Dangăte de clopot
ţin isonul bocitoarelor
petrecând
pe ultim drum
clopotarul

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O albină
se aşează
pe o clapă de pian
să-i ţină isonul
cu zumzetul ei

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om cu clopot

Malul acesta foarte abrupt
din care cerul luna şi-a rupt
este hamacul în care m-aşez
ca să-mi mai iasă floarea din miez,
astfel aicea stau şi aştept
clopotul lumii să-mi treacă în piept
să nu-l mai simt cum îmi fierbe în nervi,...

Clopotul mare-mi fierbe în os,
tidva e tot ce-am putut şi am scos
din acest clopot rău şi diform
pe-a cărui limbă astăzi adorm.

Clopot de negru, clopot de gri,
bate ce bate şi nu te opri.
sfărmă oasele mele cu sârg,
du-te apoi şi mă vinde la târg,
m-am săturat să te duc şi suport,
parcă mi-aş duce propriul meu, mort,
tu înăuntru mă baţi şi m-apeşi
dangăte roşii-mi ies prin cămăşi,
lumea apasă de-afară şi ea
doamne, turtită e azi viaţa mea.
Sunt vietate fără noroc
Care purtând acest clopot prin foc
Şi l-a-nghiţit şi-l poartă acum
Oriunde-n lume, pe orice drum.
Şi am să rămân doar atât, doar atât:
Omul de sunet c-un clopot la gât!

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Oasele mele
sunt catedrală
clopotului de şoapte
a iubirii tale.

O inimă în inima mea
clopot cu aripi
şi dangăte jerbe
de lumină
lutului de aici

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia VIII B

Nu bănuiam să ajung până aici
Un drum care începe cu sfârşitul
Să auzim
întâi
notele la (bună!) purtare
Doamne
cum să evaluezi copilăria
Jocurile
şi
surâsul ei fără egal
Catalogul biblia şcolarului
de pretutindeni
pare
neîncăpător
Lacrimile
se întreabă
ce-i cu mine
Se-aud
dangăte de clopot
în
acest Voroneţ
numit
şcoală
V-aţi legat ochii
cu
poeziile lui Eminescu
La năzbâtiile pe care le-aţi comis
puteţi
risca
un viitor mai bun
ca un surâs de mamă
Atât
Sunt al vostru
aşa
cum
voi aţi fost ai mei
Baftă
nepotoliţilor

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia VIII B

Nu bănuiam să ajung până aici
Un drum care începe cu sfârşitul
Să auzim
întâi
notele la (bună!) purtare
Doamne
cum să evaluezi copilăria
Jocurile
şi
surâsul ei fără egal
Catalogul biblia şcolarului
de pretutindeni
pare
neîncăpător
Lacrimile
se întreabă
ce-i cu mine
Se-aud
dangăte de clopot
în
acest Voroneţ
numit
şcoală
V-aţi legat ochii
cu
poeziile lui Eminescu
La năzbâtiile pe care le-aţi comis
puteţi
risca
un viitor mai bun
ca un surâs de mamă
Atât
Sunt al vostru
aşa
cum
voi aţi fost ai mei
Baftă
nepotoliţilor

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (26 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

dangăt de clopot –
mort sau un nou născut
se întreabă lumea

haiku de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi de astă dată, pentru prima oară în existenţa ei, pasiunea prinse viaţă în ea... Brusc, minuscule unde şi fiori delicioşi îi inundară măruntaiele, acolo unde până atunci fusese vid şi se înălţau în întreaga-i făptură dangăte de clopot vibrând în trupul ei, din ce în ce mai frenetic, până ce vibraţiile îi cuprinseră toată fiinţa şi îşi auzi, fără să le audă, propriile-i mici ţipete de plăcere sălbatică, pe măsură ce fiorii minunaţi îi tălăzuiau în pântec cutremurând-o, pentru ca deodată să se retragă în plinătatea refluxului, stingându-se ca ecourile unui mare clopot de bronz.

citat din D.H. Lawrence
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea zero

Erezia VIII B
Nu bănuiam să ajung până aici
Un drum care începe cu sfârşitul
Să auzim
întâi
notele la (bună!) purtare
Doamne
cum să evaluezi copilăria
Jocurile
şi
surâsul ei fără egal
Catalogul biblia şcolarului
de pretutindeni
pare
neîncăpător
Lacrimile
se întreabă
ce-i cu mine
Se-aud
dangăte de clopot
în
acest Voroneţ
numit
şcoală
V-aţi legat ochii
cu
poeziile lui Eminescu
La năzbâtiile pe care le-aţi comis
puteţi
risca
un viitor mai bun
ca un surâs de mamă
Atât
Sunt al vostru
aşa
cum
voi aţi fost ai mei
Baftă
nepotoliţilor

poezie de Costel Zăgan din Scrisorile unui profesor de română (4 iunie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O limbă de clopot
se zbate printre
coardele vocale
anunţând
slujba de seară

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În straie de sărbătoare
merg la hramul
satului meu văduvit
ca să ascult
dangătul de clopot

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ultimul drum

A fost un şef cu capul sus,
La toţi dicta, să ţină minte;
Azi nu-i uitat, de ei e dus,
Dar cu picioarele-nainte.

