Erezia VIII B

Nu bănuiam să ajung până aici
Un drum care începe cu sfârşitul
Să auzim
întâi
notele la (bună!) purtare
Doamne
cum să evaluezi copilăria
Jocurile
şi
surâsul ei fără egal
Catalogul biblia şcolarului
de pretutindeni
pare
neîncăpător
Lacrimile
se întreabă
ce-i cu mine
Se-aud
dangăte de clopot
în
acest Voroneţ
numit
şcoală
V-aţi legat ochii
cu
poeziile lui Eminescu
La năzbâtiile pe care le-aţi comis
puteţi
risca
un viitor mai bun
ca un surâs de mamă
Atât
Sunt al vostru
aşa
cum
voi aţi fost ai mei
Baftă
nepotoliţilor

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (26 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia VIII B

Nu bănuiam să ajung până aici
Un drum care începe cu sfârşitul
Să auzim
întâi
notele la (bună!) purtare
Doamne
cum să evaluezi copilăria
Jocurile
şi
surâsul ei fără egal
Catalogul biblia şcolarului
de pretutindeni
pare
neîncăpător
Lacrimile
se întreabă
ce-i cu mine
Se-aud
dangăte de clopot
în
acest Voroneţ
numit
şcoală
V-aţi legat ochii
cu
poeziile lui Eminescu
La năzbâtiile pe care le-aţi comis
puteţi
risca
un viitor mai bun
ca un surâs de mamă
Atât
Sunt al vostru
aşa
cum
voi aţi fost ai mei
Baftă
nepotoliţilor

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea zero

Erezia VIII B
Nu bănuiam să ajung până aici
Un drum care începe cu sfârşitul
Să auzim
întâi
notele la (bună!) purtare
Doamne
cum să evaluezi copilăria
Jocurile
şi
surâsul ei fără egal
Catalogul biblia şcolarului
de pretutindeni
pare
neîncăpător
Lacrimile
se întreabă
ce-i cu mine
Se-aud
dangăte de clopot
în
acest Voroneţ
numit
şcoală
V-aţi legat ochii
cu
poeziile lui Eminescu
La năzbâtiile pe care le-aţi comis
puteţi
risca
un viitor mai bun
ca un surâs de mamă
Atât
Sunt al vostru
aşa
cum
voi aţi fost ai mei
Baftă
nepotoliţilor

poezie de Costel Zăgan din Scrisorile unui profesor de română (4 iunie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă 99-00-01

Căci singur
ca anul acesta
ca anul trecut
şi ca de când
sunt

N-am fost niciodată

Dar
Doamne

Singurătatea mea
cea de toate zilele
dă-mi-o mie
şi astăzi

Şi nu mă du
în ispita singurătăţii
singurătăţilor

Şi mă iartă
de toate
iluziile pierdute
cu voie
sau fără voie

Precum iert şi eu
prietenilor mei
toate disperările câştigate

Şi mă izbăveşte
de mine însumi

Lăsându-mi
o Doamne
şi iubita
şi dragostea
şi pe Eminescu

Cel cu Melancolia
fără de margini
şi cu epicentrul
în fiecare
cuvânt

Apoi
din
cenuşa
poemului divin

Ajută-mă
o Doamne
să-mi revin

Atât
întreabă
focul din cuvânt

Atât
răspund
tăcerile arzând

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om cu clopot

Malul acesta foarte abrupt
din care cerul luna şi-a rupt
este hamacul în care m-aşez
ca să-mi mai iasă floarea din miez,
astfel aicea stau şi aştept
clopotul lumii să-mi treacă în piept
să nu-l mai simt cum îmi fierbe în nervi,...

Clopotul mare-mi fierbe în os,
tidva e tot ce-am putut şi am scos
din acest clopot rău şi diform
pe-a cărui limbă astăzi adorm.

