Scânteia eternității
Se scaldă codrul de gânduri în roua-legământ,
Umplu cu tine fiecare ungher de cuvânt,
Oglinda sufletului însetat îți bea reflexia,
Inima uscată de jar își deschide cochilia,
Gura cerului suflă cu putere tainica hieroglifă,
Te prăbușești în amnezia vocii de nimfă;
Cascada iubirii își revarsă Edenul, plăcut,
Miezul albei nopți își poartă Universul, tăcut,
Vântul sculptează cu degetele în arsul lut
Povestea de argint, ce-și deapănă ghemul mut,
Se aprinde scânteia în sanctuarul eternității,
Plânge miracolul focului în lumina și torța vieții.
poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Liliana Roibu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.