Vorba aia

La numai 15 anişori,
Aveam o creştere aleasă.
În pension făceam furori,
Dar eram tare ruşinoasă.
Şi când cu Nicuşor vorbeam,
Mi-ardeau obrajii ca văpaia...
Ţiu minte, cât de mult roşeam,
Când îmi spunea de vorba aia.

Într-o duminică, fiind cald
Şi cum văzduhul sta să fiarbă,
M-am dus la gârlă să mă scald,
Şi mi-am pus hainele pe iarbă.
Dar Nicuşor sta-n iarbă strâns
Şi mă privea cum făceam baia,
Mi-a fost ruşine şi am plâns,
Fiindcă-mi văzuse vorba aia.

Prin Cişmigiu, cu pas grăbit,
De la pension mergeam spre casă
Şi-un ofiţer m-a urmărit,
Spunându-mi dulce că-s frumoasă.
M-am ruşinat şi-am spus "merci"
Şi ca să nu m-apuce ploaia,
M-am dus la el acasa şi...
S-a întâmplat şi vorba aia.

Deşi sunt ruşinoasă rău,
De toţi băieţii sunt curtată
Şi-aleargă-n urma mea mereu
Aproape Capitala toată.
Şi-n timpul verii, deseori
Sunt la Constanţa sau Mamaia,
Petrec din noapte până-n zori
Că mult îmi place vorba aia.

Zadarnic, muritor sărman,
Vrei să găseşti a vieţii cheie!
Popescu scrie un roman
Fiindcă iubeşte o femeie.
Aseară s-a-mpuşcat Bebe,
Aflând că l-a-nşelat Aglaia
Şi toate astea pentru ce?
Ah, numai pentru vorba aia!...

poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am spus

Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Şi-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau şi-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.

Am spus că ştiu când n-am ştiut
Şi-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Şi-am spus nu pot, dar am răbdat.

Am spus că am când n-am avut
Şi nu ţi-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Şi-am spus sunt prost, fiindcă eram.

Am spus că pot când n-am putut
Şi că-i uşor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Şi-am fost întotdeauna eu.

Am spus mereu ce-aveam de spus
Şi-am scris să ştii că te iubesc
Şi-atuncea când voi fi apus
Şi n-o să pot să mai vorbesc.

Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Şi tot ce-am spus e de prisos.

poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâncarea, până la urmă, este în tradiţia noastră, ceva sfânt. Nu e vorba de nutrienţi şi calorii. E vorba de împărtăşire. E vorba de onestitate. E vorba de identitate.

citat din Louise Fresco
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am născut în Bărăgan

De pe câmpul cu verdeaţă,
de pe-întinsul Bărăgan,
de mult am plecat în viaţă.
Viaţa mi-a fost un roman.

Când am căzut m-am ridicat.
Nu m-am lăsat doborât.
Cât am putut m-am tot luptat.
Privirea n-am coborât.

Ce-am dorit, am împlinit.
Am familie, am casă.
Acuma sunt fericit.
Viaţa mea este frumoasă.

M-am născut în Bărăgan
şi-n Bărăgan am rămas.
Am adunat grâul din lan
şi poeziei am dat glas.

Cu ea am păşit în lume
şi mi-a fost prieten bun.
Prin ea am avut ce spune
şi am devenit tribun.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare generaţie zâmbeşte când e vorba de taţi, râde când e vorba de bunici şi se minunează când e vorba de străbunici.

citat din W. Somerset Maugham
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorba multă

Feţi frumoşi cu frunţi de ceară
noaptea vor veni să-ţi ceară
din motive mai oculte
vorbele, când sunt prea multe;

Vorba naşte şi omoară:
e călău, dar şi vioară
şi de tine doar depinde
mâna ta când vei întinde

Vorbele se vând perechi
orice om două urechi
are şi numai o gură
lumea vorba când îţi fură

Înţelept e cel ce-nchide
minereul în firide
scoţând de sub carapace
doar cât trebuie şi pace!

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi ucidem tot timpul, nu numai cu armele, ci şi cu vorba şi cu gândul. Meseria mea era legată de vorbă şi de gând. Şi m-am gândit că încalc porunca. M-am gândit mult la asta şi la ce înseamnă asta, şi i-am cerut lui Dumnezeu să-mi răspundă, şi El a facut-o, într-un târziu.

citat din Mariana Buruiană
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada Mamaia

Era prin vară, aşteptam,
La mare, răsăritul
Şi, Doamne, ce-ncântat eram
Cu marea şi privitul!