Clopot de negru, clopot de gri,
bate ce bate şi nu te opri.
sfărmă oasele mele cu sârg,
du-te apoi şi mă vinde la târg,
m-am săturat să te duc şi suport,
parcă mi-aş duce propriul meu, mort,
tu înăuntru mă baţi şi m-apeşi
dangăte roşii-mi ies prin cămăşi,
lumea apasă de-afară şi ea
doamne, turtită e azi viaţa mea.
Sunt vietate fără noroc
Care purtând acest clopot prin foc
Şi l-a-nghiţit şi-l poartă acum
Oriunde-n lume, pe orice drum.
Şi am să rămân doar atât, doar atât:
Omul de sunet c-un clopot la gât!

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea măsura tuturor lucrurilor

Copilăria mă bate pe umăr
prietene-ai uitat de mine
trec amintiri fără de număr
prin trupul tău parcă-s jivine

Prietene-ai uitat de mine
ţi-s ochii plini de viitor
un trandafir chiar între şine
nu-l vede niciun călător

Ţi-s ochii plini de viitor
trec amintiri fără de număr
tăcerea însă n-o măsor
copilăria mă bate pe umăr

Prietene-ai uitate de mine
doar dragoste îmi face bine

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (20 mai 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă mulţumesc!

Mulţumesc Dragoste că nu mă uiţi
mulţumesc Doamne
Mulţumesc Prieteni că existaţi
mulţumesc Doamne
Muţumesc Iubito că eşti aşa de frumoasă
mulţumesc Doamne
Mulţumesc Poezie că-mi dai voie să-ţi fiu mire
mulţumesc Doamne
Mulţumesc Duşmanilor că sunteţi alături de mine
mulţumesc Doamne
În fine
muţumesc tuturor fetelor şi femeilor
că fac suportabile viaţa şi moartea
în egală măsură
mulţumesc Doamne
Mulţumesc lume şi nelume
că sunteţi de neînlocuit
mulţumesc Doamne
Azi şi-ntotdeauna
Mulţumesc Doamne
ps
Mulţumesc şi lui Costel Zăgan că-mi permite să-i folosesc numele
drept
pseudonimul meu cel de toate zilele
VĂ MULŢUMESC TUTUROR
celor văzuţi şi nevăzuţi
de aici şi de pretutindeni
Îţi mulţumesc MULŢUMESC!

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (8 ianuarie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul e încă pe drum

Cade noaptea în pereţii scorojiţi
şi-n odaie niciodată n-a fost singurătate,
n-a fost nici tristeţe
cu lacrimi fără să curgă.

Dar ce nelinişte apasă în genunchi
de nimic nu mai contează
înrourând inima pietrei.

Doamne, fiorul lăuntric
trăirea în afară...

rupe din mine bucăţi colţuroase
pe care nu vrau să le pierd.

Noaptea fuge, scapă din capcana
pe care timpul mi-o lasă mie
şi tu-mi şopteşti
sfârşitul e încă pe drum.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca două picături de apă (I)

Din tot ce spus-am despre mine ce rămâne
În dulapurile goale am păstrat false comori
O navă inutilă leagă copilăria mea de plictiseală
Jocurile mele de oboseală
Plecarea de himere
Furtuna de bolta nopţilor în care singur sunt
O insulă fără animale de animalele care-mi sunt dragi
Şi o femeie părăsită de o femie veşnic alta
Tot mai frumoasă
Singura femeie reală
Aici aiurea
La care cei absenţi visează
Mâna-i întinsă către mine
Se oglindeşte-n mâna mea
Spun bună ziua surâzând
Nimeni nu se mai gândeşte la neştiinţă
Şi neştiinţa e stăpână
De am nădăjduit în toate
Şi-n toate mi-am pierdut nădejdea
În viaţă în uitare în dragoste în somn
În forţă şi în slăbiciuni
Azi nimeni nu mă mai cunoaşte
Numele umbra mea sunt lupi.