epigramă de Ion Cuzuioc din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare" (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopotarul

Ramuri de frasin spre cer se întind,
Leagănă fructe-n inele de şoapte,
Scutură seara, seninul aprind,
Limpede ziua fuge de noapte.
Dangăte slabe deschid rugăciune
În vatra-aşezată-n câmpie;
Comete sonore în prag de Răpciune,
Iarba ascultă, fagul le ştie...
Pasăre-nchisă în turnul sălbatic
Aerul umed topit în pustiu

Macină timpul străin, singuratic;
Ici, un păianjen cu trup argintiu
Locul veghează şi casa reface
Din firul subţire, fragil şi prelung.
Puii, vreo şapte, iviţi din găoace
Aleargă-n mătase, abia se ajung.
În mantia-i sobră şi rece, în turn,
Stă somnolent liliacul,
Prins de o bârnă, ursuz, taciturn,
Cu fruntea-n podele, săracul;

Şi-o buhă curioasă, mereu prevestind,
Tot strigă arar temătoare
Şi pene rugină pe aripi se sting:
- "Nu ştiţi, veni-va el, oare?"
Paşii pe trepte de turn se-nteţesc;
- "E el, a sosit clopotarul!"
Din colţuri de noapte priviri se iţesc
Să-l vadă pe omul cu harul.
......................................
În satul cu frasini de unde-a vanit?
De unde-a purces clopotarul?

Locaşul să-şi schimbe a fost nevoit,
Căci vatra din deal fu amarul.
Avut-a cândva o nevastă, feciori,
O casă frumoasă cu dalbele-i trepte,
Cu geam veselit de ghivece cu flori
Pe-ai lui şi pe el să-i aştepte.
Dar fulger din ceruri lovi într-o zi,
Pârjol, înghiţi truda toată!...
Femeie şi ziduri, orătănii şi fii
Pieiră-n pojar dintr-odată.

Iar para cea groaznică-n miez de Cuptor
Îi luă clopotarului graiul,
Rămase în viaţă dar făr' de-ajutor
Să-şi care el, singur doar, traiul.
......................................

Clopotniţa-i vie când palmele lui
Prind funia dârz s-o dezlege,
Ca sunete scumpe să zboare pe grui...
-Se simte atunci ca un rege-
Şi ritmic metalul se tânguie lin
În limba profund clopoţească,

De note sublime tot turnul e plin
Iar frasinii prind să-nflorească...
Şi nu se socoate lipsit de noroc,
Că-i mut, că-i sortit la tăcere,
Grăieşte un clopot în taină în loc
De lucrul ce-l face să spere.
Şi e grăitor şi cu cei din genuni,
Cu toată făptura deodată,
Slobode în juru-i în dangăt minuni
Şi limba-i acum dezlegată!...

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Brevi finietur (2002)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

În drum spre spaţiul interstelar, sonda "Voyager One" a fotografiat Pământul pentru ultima dată, de la şase miliarde de kilometri... Un ultim salut, un ultim omagiu, o ultimă privire spre locul de unde şi-a luat zborul spre necunoscut şi unde nu se va mai întoarce niciodată...

Mihail Mataringa (4 august 2018)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe comanda navei, la cârmă

Pe comanda navei, la cârmă,
Un timonier tânăr urmăreşte atent cursul navei.

Prin ceaţă, se-aud de pe coastă sunete tânguitoare,
Un clopot pentru marinari – dangăte prevenitoare legănate de valuri.

Tu lansezi binevoitor, clopot, semnale despre recifurile marine,
Sunând, sunând pentru a avertiza navele de pericolul eşuării.

De veghe timonierul ţine seamă de alerta sonoră,
Prova se abate-n vânt, vasul se îndepărtează cu vele gri vibrând,
Frumoasa şi nobila navă cu preţiosul ei caric se îndepărtează,
elegantă, în siguranţă.

Dar, o, nava, nava nemuritoare! O navă la bordul navei!
Nava trupului, nava sufletului, navigând, navigând, navigând.

poezie clasică de Walt Whitman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Văicăreală (aleilor şi bocitoarelor de la Bellu)

Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!

A umblat pe ape, apa este vinul
ce a rupt Poetul de slăvirea Sa...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CLOPOT

Se-aude-n depărtare
Un clopot plin de viaţă
Chemarea şi-o înalţă
Ecou după ecou,

El, cheamă în utrenii
La slujba cu lumină,
Sunt îngerii solii
Când soarele se-nchină,

Şi dacă peste zi
Te-ai depărtat de tine
La vremea înserării-n vecernie auzi
Un clopot ce şopteşte:,, Întoarce-te la mine!"
Şi gândul bun revine, pe El l-ai regăsit,

La vreme de răstrişte
Un clopot priveghează,
Şi-un clopot povesteşte
Când soarele-i apus,

În piept fără ecou, un clopot ne petrece
Ca toţi să se închine, cu rugă pentru-n suflet
Să-ntindă Domnul mâna

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

mărul discordiei –
pomenile împărţite
pe ultimul drum

haiku de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

zorii dimineţii -
corăbiile la drum
pline de lumină

haiku de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

omul sihastru –
un paing în buzunar
de veghe la drum

haiku de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

cercei de aur –
în drum spre magazin
şi-a încălţat soţul

senryu de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!