Până-ntr-o zi, cam pe la prânz
Când te-am văzut pe tine
Şi-n urma ta, precum un mânz,
Mergeam, cu rugi creştine:

Dă-mi Doamne, mie, un noroc,
Că-s plin de-adrenalină,
Şi fă-mă să câştig la joc,
Să-mi iau şi eu maşină

Cu care să o plimb pe ea
Pe plajă la Mamaia
Şi să-i pot cumpăra ce vrea
Că apoi... vorba aia,

Eu nu aş vrea să te mânii
Spunându-ţi tot ce-aş face
Şi - ce sunt banii? - doar hârtii
Să faci... cam tot ce-ţi place.

Se pare că, la ruga mea
Pe care-ai auzit-o
Cu tine s-a-ntâmplat ceva,
Şi, repede,-ai... zbughit-o.

N-am câştigat, iar fuga ta
M-apasă şi mă doare
De n-aş mai vrea, în viaţa mea,
Să stau... cu ochii-n soare.

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Langoşi şi pălincă

mi-am spus
aici nu-i loc de tine

langoşi şi pălincă
(pe 7 cărări)

1.

uite aşa m-am luat cu vorba
şi m-am trezit cu oamenii aceia în atelier
hainele femeii erau de mătase
iar ale bărbatului
un surtuc peste cioareci cu vipuşcă
şi-un joben de magician
într-un decor teatral

2.

bărbatul a luat pipa mea
de la personajul de pe şevalet
a tras un fum
pufăit într-un rotocol
care s-a aşezat aură
deasupra poveştii

3.

cu olimpicii mircişti de Constanţa
eram la casa memorială a lui Goga
din localitatea Ciucea
la o masă rotundă
cu ţuică de prună
în protocolul matematicar
ne-au servit specialităţile casei
langoşi şi pălincă

ca nişte mărgeluţe
una lângă alta
păhărelele de pălincă
făcând cercuri de 9 pe masă
codul bunelor maniere spune că
omul serveşte ce are aşezat în faţă
aşa că
s-a nimerit să dau peste cap
tot cercul din faţa mea

când să plecăm
gazdele au venit la masa noastră
cu o sticlă cu tricolor
să ne împrietenim
închinând un păhărel şi cu ele
ca la vară
când începe vacanţa
să-i găzduim la Constanţa

orice dorinţă
numai un păhărel de palincă nu
le-am spus gazdelor

asta, că veni vorba de "niciodată, nu"
nu mai puteam
că dacă aş fi ştiut ce urmează
ţineam o rezervă de protocol
ca să nu mă dau de gol...

4.

vezi kakemonoul
Flamengul, Pescăruşul, Peştişorul de Aur
Cormoranul şi cântecul de graur

5.

am făcut imprudenţa să ies pe malul lacului
vântul, foarte tare, dinspre mare
a adus lângă mine o Arătare
o lebădă vorbitoare

am întrebat-o
despre viaţa zburătoarelor

primele zburătoare despre care mi-a vorbit
au fost pescăruşii aceea mici
cât nişte porumbei
care-s râzătorii şi ponticii
prieteni cu zburătoarele de la debarcader
lebedele fiind
graţioasele fidele
ţărmului...

Din Ferestrele Tympului Alchemistului îţi alegi ce vrei...

ce ţi-e şi cu bunele maniere!
când tace comedia
umbrele devin lumină

poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu?

azi sau poate ieri
cine azi mai ştie cine
vorba trece, vorba vine
am trecut pe lângă mine
nu m-am recunoscut
pe banca aceea stricată
din acel vechi parc
un bătrân obosit, stătea în ploaie, în vânt
de lume şi viaţă alungat
din ochi ţâşnea o văpaie
nu am văzut şi am trecut
mai departe de el
el, cel, acel ce nu sunt eu
şi dacă sunt...
mi-e sufletul întunecat şi greu
eu nu sunt eu
repet în gând
repet mereu
atunci, cine sunt eu...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Vorba dulce mult aduce"

Cine-o gustă să se ducă
La consult, la cabinet
Că ce poate să aducă
Decât rău, deci... diabet!

epigramă de Gheorghe Gurău (5 decembrie 2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Viaţa aceasta suplă devine aproape dublă,
m-ai întrebat într-o noapte
ce se-nţelege din moarte.
Am spus, ai plâns, iar am spus.
Ce răsărit, ce apus,
ne-am rugat până-n zori,
apoi am fost scoşi de ninsori,
decapitaţi de soare, cleptomania de şoarec,
clopote bat încă ritmic, intim şi sadic şi istmic.
Mă prinse o mare tristeţe, ca Marea Neagră pe feţe,
tu ai şoptit overdue, eu sărutând şi-am spus tu,
numai tu să trăieşti, gemeni vreau şi poveşti,
ciudat că mai trăiesc, murisem de mult, Bucharest,
acum va trebui să întreţin mulţi copii,
m-am rugat şi am plâns, m-ai mângâiat foarte strâns.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fascinaţie

A fost un vălmăşag de bal
Cu sunete melodioase
De violină şi ţimbal
Când toate mi-au părut frumoase.

