și mă urinez în cutiile lor cu pudră
În lingeria lor
În pianul lor
Și în toate celelalte accesorii care le formează frumusețea.

poezie celebră de din Poemul invectivă (1933)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Poemul invectiva si alte poeme" de Geo Bogza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 7.99 lei.

Vorba aia

La numai 15 anișori,
Aveam o creștere aleasă.
În pension făceam furori,
Dar eram tare rușinoasă.
Și când cu Nicușor vorbeam,
Mi-ardeau obrajii ca văpaia...
Țiu minte, cât de mult roșeam,
Când îmi spunea de vorba aia.

Într-o duminică, fiind cald
Și cum văzduhul sta să fiarbă,
M-am dus la gârlă să mă scald,
Și mi-am pus hainele pe iarbă.
Dar Nicușor sta-n iarbă strâns
Și mă privea cum făceam baia,
Mi-a fost rușine și am plâns,
Fiindcă-mi văzuse vorba aia.

Prin Cișmigiu, cu pas grăbit,
De la pension mergeam spre casă
Și-un ofițer m-a urmărit,
Spunându-mi dulce că-s frumoasă.
M-am rușinat și-am spus "merci"
Și ca să nu m-apuce ploaia,
M-am dus la el acasa și...
S-a întâmplat și vorba aia.

Deși sunt rușinoasă rău,
De toți băieții sunt curtată
Și-aleargă-n urma mea mereu
Aproape Capitala toată.
Și-n timpul verii, deseori
Sunt la Constanța sau Mamaia,
Petrec din noapte până-n zori
Că mult îmi place vorba aia.

Zadarnic, muritor sărman,
Vrei să găsești a vieții cheie!
Popescu scrie un roman
Fiindcă iubește o femeie.
Aseară s-a-mpușcat Bebe,
Aflând că l-a-nșelat Aglaia
Și toate astea pentru ce?
Ah, numai pentru vorba aia!...

poezie satirică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton amuzant

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Mircea Dinescu

Pri­mele poezii le-am citit la școală, în manuale. Erau po­ezii cu partidul. Mi se păreau minunate, aș fi vrut să scriu și eu la fel. Când m-am hotărât să scriu primul poem, prin clasa a șasea, mi-am luat carnețelul și m-am dus în pădure. Eram convins că, dacă vrei să scrii despre pădure, trebuie să mergi în pădure. Eram complet în afara literaturii pe atunci. Dar s-a în­tâmplat apoi să merg în casa unui avocat, el mi-a arătat un vo­lum de Blaga, care m-a lăsat cu respirația tăiată. Asta mi-a declanșat febra lecturilor.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Vino in rochia ta simpa de stamba" de Mircea Dinescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 14.99 lei.
Cornelia Georgescu

Lucian: Păi, fie, dacă insiști... Când am plecat de la supercomputer eram într-adevăr răvășit, dar nu într-atât încât să mă las copleșit de cele văzute. Însă din cauza asta, m-am învârtit într-una prin oraș, ca un tont, cu gândurile aiurea, sucind problema pe toate fețele, posibile și imposibile; n-am ajuns la nici o concluzie, decât cea pe care tocmai ți-am spus-o și ție, anume, mă voi lămuri direct cu ei, când vom ajunge acasă, pe Terra. Până atunci, abandonez orice încercare de a afla ceva în acest sens și accept doar realitatea pe care o știu eu, adică aceea în care blondul e sigur tatăl meu; nimic altceva! Deci, din punctul meu de vedere, sunt un Enka și așa voi rămâne în continuare! Dar tot în acea zi, seara, în final am intrat într-un restaurant...
Mihai: Și ai dat de Lia.
Lucian: Nu, de Maria. Blonda era acolo, la o masă, singură, fără Nick, așa că m-am așezat lângă ea, la masă. Și știi cum e ea, mereu un zâmbet, plină de voie bună, mi-a alungat cu felul ei de-a fi orice gânduri neplăcute, legate de mama, sau de oricine altcineva. Asta doar până când, da, a apărut și Lia, împreună cu Sid. Au intrat tocmai în acel restaurant și culmea, s-au așezat la o masă, exact în fața mea! N-am să susțin că s-ar fi așezat intenționat drept la acea masă, însă... I-aș fi văzut și fără să vreau, fără să privesc în direcția lor... Era de-a dreptul ridicol! Jenant! Blonda mi-a spus de multe ori să părăsim restaurantul, sau măcar să ne mutăm la altă masă, sau cel puțin să schimbăm locurile, ca să nu-i mai văd, dar eu, ca de obicei, încăpățânat, nu și nu! Ar fi trebuit să-i fi dat ascultare și aș fi evitat ceea ce a urmat.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mamă - dulce nostalgie