*

Fete de nimic bune şi gata la orice
Surori ale florilor fără rădăcini
Surori ale copiilor răzvrătiţi
Mărunte
Nepăsătoare
Mărginindu-vă la iscusinţa voastră
La chibzuiala dusă până la deznădejde
Mărginindu-vă la secretele voastre
Străine părăsite
Tovarăşele mele-ndepărtate
Şi cu sentimentală carne
Frumoase abia frumoase însă mereu frumoase
Mai simple ca nenorocirea
Şi mai de preţ ca frumuseţea
De pe-ale voastre buze prăbuşite
Şi din surâsul vostru năruit
Voi îmi încredinţaţi veninurilor mele
O, mitridatizate

Şi-nfăţişez iubirii
Imagini vechi în loc
Să născocesc imagini.

poezie de Paul Eluard din Cele mai frumoase poezii, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul uitat

Eu vă invit cu mine pe tărâmul
În care s-a născut copilăria
Acolo unde toate-s încă unul
Şi nu-i uitată încă omenia

Moneda lui de schimb este surâsul
Poţi cumpăra cu el o fericire
Ce nu îţi va dispare dacă plânsul
Apare nechemat în vreo trăire

Va fi chiar şi aici vreun nor de ploaie
Dar nu ne vom ascunde sub umbrele
Vom sta cu ochi deschişi pe sub şiroaie
Ca relele din suflet să se spele

Eu vă invit pe un tărâm în care
Iubirea nu-i ascunsă-n interese
Şi tot ce poate dincolo ne doare
Aici dispare fără să ne pese

Şi chiar dacă vă pare metaforic
Copilul mai există încă-n noi
Vă tot întreabă, oarecum retoric,
De ce mereu l-ascundeţi sub nevoi

poezie de Adi Conţu (4 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primii ani de şcoală

Să ne-amintim de primii ani de şcoală...
Erau copii, dar anii au trecut,
Să ne-amintim de doamna învăţătoare
Ce ne-a iubit, pe toţi atât de mult

În clasa I priveam cu ochii-n lacrimi
Părrinţii, cum spre casă au plecat
Dar mângâierea doamnei noastre, parcă,
Putere şi curaj ne-a insuflat.

Ne aştepta pe bănci câte-o bomboană
Şi-o jucărie de la cei mai mari
Şi mai erau primele cărţi de şcoală...
Priveam tăcuţi, cu ochii vioi şi mari.

Zile-au trecut, una şi încă una
Precum o mamă ne-a apropiat
În juru-i. Nu ştiam ce e furtuna
Şi să sperăm în viaţă ne-a-nvăţat.

Ne-a arătat întâii paşi în lume
Ce greu era, dar am continuat
Vocea ei blândă ne dădea putere
Totul era atât de minunat!...

Ne-am despărţit cu ochii-n lacrimi
Doamne, de ce cei patru ani s-au scurs uşor,
Acum trecând prin curtea şcolii noastre
Plângem din nou, din lacrimile lor

O văd în vis pe doamna-nvăţătoare
Ce tâmple albe. Viaţa ne-a schimbat
Dar n-am să uit întâii ani de şcoală
Totul a fost atât de minunat!

Parcă ninge... Fulgi pufoşi de mătase
-mi cad în palme
E o plapumă de vată-ntreg pământul
Oare ce-i?
Ninge azi în toată lumea
Şi de alb plin este cerul
Vezi? Albul pur e-n suflet, e dincolo de lume
Aici sortiţi pieirii suntem, precum o zi...
Dar va să vină iarăşi zorii zilei.
Când Domnului, tu înger îi vei fi
Atingerile tale dau lumină
Acelui care vrea să te asculte
Şi liniştea le-acoperă durerea...
Credinţa-n tine veşnic se ascunde...
În stânga e abis, neant în dreapta
Chiar dacă drumuri greu, e numai unul
Şi-aceea treci peste furtuni, de-aceea,
Nimic, aici, nu ţi se pare greu.
În grădina mea, dac-ai să vi,
Strălucind, lungi fire argintii
Ai să vezi pe-alei, pe flori, pe frunze,
Melcii sunt, urmându-şi calea lor,
În apropiatul viitor.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă implor, amintiţi-mi; sunt mamă?

