Lacrimi de orgoliu
m-am născut ca să ofer iubire
dar n-am primit ce-am dăruit
iar îngerii mei se ceartă
și trag de mine
când în sus când în jos
mă rog să câștige cel alb
deși cel negru se joacă cu inima mea
amețită de falsa credință din jur
printre impusele tăceri
se ascund viori plângând
la colțul lașității
o aripă se desprinde
deși se mai zbate încă
să mă ocrotească dar...
sângele roșu colorează urmele pașilor pierduți în nămolul dezamăgirii
acum doar masca urii se hlizește peste chipul scăldat în lacrimi de orgoliu
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.