N-am uitat privirea blândă, cu care tu m-ai primit
Când ajuns acas' la tine, eram tare obosit.
M-ai luat, mamă, de mână și pe pat m-ai așezat
Cu căldura-îmbrățișării, pe frunte m-ai sărutat.
Te-ai așezat lângă mine, m-ai întrebat cum mă simt,
Eu ți-am spus că-mi este bine, savurând al tău alint.
Mi-am adus atunci aminte, de copilăria mea,
Când iubirea ta de mamă, niciodată nu-mi lipsea.
Doamne, cât era de bine, când la masă ne chemai.
Ne puneai mâncare-n blide, să mâncăm ne îndemnai.
Unde ești copilărie? Unde ești măicuța mea?
Tot umblând prin țări străine, greu mă apasă vremea.
Acum, când mă-întorc în sat, găsesc casa părăsită,
Curtea numai are gard, ograda e neîngrijită.
Mi-e dor de tine mamă! Mi-e dor de copilărie.
Dorul către voi mă cheamă, fără voi, viața-i pustie.
Port în buzunar la piept, mica ta fotografie,
Semn că încă te aștept, MAMĂ - DULCE NOSTALGIE.

poezie de (10 ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Știi?

viața parcă ar fi o parcare cu plată
ce-i pasă ei că uneori nu am bani să plătesc
deși pentru fiecare greșeală scot din buzunar un bănuț

atunci când te-am cunoscut era soare și bine
și ce prost eram, dar un prost fericit
cardul era pe zero
dar eu continuam să înot, să alerg în picioarele goale pe nisipul ăla fierbinte

evident aici nu-i vorba de tine
privită printr-un obiectiv imaginea este cât se poate de clară
viața în esența ei pare un colac de salvare. eu unul
asta știu cel mai bine.
am învățat de mic cum stă treaba încât
orice ar fi nu mi-e frică
de ce să vrei să ieși din mulțime dacă nu te privești în oglindă

și încă ceva, aici e vorba de mine
despre nopțile care curg
despre zilele fără de număr care se tot pierd fără niciun răspuns
dar ce răspuns să aștepți atunci când frunzele copacilor se topesc pe asfalt

hai, spune
cât ai vrea să țină ecoul într-un deșert? tu știi până unde poate să te ducă un vis?
mă trezesc dimineața și îmi vine să îmi bag
picioarele în tot și în toate
de ce?
uite, de asta

da, prietene! aici e vorba de mine
despre ratările mele
despre femeile pe care le-am avut
și care după un timp mi-au întors spatele
ce contează că am trecut printr-o o vară fierbinte
după o noapte de pomină petrecută cu prietenii într-un club, vine greața

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: În orice caz, dânsul mi-a zis că ești perfectă, ba chiar divină.
Diana: A spus domnul director așa ceva despre mine?!
Lucian: Nu. De fapt, eu am spus așa ceva, dar dânsul m-a aprobat.
Diana: Ah, lingușitorule.... Era însă vorba despre ce mi-a spus mie distinsul tău prieten.
Lucian: Te ascult.
Diana: Asta ar fi o mare noutate.
Lucian: Ce ți-a zis dom' director, mamă?
Diana: Că i-ai fi povestit ce s-a întâmplat în seara aceea, când ne-ai anunțat despre misiune, pe mine și pe tatăl tău.
Lucian: Da, evident, i-am povestit.
Diana: Și i-ai spus că încă te mai simți vinovat, deși ne-am împăcat.
Lucian: Ah, mamă... Normal că mă simt vinovat. Nu pot uita că am fost un mare dobitoc și nici nu știu cum mi-aș putea îndrepta greșeala aceea; nu prea am cum. Am fost atât de neghiob, mai ales față de tine... Iar acum vom pleca și... Ceea ce-am spus rămâne...
Diana: Dragul meu, nu te mai frământa degeaba. Ți-am spus că n-am fost supărată deloc pe tine atunci, n-am luat seama la câteva cuvinte rostite într-un moment tensionant, deci, n-are rost să te simți vinovat, să-ți faci zilele amare din cauza acelui incident. Uită ce-a fost atunci!
Lucian: Dacă ar fi atât de simplu...
Diana: Este!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Friedman: Trebuie s-o uiți pe Grace, amice.
Luke: Dar simt niște chestii. Știu că e o reacție biologică...
Friedman: Nu e vorba de biologie aici. E vorba de psihologie. Mereu te arunci în poarta care e încuiată. Și de ce? Pentru că ți-e frică să o deschizi și să te bucuri de frumusețile grădinii care e dincolo de ea...
Luke: Hei, nu mi-e frică să deschid poarta.
Friedman: Atunci de ce treci mereu de poarta care e larg deschisă? Și nu-mi spune că nu știi despre cine vorbesc.
Luke: Despre Glynis?
Friedman: E topită după tine, omule. Când am dus-o la dans, numai despre tine a vorbit. Foarte enervant, dar... a fost din cauză că m-am parfumat.
Luke: Nu pot să-mi transfer sentimentele de la o persoană la alta pur și simplu.
Friedman: Ba normal că poți. E parte din ADN-ul tău. Ai văzut cum te-a privit Glynis la ora de chimie? E genul de privire pe care de obicei trebuie s-o iei de pe net.
Luke: Bine... Îți apreciez preocuparea, dar pot avea singur grijă de viața mea amoroasă.
Friedman: Mda... singur, sub duș.