voi n-aţi plecat niciodată de lângă mine
aţi crescut doar, prea repede, prea uşor
v-aţi întins aripi spre lumea străină
n-aţi avut vreun păcat sau vreo vină
c-am rămas secerată de dor
voi n-aţi plecat niciodată de lângă mine

am aşteptat atât de mult să veniţi
parcă timpul încremenise în ochiul meu drept
unde cărţile voastre de şcoală
aveau fiecare pagină goală
precum laptele de la mine din piept

voi sunteţi aici în lumea mea îngheţată
fiecare cu universul lui
îmi e dor şi-mi e groaznic de teamă
vă implor, amintiţi-mi; sunt mamă?
pe un val de noroi mă tot sui
nici nu ştiu... sunt aici... sunt plecată?

poezie de Sophia Elisa Coreli
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt conştient că sunt român de când bunicul meu s-a supărat că vorbeam prea mult în franţuzeşte. Aşa că am luat măsuri. Am cumpărat o carte cu poeziile lui Eminescu şi am cărat-o cu mine peste tot, inclusiv în cei 22 de ani de şedere în Africa! Peste graniţe, i-am avut alături pe Eminescu şi Biblia, şlefuită de Gala Galaction.

citat clasic din Neagu Djuvara
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare mamei

Sunt mulţumit mamă,
nu-mi trebuie nimic.
Am doar o rană
în piept
ce-mi sângerează
necontenit.
Încolo sunt sănătos.

Aici am copacii mei
aici am izvorul
dar mai ales ştergarul înrâurit
cu care-mi zvânt lacrimile
când adeseori visez.

Am un Eminescu,
un Creangă
şi-un Blaga
cu care mai pot vieţui
în "acasa" mea!

Mai am un Dumnezeu
deasupra şi în mine.
Şi-n cuvintele Lui
îmi înţeleg spirtualitatea.

Aici am sufletul
aici am iarba
aici îmi este coloana
aici îmi este infinitul.

Toate astea sunt lângă inimă
în odihnă
şi înţelepciune
cu întreaga dragoste
a vieţii eterne...
Sunt mulţumit, mamăă!

poezie de Nicu Petria din ziarul "Oltul" din Slatina (18 noiembrie 2010)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâs, o, cel dintâi, surâsul nostru

Surâs, o, cel dintâi, surâsul nostru.
Şi totul – una: teii să-i respiri,
s-asculţi tăcerea parcului – deodată
uimit să vezi, s-atingi în celălalt surâsul.

Era-n surâsu-acesta amintire
despre un iepure ce chiar acolo
în iarbă, se jucase; era copilăria
surâsului. Mai gravă i-a fost dată
alunecarea lebedei pe care
noi am văzut-o, mai târziu, tăind,
în două jumătăţi de seară, iazul.
– Conturul pomilor pe cerul liber,
senin, noptatic în curând, trasau
conturu-acestui zâmbet pe fundalul
viitorului extatic din privire.

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârşite, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnal în jurul inimii

Albastru de Voroneţ
albastru de Română
singur printre poeţi
cu cerul pe mână

Albastru de Română
albastru de verde
curcubeul se amână
până când se vede

Albastru de verde
singur printre poeţi
şi Ceahlăul mă crede
albastru de Voroneţ

Albastru de Română
un clopot pe strună

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (20 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai atât cât bate puşca voastră

Chiar credeţi că voi, de mii de ani
sclavii sărăciei, bogăţiei
şi mândriei de necuprins,
puteţi sfărâma spiritul născut
liber pe-acest pământ
nou şi întins?

Când veţi fi alungat ultimii fermieri
şi, pentru scurt timp,
va conteni a războiului năpastă
veţi stăpâni pământul –
da, veţi stăpâni pământul –
dar atât pământ cât bate puşca voastră.