Eram atât de tulburată
De-aceea veselie plină
Şi-mi părea că fiinţa-mi toată
Plutea ca pe o apă lină.

Atunci te-am cunoscut pe tine
Zărindu-te mi-a fost chiar teamă
Un zeu care privea spre mine
Stând nemişcat, dar totuşi cheamă.

Şi m-am apropiat sedusă
De ochii tăi, de gura ta
De parcă aş fi fost adusă
De-un nor ce tainic mă purta.

Eu nu făceam deosebire
Dintre un frate şi-un străin,
Dar seara-aceea din iubire
Făcu icoană să mă-nchin!

De atunci eşti pentru mine
Inimă, suflet şi viaţă
Luceafăr nopţilor senine
Şi zvon de clară dimineaţă.

Iar pentru ca lumea să ştie
Aş vrea iubitul meu să plâng
Şi chiar mai mult de-o veşnicie
Cu drag la pieptu-mi să te strâng.

Şi nu vei scri o epopee
Să spui din sufletu-ţi curat
Că draga ta, deşi femeie
Iubeşte cu adevărat.

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucurându-mă de sosirea lui Ch'ēn Hsiung

Când trilurile sticleţilor aproape încetaseră
Şi prunele verzi erau pe jumătate formate,
Întristat că primăvara-şi ia lucrurile şi pleacă,
M-am ridicat şi-am intrat în Grădina de la Răsărit.

Cu cupa în mână, beam de unul singur:
Deodată am auzit că-mi bate cineva în poartă.
Locuind departe de lume, m-am bucurat că a apărut cineva;
Cu atât mai mult cu cât era vorba de Ch'ēn Hsiung!

Liniştiţi şi-n largul nostru, am stat la poveşti toată ziua,
Strâns înconjuraţi de vechi sentimente din anii care s-au scurs.
Ce lucru măreţ este-o cupă de vin!
Ea ne face să depănăm istoria întregii noastre vieţi

poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi, să ştiţi că sunt rezistent la durere. Luna trecută mi-am tăiat venele şi nu m-am simţit nici prea-prea, nici foarte-foarte. Dar mama era într-o asemenea stare, încât am jurat să nu mai repet gestul. M-am ţinut de cuvânt. Vorba e vorbă, chiar dacă suntem mai mulţi care ne exprimăm prin gura mea.

Eduard Einstein în Cazul Eduard Einstein (2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era în felul următor: eram într-o clădire foarte mare. Era o clădire de cărămidă. Multe camere goale. Camere mari. Camere de cărămidă. Treceam dintr-una într-alta şi nu păreau să fie uşi. Ajungeam mereu în curţi interioare. Mult timp am mers în sus şi în jos, am strigat dar nu mi-a răspuns nimeni. Acea clădire mare şi lipsită de imaginţie era goală; atunci mi-am spus da, bineînţeles, acesta este visul labirintului. N-o să găsesc nici o uşă, nu-mi rămâne decât să mă aşez într-una din camere şi să aştept. Şi uneori mă trezesc. Asta s-a şi întâmplat şi mi-am spus: acesta este coşmarul labirintului; din moment ce ştiam despre ce este vorba, n-am fost păcălit de labirint. Pur şi simplu m-am aşezat jos pe podea.

citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muşcând din mărul… „Acru”

Te-am văzut încântătoare
Şi cu tine am vrut să zbor,
Dar… Aripile mi-ai fost frânte,
Doamne! Astăzi… Rău mă dor.
Corneliu

Te-am cunoscut demult, întâmplător,
Intr-un sfârşit de iarnă friguroasă,
Când mi-ai cerut direct şi… Rugător,
Spunându-mi: - Vrei să merg cu tine acasă?

Eu te-am privit, surprins, chiar ruşinat,
Văzându-ţi ochi mari şi faţa-mbujorată,
Am stat puţin pe gânduri, apoi, cu un oftat
Am spus un “Da”, dar... pentru altădată.

Ai insistat din nou, cu multă gingăşie,
Spunându-mi vorbe mari, mereu îmbietoare,
Să-ncerc şi, dacă timpul, spre bine o să fie,
Vom fi numai alături, ”petale” dintr-o floare.

Acesta e-nceputul unui destin nescris,
Ce şi-a urmat cărarea mereu mai urcătoare,
Crezând că peste timpuri, vom împlini un vis
Pe care mi-l doream, în… “Era” viitoare.