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita IoanaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Ne-ai promis

(Îți aduci aminte! Când?)

Pe țărmul unei mări
Cu flux și reflux

Cânta, lângă un zid scorojit, la un pian închipuit
Fără să se oprească, s-a întors spre mine și mi-a zâmbit
S-a ridicat de pe scaunul rotativ, a venit la mine și mi-a spus:

- Și acum că știi secretul și-ai primit rolul râvnit
Să te văd cum duci trăsura autorului trăsnit

- Ne-ai promis. Îți aduci aminte! Când?

- De la Flașnetarul vesel cu arici și porumbei
până la poemul mării cu măgar și cu căței
ai la mâna ta tot rolul, tot ce vrei și ce nu vrei
numa să nu pui în mine toată vina dumneaei

din luna mai
cu porumbei și fluturi
norul il scuturi
și plouă, plouă
ploi de vară
iară

s-o luăm pe drum de coastă
până dăm de coasta ta
unde tu pictai măslinul
și măgaru din vâlcea
care s-a trezit cu tine
că îl călărești precum
ieri îl călărise Nașul


pe strada fără capete
cu ferestre fără cercevele
pe al cărei acoperiș
crescuseră niște oțetari
în care veneau ciorile
și pescărușii
așteptându-mă dimineața
să ieșim împreună din noapte

de aici, din locu-n care, poți vorbi cu Infinitul
a venit Dorra la mine să-mi dea pui din Nesfârșitul
începând cu Fericirea și Iubirea fără margini
desenând Nemărginirea și pictând-o din Imagini
scene dintr-un film cu casa unui pictor de pe stradă
cel ce a pictat femeia vindecând orbul să vadă

Constanța, Duminică, 19 mai, 2019
(Peninsulara cu cercel de scoică)


Ne ține viața-n scară ecuații
De rezolvat în noapte și-n tăcere
Dar cel mai mult dorește și ne cere
Să derivăm dilema-n demonstrații

Mă luau de acum grijile că i-am promis
Și nu-mi dădeau răgaz mai mult de-o noapte
Că așa-s grijile, dau din pinteni
Toate vor acum...

casa părea părăsită
femeia ținea un prunc în brațe
pruncul se juca cu năsturelul care încheia bluza mamei

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Brooke: Aici sunt 82 de scrisori, și te au pe tine ca destinatar. Le-am scris vara asta. Una pe zi, dar nu le-am trimis niciodată, pentru că mi-a fost teamă. Mi-a fost teamă că mă trezesc din nou cu inima frântă. M-ai rănit foarte tare. Mi-a fost teamă că mă voi simți vulnerabilă. Mi-a fost frică de tine și de sentimentele pe care le am pentru tine. Știu că asta nu mai contează acum, dar m-am gândit că ar trebui să știi. Așa mi-am petrecut vacanța, dorindu-te... Dar mi-a fost frică să recunosc.

replică din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita IoanaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lutul

M-am lovit de mal și-am fost bătut de valuri
Ajuns pe țărm m-au călcat în picioare umbrele serii
Soarele m-a secat de vlagă până când tu ți-ai murdărit mâinile cu mine
Niciodată până atunci nu am mai simțit atingerea ta
Și cu zâmbet nămolos am crezut că am scăpat de obscuritatea rădăcinilor de salcie
Până când am simțit din nou atingerea apei.
m-ai frământat și m-ai zdrobit în palme
mi-ai spus să mă despart de bulgări
și mi-ai frânt tăria de-am devenit moale...
ți-ai consumat energia învârtind morile,
sforile ce roteau masa pe care mi-ai așezat forma,
amețeala rotundului ce mi-a luat mințile;
până când nemaiștiind ce se întâmplă cu mine
m-am lăsat când pe o parte când pe alta dupa forma palmelor tale.
Eu, lutul!

poezie de
Adăugat de Ruben BucoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Vasile

Am spus

Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Și-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau și-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.