Până când aurul vostru va fi netezit
toate lanţurile de munţi
unde oamenii răniţi se pot ascunde,
până când aurul vostru va lumina
în nopţi fără lună câmpiile
pe care călăresc rebelii înspre oriunde;

Până când viitorul va fi confirmat
şi trecutul, prin fiii morţilor acestui ţinut,
mituit, din coastă-n coastă,
veţi putea stăpâni pământul –
veţi putea stăpâni pământul,
dar numai atât cât bate puşca voastră.

* Poemul pare a se referi la Al Doilea Război al Burilor, 1899 – 1902, numit şi Războiul Murdar (Dirty War), desfăşurat între Imperiul Britanic şi burii din republicile South African Republic şi Orange Free State.

poezie de Henry Lawson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşor şi fără urmă voi pleca şi eu

Viaţa nu e un accesoriu de schimb, nici lumea nu mai e ceea ce a fost şi eu voi fi tot mai singur, doar Mama, Dumnezeu şi Copilăria mi-au mai rămas, mărturie a tot ceea ce am fost

Doamne, cum să uit lacrimile mamei care dilatau noaptea înţepenită pe umerii ei ca o durere!
Doamne, cum să-mi uit copilăria prin care alergam desculţ de la un capăt la altul şi soarele umbla pe vârfuri, ca pe propria-i rană, să nu-mi trezească amiaza!
Cât despre tine, Doamne, nu prea-mi aduc aminte, mama te purta în gând ca pe tata plecat într-o zi să stea de vorbă cu tine şi de atunci focul din sobă s-a stins...
Ziua aceea o ţin în loc de inimă şi aştept
Oare, îl voi întâlni pe tata?

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea lui Alex (un copil a cărui mamă se droghează)

Doamne, fă–o te rog pe mama bine,
Că sunt un biet copil şi nu am tată,
Te rog, fă acest lucru pentru mine,
Că viitoru-mi stă-ntr-un fir de aţă

Să fie bună, ca şi celelalte mame,
Să îngrijească de mine şi de casă,
Să nu mai ştiu deloc ce–i aia foame,
Şi eu s-ajung primul elev din clasă.

Ajut–o, Doamne, să se liniştească,
Să putem face lecţiile împreună,
Să meargă undeva şi să muncească,
Să avem din toate în fiecare lună.

Mi–e milă, dar şi jenă totodată,
De cum vorbeşte lumea, despre ea,
Te rog din suflet, Doamne, înc–odată,
Să faci ceva, să nu mai fie aşa.

Promit să fiu cuminte, să–nvăţ bine,
Să fiu exemplu pe întreaga şcoală
Dar, Doamne, fă ca începând de mâine,
Să scape şi mămica mea de boală.

poezie de Paul Constantin (28 iulie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşor şi fără urmă voi pleca şi eu

Viaţa nu e un accesoriu de schimb, nici lumea nu mai e ceea ce a fost şi eu voi fi tot mai singur, doar Mama, Dumnezeu şi Copilăria mi-au m-ai rămas, mărturie a tot ceea ce am fost

Doamne, cum să uit lacrimile mamei care dilatau noaptea înţepenită pe umerii ei ca o durere!

Doamne, cum să-mi uit copilăria prin care alergam desculţ de la un capăt la altul şi soarele umbla pe vârfuri, ca pe propria-i rană, să nu-mi trezească amiaza!

Cât despre tine, Doamne, nu prea-mi aduc aminte, mama te purta în gând ca pe tata plecat într-o zi să stea de vorbă cu tine şi de atunci focul din sobă s-a stins...

Ziua aceea o ţin în loc de inimă şi aştept

Oare, îl voi întâlni pe tata?

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voroneţ interior

Ca o lavă Doamne de fierbinte
albastrul se revarsă din cuvinte

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (7 decembrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!