Şi timpul a trecut, cum numai el o ştie,
Mi-a alertat îndemnul să fac ce mi-ai propus,
Deşi eram nesigur pe vorba: Ce-o să fie?
Muşcând din "mărul" acru, viaţa mi-am distrus.

De aceea-ţi spun adio! Rămâi ce-ai fost, o… „floare”,
Iar pentru mine leacul: „Un şarpe veninos”,
Chiar dacă rana, din pieptul ce mă doare
Va dăinui în veacuri, nu pot să-ţi fiu „Prinos”

Mai bine ard pe rugul, a unui timp ce trece,
Blestemul mă cuprindă! De nu am fost un… „sfânt”
Iar Tu! Petala sumbră, de pe pământul rece,
Strivită precum meriţi, sub un călcâi ce-i frânt.

Corneliu 10.05.2008

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de dor - antologie (10 mai 2005)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CONDAMNĂM... (P2)

Condamnăm pilele altora; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Condamnăm piloşii, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e pilos...
Condamnăm pisălogii, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e pisălog...
Condamnăm piţigăiala altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm pizma altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm plagiatorii, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e plagiator...
Condamnăm plagierile altora; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Condamnăm plastografierile altora; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Condamnăm plângăcioşii, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e plângăcios...
Condamnăm poligamia altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm poltronii, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e poltron...
Condamnăm când suntem ponegriţi, dar niciunul pe sine că ponegreşte...
Condamnăm poponarii, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e poponar...
Condamnăm porcăriile altora; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Condamnăm porcii, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e porc...
Condamnăm oamenii porcoşi, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e porcos...
Condamnăm pornografia altora, dar niciunul pe a sa...
Condamnăm pornografii, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e pornograf...
Condamnăm oamenii posaci, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e posac...
Condamnăm potlogarii, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e potlogar...

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (2 august 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feminismul nu a urmărit niciodată obţinerea unui loc de muncă pentru o femeie. Urmăreşte să facă viaţa mai echitabilă pentru femeile de pretutindeni. Nu este vorba de a obţine o bucată din plăcinta existentă; suntem prea mulţi pentru a ne ajunge această plăcintă. Este vorba despre a face o nouă plăcintă.

citat din Gloria Steinem
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie

Am pus visuri lângă vise,
Am făcut din noapte zi,
Iară viselor ucise
Le-am dat viaţă-n poezii.

Am pus viaţă în dorinţe,
Am trăit cu pasiune,
Am făcut din neputinţe
Lucruri rele sau mai bune.

Am iubit, am suferit,
Am cântat ori am tăcut,
Am mai scris, am mai citit,
Am zburdat, am mai zăcut.

Am privit ades în zare,
Alteori numai în gol
Şi-am tot pus o întrebare
Când sunt eu, când joc un rol?

Am zâmbit, am râs, am plâns,
Am fost bună sau mai rea
Şi în viaţa mea s-au strâns
Amintiri, pe undeva.

Am fost simplă, complicată,
Agitată sau mai calmă,
Uneori sofisticată,
Gospodin-am fost, ori doamnă

Am fost ploaie, curcubeu,
Renaşteam după furtună
Toate-am fost, dar am fost eu,
Toate astea împreună.

Am fost toate la un loc
Am zburat, m-am prăbuşit,
Am fost flacăra din foc,
Am fost, fiindcă am iubit.

Am iubit şi-am fost iubită,
Am visat şi-am fost visată,
Am rănit. am fost rănită,
Am fost mare-nvolburată.

Şi sfârşit şi început,
Şi tristeţe, bucurie,
Şi nimic şi tot ce am vrut,
Şi-am fost cuiva poezie.

Am fost rană sângerândă,
Am fost leacul unui om,
Şi sătulă şi flămândă,
Am fost floare, fruct în pom.

Am fost ciob şi nestemată,
Şi săracă şi boemă,
Am fost viaţă întâmplată
Şi din piatră şi din gemă.

Şi adesea temătoare
Mi-am zdrelit ades genunchii,
Şi-am rămas tot iubitoare
Când ţipam din toţi rărunchii.

Am fost soare, cer senin,
Am fost primăvară, toamnă,
Am fost miere sau venin,
Am fost toate, bag de seamă.

Ast-am fost, şi mai sunt încă,
Om cu bune şi cu rele,
Am fost val, am fost şi stâncă,
O femeie printre ele.

poezie de Florentina Mitrică (14 februarie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ascultăm muzică de operă, ne aducem aminte că omul mai are şi o latură nobilă. E vorba de nobleţe, e vorba de eleganţă, e vorba şi de gestica celor care se află pe scenă, care transmite un alt tip de civilizaţie şi fel de a trăi.

citat din Tiberiu Soare
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!