Am spus că știu când n-am știut
Și-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Și-am spus nu pot, dar am răbdat.

Am spus că am când n-am avut
Și nu ți-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Și-am spus sunt prost, fiindcă eram.

Am spus că pot când n-am putut
Și că-i ușor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Și-am fost întotdeauna eu.

Am spus mereu ce-aveam de spus
Și-am scris să știi că te iubesc
Și-atuncea când voi fi apus
Și n-o să pot să mai vorbesc.

Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Și tot ce-am spus e de prisos.

poezie de din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton ponderat

Distribuie
Edgar Lee Masters

Julia Miller

Ne-am certat în dimineața aceea,
Pentru că el avea șaizeci de ani, iar eu treizeci –
Și eram nervoasă și însărcinată cu un copil
A cărui naștere mă înspăimânta.
M-am tot gândit la ultima scrisoare pe care mi-a trimis-o
Acel suflet tânăr, înstrăinat,
A cărui trădare am ascuns-o
Măritându-mă cu un om bătrân.
Apoi am luat morfina și m-am așezat să citesc.
Peste întunericul care îmi acoperea ochii
Mai văd și acum sclipind în lumină aceste cuvinte:
"Și Isus i-a spus,
Adevărat, adevărat îți spun,
Astăzi vei fi cu mine în paradis."

epitaf de din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la En.Citatepedia.ro. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.
Mihai Marica

* * *

M-am trezit dintr-o dată,
Mai singur ca niciodată!
M-am trezit răvășit de lipsa,
A ceea ce-mi lipsește!
M-am trezit cu un dor,
Și-o durere în piept,
De moartea îmi era singura dorință!
M-am trezit printre cuvinte,
Pierdute în mii de tăceri!
M-am trezit că nu știu ce vreau,
Că niciodată nu am știut cu adevărat,
Ce vreau!
M-am trezit zguduit de trecut,
De ceea ce am avut și-am pierdut!
M-am trezit,, slab" si nehotărât!
M-am trezit, trezit de cuvintele tale!
De vocea Ta, de bătăile inimii tale!
De cuvântul scris pentru mine, pentru tine!
M-am trezit, trezit să fiu lângă tine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maica Tereza

Într-o seară, am mers pe străzi și am adus cu noi patru oameni. Printre ei era o femeie care era foarte bolnavă. Le-am spus surorilor: "Aveți voi grijă de ceilalți trei, eu voi avea grijă de această femeie". Am ajutat-o să se întindă pe un pat și am observat pe fața ei un zâmbet fericit. Ea mi-a luat mâna și a spus doar atât: "Mulțumesc". Apoi a murit. Nu am putut să o ajut, dar mi-am analizat conștiința în fața ei. M-am întrebat: "Ce aș fi spus eu dacă aș fi fost în locul ei?" Răspunsul meu era foarte simplu, aș fi încercat să îi atrag atenția asupra mea. I-aș fi spus: "Mi-e foame, sunt pe moarte, mi-e frig, mă doare" sau altceva asemănător. Dar ea mi-a dăruit mult mai mult: iubirea ei plină de recunoștință. Și a murit cu un zâmbet pe față.

citat clasic din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton ponderat

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Voce: Michelle Rosenberg
Lucian Blaga

M-am oprit lângă tine

Am căutat mereu umbra genelor
pe un obraz. Am căutat-o prin geografia răsăritenelor și apusenelor
basme. Și n-am găsit-o.

Numai târziu am găsit-o aci. Aci,
în patria mea, la seminția mea.
M-am oprit lângă tine, când tăcerea ta
mi-a spus: "Nu mă atinge!"

M-am oprit lângă tine,
descoperind că părul tău e o flacără
pe care vântul n-o stinge.
Și lângă minunea cea mai simplă
am stat cum se cuvine.

poezie celebră de din Poezii (1963)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.

Scrisoare de la tata

Când ziua de mâine va veni fără mine,
aș vrea să nu plângi.
Știu cât mă iubești,
că te gândești la mine,
mie îmi va fi dor de lume.

