în patruzeci
am murit prima oară la sfârșitul
anului cu trupele germane
pe străzile bucureștiului și
horia sima alături de antonescu
la putere. trebuia să mor. am dus
o muncă de lămurire cu mine,
cu familia, apoi am dispărut.
am murit prima oară în trepte,
pe datorie și m-au radiat
de la evidența populației.
pe atunci se murea foarte mult și
dispariția mea nu era demnă
de a fi remarcată. am reușit să șterg
toate urmele și lumea a constatat
că mă evaporasem. am fost mort
cinci ani. a fost prima mea moarte,
iar pe prima o ții minte cel mai bine.
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.