Inima amețită de iubire
Inima amețită de dorință
Încă, mai bea din pocalul iubirii,
Inroșită de arșița verii
Fin, trezește amorul, cu credință.
poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mirul pasiunii
Mirul pasiunii
de Liliana ROIBU
Pe pajiștile verzi, sub cer albastru
Săgeata ta m-a nimerit măiastru,
Îți cânt, frumoasă domniță-de-seară,
Adu-mi pe buze dulceața de vară.
Albatrosul iubirii zboară tăcut,
Dincolo de zări, peste trupuri de lut,
Cu ochii ca marea, în timp nemilos,
Adu-mi bucuria, zâmbindu-mi frumos.
Când ploaia se-așterne șiroi peste noi,
În inimi dansează fluturii în roi,
Vulcan de sentimente pune sărut,
Adu-mi lava iubirii de început.
Bate vânt de toamnă, domniță-de-vară,
Rândunica spre zările calde zboară
Și vinul rămâne călduț în pahare,
Adu-mi mirul pasiunii hoinare.
Țipă iubirea prin crivățul iernii,
În munții sihaștri, pe la vecernii,
Fulgi cad peste muguri de primăvară,
Adu-mi focul viu, domniță-de-vară.
poezie de Liliana Roibu din Vol. Inelul cu diamante, I- INIMA ETERNITĂȚII
Adăugat de Liliana Roibu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Beau din cerul tău, Lumină!
Încotro, dulce Lumină
Pe o zi atât de senină?
Tragi locomotiva vieții,
Lină curgi deasupra morții;
Te adun în întunecat hău,
Însetată beau din cerul tău,
Uscată de arșiță și vânt
Mușc din fragedul pământ;
Flăcările iubirii de rubin dorm,
În crinii sânului uniform;
Tu, făptură purpurie,
Roua ta, inima o învie!
poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă secular peste noi
Plouă secular, peste noi
Cu picături disonante, șiroi,
Primăvara scârțâie din încheieturi,
Nopțile se transformă în răsărituri.
Rafale aurii și roșii de lumină
Inundă a sufletului grădină;
Pășești în lumea țintată de vise,
Aduni în mănunchi gândiri ucise.
Căldura ta, atinge flacăra mea,
În noi adoarme lin fericirea;
Cu fiecare bătaie din inima ta,
Mă arde pieptul, nu pot respira.
Timpul își scutură tăcut nuferii,
Ne îmbrăcăm în nuanțele iubirii,
Pașii se caută în nemărginire
Sub a cerului înălțătoare privire.
poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sângele Crucii
Ființa noastră geme, înveșmântată în Sângele Crucii,
Astăzi, încă, mai curge pe lemnul suferinții,
Aburul cald și mirosul de mir mă înfioară,
Îngerii cântă glorioși pe corzile inimii-vioară,
Puternic, în turnul ei alb, un clopot se tânguie,
Curg lacrimi din cer, freamătă trupul de gutuie.
poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scânteia eternității
Se scaldă codrul de gânduri în roua-legământ,
Umplu cu tine fiecare ungher de cuvânt,
Oglinda sufletului însetat îți bea reflexia,
Inima uscată de jar își deschide cochilia,
Gura cerului suflă cu putere tainica hieroglifă,
Te prăbușești în amnezia vocii de nimfă;
Cascada iubirii își revarsă Edenul, plăcut,
Miezul albei nopți își poartă Universul, tăcut,
Vântul sculptează cu degetele în arsul lut
Povestea de argint, ce-și deapănă ghemul mut,
Se aprinde scânteia în sanctuarul eternității,
Plânge miracolul focului în lumina și torța vieții.
poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluturi albi
Trec zilele tăcute, rând pe rând...
adie câte-o boare de cuvânt
pe podul inimii, din când în când...
apari, dispari, ca steaua unui mag;
sângerează ochii îngenuncheați în prag,
se scurge strălucirea smaraldelor în zare,
în jerbele cu tremur de nestăpânit,
te caut în flori, prin fragedul fir al ierbii,
prin recele izvor ce-adapă cerbii,
prin desișul unde stau la pândă lupii,
prin luminișul unde căprioara-și plimbă puii;
când totul se trezește la o nouă viață,
gândesc la clipa când mă iei în brațe
tandru, șoptit, fierbinte de dorință...
nu! nu te opri, ieși din rubiniul gând!
cuibărește-mă la pieptul tău puternic,
ascultă-mi inima cum bate năucă
înfulecând din frazele tale de miere;
urcă în privirea mea, de dor pierdută!
cucerește-mi sufletul, ca pe-o redută!
o noapte și o zi, uită de lumea mare,
doar noi doi, îmbrățișați în visul sub soare;
o clipă, doar, să-mi furi înrourat, sărutul
și pot, să mor în fluturi albi, lăsând cuvântul.
poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credință
Plâng, plâng și îmi tremură inima.