Când umbra mea nu va mai fi pe pământ,
vă rog să întelegeți,
că nu m-am risipit în vânt.

Îngerul a venit, m-a luat de mână,
apoi mi-a spus că sunt sfârșit
și trebuie să-l urmez,
să las aici tot ce iubesc.

Când am făcut pasul eram o lumină rece,
lacrima-mi căzuse peste lume.
Am zis în sine că totul trece,
La fel se uită ochiul nevăzut, un nume.

M-am gândit la voi, copiii mei cum ați crescut,
la tot ce v-am împărtășit;
cred că o să-mi crească aripi în necunoscut
și o să mă văd în umbra voastră,
de-atât cât v-am iubit.

M-aș întoarce pentr-o clipă
să-mi iau rămas bun,
lacrima să mi-o ridic din lume,
fie cât o bătaie de aripă.

vezi mai multe poezii de: Camelia Oprița

poezie de din BOEMA - Revistă de Literatură și Artă Nr. 147 (mai 2021)
Adăugat de Ileana Vasiliu -OdobescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton trist

Distribuie

Buburuzul meu, ce faci?

(aveam de ajuns la vapor)

mai ales dimineața
vocile și cuvintele
se joacă cu mine

1.

dă-mi, Frate, pana Îngerului
cu care să-ți scriu
întru bucurie
să tot fie
armonie cu pălărie
o poveste
ca o veste de primăvară
cu care să te bucuri o vară
cum s-a bucurat Pictorul Orb
când a început să vadă
și-n bucuria lui
ai găsit și tu
sămânța de la Săpânța
cu tainele cântecului
de pe Cărarea Pierdută-n nisipuri
de pe Plaja lui Ambrozie Ploieșteanu
și-a Domnișoarei Ardeleanu
și toate celelalte
scrise-n fotografii
făcute împreună-n

Lumina Farului Genovez
De pe Țărmul Înalt

2.

Când luaserăți voi în Asalt
Cafeneaua Scriitorilor
Subsolul de la Muzeul de Artă
Casa bunicii lui George Vasilievici
Și toată Peninsula Tomisului
Cu viața din Piațeta Casinoului
Devenită Festival de Veneția
Și Carnaval
cu mască și cu Trei Papuci
Măslin-Pietricică-Nuci...

Bine, spune și tu după mine:

" - Buburuzul meu, ce faci?
Bine-bine. Am visat că făceam dragoste. Și-o pietricică norocoasă, o coasă de cosit Iarbă pentru iubit.
- Și eu am visat un cer plin de stele și aveam de ajuns la vapor prin mai multe peripeții. Și-am ajuns cu mașina-n apă, dar nu ne-am panicat. Și pe vapor, o roșcovană-șI certa bărbatul. Și eu mi-am adus aminte peripețiile cu mașina și-am zâmbit. ȘI ea s-a răstit la mine și mi-a zis:
- Ce râzi, față palidă?..."

3.

Luând drept izvor al acestor întâmplări, iată povestea mea:

vântul, foarte tare, dinspre mare
a adus lângă mine o Arătare
o lebădă vorbitoare

Adela Pârvu, Pârvu Mutu, Mutu Petrică, Alexandra Pătrașcu, Corina Caragea, Ștefan Câlția, Stephanie Campisi și Roșcovana, tocmai treceau pe acolo, ca niște balerini din Spărgătorul de nuci...

Vizionar, gândul se plimbă prin Palatul Justiției
Ușile mari poartă numele unor prieteni
George-Pavel Vuza și Dan-Tudor Vuza
Pe o ușă uriașă, străjuită
De-un ficus și-un filodendron

mai ales dimineața
vocile și cuvintele
se joacă cu mine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ioan Crețu

Nesiguritate

m-am trezit într-o dimineață
cum îmi mângâiam hainele
îmbrăcate peste zi
erau întinse lângă mine în pat
învelite cu grijă le-am și sărutat
blugii un pulover șapca în carouri
și o eșarfă albă de catifea

cineva îmi spunea că există
un timp pentru toate
un timp pentru îndrăzneală
curajul nebun
un altul pentru lașitate
doar pentru moarte
nu prea avem timp

îți mai aduci aminte de
pantofii maro
cum refuzau să mai pășească
ori de câte ori te întâlneam?
au plecat de-acasă
mai bine de un an
de atunci umblu
în picioarele goale
și mă doare fiecare pas
făcut către tine

doctorul mi-a spus
că m-a durut sufletul
toată viața
și nu am știut

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook