Beau din cerul tău, Lumină!
Încotro, dulce Lumină
Pe o zi atât de senină?
Tragi locomotiva vieții,
Lină curgi deasupra morții;
Te adun în întunecat hău,
Însetată beau din cerul tău,
Uscată de arșiță și vânt
Mușc din fragedul pământ;
Flăcările iubirii de rubin dorm,
În crinii sânului uniform;
Tu, făptură purpurie,
Roua ta, inima o învie!
poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre viață
- poezii despre trenuri
- poezii despre sâni
- poezii despre somn
- poezii despre rouă
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre locomotive
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.