Simt că se desface ca piersica.
Dar vreau să fie tare ca piatra
Sufletele să le pot ajuta.
Domnul cel de sus îmi spune:
Fii tare, ai credință, cât poți ajută...
Nu-ți fie teamă, Eu sunt lângă tine
Când ceri, îți dau putere multă.
poezie de Liliana Ramona Albu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
- amorul propriu
- Amorul propriu este un animal curios care poate dormi chiar și sub cele mai crunte lovituri, dar se trezește, rănit de moarte, la o simplă zgârietură.
definiție clasică de Alberto Moravia în Frumoasa romană (1947)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba italiană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la It.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "Iubitul nefericit" de Alberto Moravia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
În arșița iubirii
scurt e timpul, lung e gândul
tu taci, pe câmpuri pastelate cu maci
sărut femeia cu buzele sufletului în arșița iubirii
foc cu foc
un rug aprins
joc sideral
fără timp, fără hotar
joc ireal
sunt marea ce îți mângâie trupul
sunt valul ce vine la mal
sunt sărutul final
și te iubesc adânc sub ape
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia și maestrul
Ascunsă după perdeaua de nori,
Înveșmântată în a cerului comori,
Cu fulgerul umed din priviri, mă săgeți,
Pleoapele încinse, tremurânde îngheți.
Tu, Poezie, cât de strălucitoare ești!
Inima din rubiniul piept, îmi orbești!
Îmbăiat în memoria unui vis alb,
Ochii îmi paralizează pe umăru-ți dalb.
Gingașă, sfioasă, unică, magică floare,
Te scurgi din clepsidră, ca o boare,
Îmi strângi aprinsele clipe între gene,
Ca sângele îmi curgi prin albastre vene.
poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În arșița verii
Am fost uitat, copil, în miezul verii,
Neștiutor de viață și-ale ei,
Străin de taina morții și-a-nvierii,
De spaimă de-ntuneric sau de zei.
Și am crescut: copilul cel sălbatic
Zburdând în lumea lui, croindu-și drum
Prin doar un anotimp, mereu văratic,
C-un miez rămas fierbinte și acum.
Privirile-mi, sălbatice jivine,
Se-aruncă-n jur cu poftă și hulpav,
Dar înlemnesc văzându-te pe tine...
Și redevin copilul cel firav
Ce se apropie, timid, de-o baltă
Și, cu un răs puternic, zgomotos,
Din inima ce, vesel, îi tresaltă,
Se umple de noroi și de frumos.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă în arșița verii vrei să te răcorești, plantează un pom.
Dumitru Delcă (aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Arșița verii
Pe asfaltul încins dansând o paparudă.
poezie de Letiția Iubu din Inscripții pe un bob de grâu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
arșița verii -
mă irită să-mi aud
soția tăcând
haiku de Sumitaku Kenshin, traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiku
arșița verii -
sorbind din berea rece
la taifas sub nuc
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
luna lui cuptor
totul pârjolit pe câmp
arșița verii
haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiku
arșița verii -
lângă copacul trăznit
foc de tabără
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
arșița verii -
copiii din fântâna arteziană
râd în cascade
haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Cautatorul de pokemoni" de Angi Melania Cristea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Lacrimi de orgoliu
m-am născut ca să ofer iubire
dar n-am primit ce-am dăruit
iar îngerii mei se ceartă
și trag de mine
când în sus când în jos
mă rog să câștige cel alb
deși cel negru se joacă cu inima mea
amețită de falsa credință din jur
printre impusele tăceri
se ascund viori plângând
la colțul lașității
o aripă se desprinde
deși se mai zbate încă
să mă ocrotească dar...
sângele roșu colorează urmele pașilor pierduți în nămolul dezamăgirii
acum doar masca urii se hlizește peste chipul scăldat în lacrimi de orgoliu
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fântâna de gânduri
Pășesc pe tărâmul cuiburilor de șoapte,
mă agăț de frânghiile lumii, în senină noapte,
scriu cu praful de stele în nuanțele universului,
unesc cerul cu pământul în centrul nevăzutului,
mâna domoală, iscusită, prinde sufletul vântului
contemplu printre gene, la puterea cuvântului,
beau cu foc din nesecata fântână de gânduri,
mintea leapădă în pâlcuri, diafanele falduri,
sădesc lăstare în glastra de la fereastra cerului,
ud cu roua ochilor de alge, rădăcinile visului,
feresc tremurând, a iubirii de mătase voaluri,
aprind felinarul, pierdut pe albastrele valuri.
poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!